ÎCCJ, Secția I civilă, Decizia nr. 958/2020

Ședința publică din data de 27 mai 2020

asupra recursului de față, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie, reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." (U.M. 02301 București) a solicitat anularea hotărârii arbitrale nr. 35 din 24 aprilie 2019 a Comisiei Centrale de Apel a Federației Române de Handbal, pronunțată în dosarul arbitral nr. x/2019, în contradictoriu cu pârâții B. și Federația Română de Handbal, invocând dispozițiile art. 608 lit. f) și h) C. proc. civ.

Prin decizia nr. 124F din 27 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și de familie a respins cererea de suspendare a executării ca lipsită de interes. A admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Federația Română de Handbal. A respins cererea formulată de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." în contradictoriu cu pârâta Federația Română de Handbal ca fiind introdusă împotriva unei persoane fără calitate procesuală pasivă. A respins cererea formulată de reclamant în contradictoriu cu intimatul B., ca inadmisibilă. L-a obligat pe reclamant la plata către pârâtul B. a sumei de 4.760 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." (U.M. 02301 București).

Recurentul a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate, trimiterea cauzei spre rejudecare și admiterea acțiunii, așa cum a fost formulată.

A arătat că hotărârea atacată nu este legală deoarece a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

A susținut că instanța de fond nu a ținut cont de principiile fundamentale ale dreptului civil aplicabile în materia rezilierii contractuale, iar hotărârile Comisiei Centrale de Apel a Federației Române de Handbal și Curții de Apel București au fost pronunțate în baza unui contract reziliat între părți. Instanțele nu au ținut cont de faptul că un contract reziliat nu mai produce efecte juridice de la data rezilierii.

S-a arătat că, prin hotărârea pronunțată, recurentul - reclamant a fost obligat la plata indemnizațiilor salariale către intimatul - pârât B., fapt care contravine legii și principiilor de drept.

În opinia recurentului, Comisia de soluționare a memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal a judecat litigiul în temeiul unei convenții inoperante, reziliate, astfel fiind incident motivul privind încălcarea imperativă a legii. Atâta timp cât un contract reziliat nu mai produce efecte acțiunea intimatului - pârât trebuia respinsă.

A mai arătat că, atât curtea de apel, cât și Comisia de soluționare a memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal nu au ținut cont de dispozițiile imperative privind administrarea probelor, dreptul la apărare și egalitatea de arme.

În opinia recurentului, Curtea de Apel București a aplicat în mod greșit dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., apreciind că anularea hotărârii arbitrale se impune datorită faptului că aceasta încalcă normele imperative din materia rezilierii contractuale.

A criticat și faptul că, în mod eronat, curtea de apel a constatat că s-a făcut executarea hotărârilor nr. 35/2019 și nr. 421/2019 de către intimatul - pârât, în condițiile în care la data introducerii acțiunii în anulare de abia fusese încuviințată executarea silită.

A precizat că este neîntemeiată critica curții de apel referitoare la motivul de nelegalitate privind cuantumul mare al cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, acordat intimatului - pârât de Comisia de Apel a Federației Române de Handbal.

Prin întâmpinarea formulată, intimatul-pârât B. a solicitat, în principal, anularea recursului, iar în subsidiar, respingerea acestuia, ca nefondat.

A arătat că susținerile recurentului - reclamant nu conțin critici concrete împotriva deciziei atacate, ci ele sunt, fie o preluare fidelă a motivelor invocate în cererea introductivă, fie critici noi, după ce partea a renunțat la ele în fața instanței de fond.

Ca atare, criticile formulate nu se raportează punctual la conținutul hotărârii atacate, nu sunt critici de nelegalitate, prin urmare, în cauză, intervine sancțiunea nulității recursului.

S-a arătat, cu privire la critica referitoare la nesocotirea dispozițiilor art. 1553 C. civ., că întregul recurs este fundamentat pe o pretinsă reziliere a contractului de pregătire sportivă și pe un pretins refuz al instanțelor de a ține cont de efectele juridice ale rezilierii.

