ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 783/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată inițial pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu, sub nr. x/2019, reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuși, în contradictoriu cu pârâții Federația Română de Handbal și A., a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună constarea nulității absolute/relative a actului juridic reprezentat de Hotărârea nr. 368/24.04.2018, emisă de pârâta Federația Română de Handbal-de Soluționare a Memoriilor; repunerea părților în situația anterioară emiterii actului juridic a cărui nulitate se solicită, în sensul menținerii Deciziei nr. 69/07.03.2018 privind rezilierea unilaterală a contractului de activitate sportivă nr. 118/02.08.2017 încheiat între reclamantă și pârâtul A. și respingerea oricăror pretenții materiale pretinse de către pârâtul A., în temeiul contractului de activitate sportivă de mai sus; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi prilejuite cu soluționarea cauzei dedusă judecății. Prin sentința civilă nr. 4241/14.06.2019, Judecătoria Târgu Jiu a admis excepția necompetenței materiale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București, secția Civilă. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal la data de 10.09.2019, sub același număr. Prin sentința civilă nr. 836/25.11.2019, Curtea de Apel București a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ. La data de 03.03.2020 cauza a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe sub nr. x/2019.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 87 din 12 iunie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, s-a respins acțiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuși, în contradictoriu cu pârâții Federația Română de Handbal - Comisia de Soluționare a Memoriilor, și A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 87 din 12 iunie 2020 a Curții de Apel Craiova, secția de contencios administrativ și fiscal, reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuși a declarat recurs. Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea în tot a sentinței atacate și trimiterea cauzei primei instanțe pentru a judeca fondul. De asemenea, s-a solicitat să se constate necompetența materială a secției de contencios administrativ și fiscal, în opinia sa, competența materială apartinând secției civile. În susținerea cererii, a arătat că argumentele invocate vizează sentința de fond în ceea ce privește soluționarea cauzei pe cale de excepție, respectiv excepția tardivității. Astfel, a arătat că a solicitat constatarea nulității unui act juridic invocând dispozițiile C. civ., respectiv art. 206 alin. (2) și (3) din C. civ., art. 1250, 1246, 206 alin. (2), (3), art. 1254, 1639 C. civ., unde termenul de prescripție este de 3 ani, neuzând de procedura contencioasă. A mai apreciat că în ceea ce privește soluționarea litigiului ce derivă din contractul de activitate sportivă încheiat între reclamantă și pârâti, competența aparține instanțelor judecătorești de drept comun, iar nu pârâtei FRH-Comisia de soluționare a memoriilor, aceasta din urmă atribuindu-și în mod ilegal competențe și atribuțiuni ce exced obiectului specific de activitate, consecința fiind că în cauză a fost nerespectat principiul specialității capacității de folosință a persoanei juridice cu scop nelucrativ cu ocazia încheierii (emiterii) actului juridic atacat în cauză - Hotărârea nr. 368/24.04.2018. Ca efect al nulității, prestatiile generate sau efectuate sunt supuse restituirii, părțile fiind repuse în situația anterioară emiterii actului juridic a cărui nulitate se solicită, respectiv, în cazul de față, recurentul solicitând menținerea deciziilor unilaterale de reziliere, cu privire la contractul de activitate sportivă. Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Apărările formulate în recurs Intimații au formulat întâmpinari, prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat, apreciind că sentința recurată este temeinică și legală, fiind dată cu aplicarea corectă a normelor de drept material incidente situației de fapt reținute.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 19 octombrie 2020, s-a fixat termen de judecată pentru soluționarea cererii de recurs la data de 10 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Examinând sentința recurată prin prisma criticilor invocate prin cererea de recurs, a apărărilor invocate prin întâmpinari și a dispozițiilor legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte constată că recursul este nefondat, pentru considerentele expuse în continuare. 1. Argumente de fapt și de drept relevante Reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuși a învestit instanța de contencios administartiv și fiscal cu o cerere, în contradictoriu cu pârâții Federația Română de Handbal și A., prin care a solicitat constatarea nulității absolute/relative a actului juridic reprezentat de Hotărârea nr. 368/24.04.2018, emisă de pârâta Federația Română de Handbal-de Soluționare a Memoriilor; repunerea părților în situația anterioară emiterii actului juridic a cărui nulitate se solicită, în sensul menținerii Deciziei nr. 69/07.03.2018 privind rezilierea unilaterală a contractului de activitate sportivă nr. 118/02.08.2017 încheiat între reclamantă și pârâtul A. și respingerea oricăror pretenții materiale pretinse de către pârâtul A., în temeiul contractului de activitate sportivă de mai sus; obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi prilejuite cu soluționarea cauzei dedusă judecății. Prin sentința recurată, acțiunea a fost respinsă, reclamantul formulând critici prin prisma motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocând, în esență, faptul că în mod greșit a soluționat prima instanță cauza pe excepție, precum și faptul că prezentul litigiu nu aparține materiei contenciosului administrativ, competentă, în opinia sa, fiind secția civilă. Înalta Curte amintește că prin art. 488 pct. 8 C. proc. civ. sunt vizate situațiile în care instanța de fond evocă norme de drept substanțial incidente situației în cauză, dar le încalcă în litera sau spiritul lor ori le aplică greșit, consecință a unei interpretări eronate a legii. Or, recurentul-reclamant prin criticile formulate a invocat doar faptul că litigiul nu este de contencios administrativ, instanța de fond soluționând în mod greșit cauza pe excepția tardivității. În condițiile în care obiectul cauzei îl reprezintă cererea de anulare a Hotărârii nr. 368/24.04.2018 pronunțată de către Comisia de Memorii a Federației Române de Handbal, iar reclamantul nu a invocat excepția necompetenței materiale în cadrul litigiului aflat pe rolul Comisia de Memorii a Federației Române de Handbal, iar în stadiul procesual de față această excepție nu mai poate fi invocată, instanța de control judiciar apreciază că prezenta cauza trebuie tratată ca o acțiune în contencios administrativ. Astfel, potrivit dispozițiilor art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 prevăd ca persoana vătămata într-un drept recunoscut de lege sau interes legitim, poate solicita instanței anularea actului administrativ, repararea pagubei cauzate si eventual reparații