A susținut că, în speță, nu este vorba de încălcarea vreunui principiu de drept ori a necunoașterii/neaplicării efectelor juridice ale rezilierii de către Comisia de Apel a Federației Române de Handbal ori de către instanța de fond, ci este vorba de un refuz al recurentului - reclamant de a accepta decizia arbitrală nr. 2 din 12 iunie 2018.

A considerat inadmisibilă critica privind nelegala citare a recurentului - reclamant la data judecării cauzei de către Comisia de Apel a Federației Române de Handbal, având în vedere că pretinsa nelegale citare nu a constituit motiv al cererii în anulare, prin urmare, nu poate fi analizată direct în recurs.

A mai considerat inadmisibilă și critica privind constatarea eronată a executării deciziilor arbitrale de către recurentul - reclamant.

Totodată, s-a mai arătat că este inadmisibilă și critica vizând necenzurarea de către instanța de fond a cheltuielilor de judecată acordate în procedura arbitrală.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând recursul, Înalta Curte constată că este nefondat.

În drept, motivele acțiunii în anularea unei hotărâri arbitrale sunt expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 608 C. proc. civ., astfel că ele sunt de strictă interpretare și nu pot fi extinse prin analogie.

Motivele acțiunii în anulare vizează condițiile de regularitate a hotărârii arbitrale în raport de înțelegerea părților concretizată prin convenția arbitrală și cele de nelegalitate expres stabilite.

În consecință, pe calea acțiunii în anulare părțile nu pot invoca motive care să vizeze situația de fapt, probele administrate și aprecierea dată asupra acestora de către instanța arbitrală, adică motive de netemeinicie, întrucât acest fapt nu este permis de dispozițiile legale menționate.

În speță, se constată că prin hotărârea nr. 421/02.04.2019 a Comisiei de Soluționare a Memoriilor din cadrul Federației Române de Handbal (FRH) a fost admisă cererea pârâtului B. și a fost obligată partea reclamantă la plata sumei de 8.315,20 Euro, reprezentând drepturi financiare restante aferente lunilor septembrie- decembrie 2018 și a sumei de 1.000 RON, cu titlu de taxă de procedură.

Prin hotărârea nr. 35/24.04.2019, Comisia Centrală de Apel din cadrul FRH a respins apelul declarat de partea reclamantă și a obligat-o să plătească pârâtului suma de 2975 RON, cheltuieli de judecată (reprezentând contravaloare onorariu avocat).

Acțiunea prin care partea reclamantă a cerut anularea hotărârii arbitrale mai sus menționate, invocând incidența motivelor prevăzute de dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. f) și h) C. proc. civ., a fost respinsă, ca inadmisibilă, de curtea de apel, inclusiv în ceea ce privește soluția dată asupra cererii de acordare a cheltuielilor de judecată (criticată sub aspectul nereducerii cuantumului onorariului de avocat).

În motivarea hotărârii s-a reținut că soluția s-a impus motivat de faptul că partea reclamantă a dezvoltat prin acțiunea în anulare doar critici de netemeinicie și nu de nelegalitate, cerință impusă de dispozițiile legale invocate.

Prin recurs, printr-o primă critică, partea reclamantă a pretins că a fost respins în mod greșit motivul de anulare prin care a învederat că instanța arbitrală a obligat-o în mod nelegal la plata de despăgubiri, prin încălcarea normelor de drept din materia rezilierii contractelor, dat fiind că, în opinia sa, contractul dintre părți era reziliat din data de 15.03.2018, în cauză fiind astfel incidente dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ.

Critica nu poate fi primită.

Aceasta, întrucât, astfel cum corect s-a statuat prin hotărârea recurată, partea reclamantă a pretins prin motivul de anulare întemeiat pe dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. săvârșirea de către instanța arbitrală a unei greșeli de judecată constând în aprecierea eronată a probatoriilor administrate privind momentului încetării contractului de pregătire sportivă nr. A1-295/13.08.2014, contract care, în opinia părții reclamante, nu mai era valabil ca urmare a faptului că își încetase efectele din data de 15.03.2018, în baza notificării pe care aceasta a formulat-o în temeiul clauzei de la pct. 10.2 din contract.

Referitor la această apărarea a părții reclamante, Comisia Centrală de Apel a FRF a reținut că atât valabilitatea, cât și efectele contractului menționat au fost tranșate anterior declanșării prezentului litigiu prin alte hotărâri ale comisiilor federale (hotărârea nr. 367/09.05.2017 a Comisiei de Memorii, rămasă definitivă prin hotărârea nr. 2/12.06.2018 a Comisiei de Arbitraj), motiv pentru care nu mai poate face obiectul analizei în prezenta cauză, întrucât se opune autoritatea de lucru judecat.

Rezultă că instanța arbitrală nu a analizat în procesul pendinte valabilitatea contractului de pregătire sportivă din perspectiva normelor de drept din materia rezilierii, apreciind că această chestiune litigioasă a fost soluționată anterior, prin alte hotărâri arbitrale definitive, în sensul constatării valabilității contractului și pentru perioada de timp pentru care s-au pretins despăgubiri, septembrie- decembrie 2018.

Așa fiind, în mod corect curtea de apel a reținut că nu poate primi și analiza critica pârâtului întemeiată pe dispozițiilor art. 608 alin. (1) lit. f) C. proc. civ. cât timp, prin modul în care a fost dezvoltată, nu pune în discuție aspecte de nelegalitate ale considerentelor hotărârii arbitrale care au fundamentat soluția, astfel cum acestea au fost descrise în cuprinsul hotărârii.

Pentru aceleași argumente, Înalta Curte constată ca fiind legală soluția recurată și în ceea ce privește problema cuantumului cheltuielilor de judecată acordate de instanța arbitrală, deoarece și acest motiv de anulare (prin care partea reclamantă a pretins că se impunea diminuarea onorariului avocațial) vizează netemeinicia și nu de nelegalitatea hotărârii.

În ceea ce privește motivul de recurs prin care partea reclamantă a pretins greșita soluționare de către curtea de apel a obiecțiunilor sale relative la nerespectarea de către instanța arbitrală a dispozițiilor procedurale privitoare la procedura de citare, cu consecința încălcării dreptul său la apărare și a principiul egalității armelor din perspectiva administrării probatoriilor, Înalta Curte constată, de asemenea, că nu poate fi primit.

Prin hotărârea recurată, curtea de apel a statuat că obiecțiunile relative la procedura de citare nu pot fi analizate întrucât, fiind formulate de partea reclamantă după împlinirea termenului legal de o lună reglementat prin dispozițiile art. 611 alin. (1) C. proc. civ., sunt tardive, cu mențiunea că, în cursul dezbaterilor din ședința de judecată de la 27.11.2019 reprezentantul său convențional a solicitat să nu fie avute în vedere, invocând existența unei erori materiale.

În consecință, cum partea reclamantă nu a dezvoltat prin recurs aspecte de nelegalitate care să se fundamenteze pe conținutul considerentelor hotărârii recurate privind această chestiune litigioasă, rezumându-se să reitereze argumentele pentru care, în opinia sa, procedura de citare în fața instanței arbitrale ar fi fost nelegală, Înalta Curte va constata ca fiind nefondată critica.

Așa fiind, constatând, pentru considerentele arătate, care fac inutilă analizarea celorlalte argumente invocate prin recurs, că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte, în baza art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul.

Având în vedere că partea reclamantă a pierdut procesul, în baza dispozițiilor art. 453 C. proc. civ., aceasta va fi obligată să plătească pârâtului suma de 1190 RON, cheltuieli de judecată din recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de reclamantul Clubul Sportiv al Armatei "A." (U.M. 02301 București) împotriva deciziei nr. 124F din 27 noiembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a III-a civilă și pentru cauze cu minori și familie.

Obligă pe recurent la 1190 RON cheltuieli de judecată către intimatul - pârât B..

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2020, prin punerea soluției la dispoziția părților, prin mijlocirea grefei, conform art. 402 C. proc. civ.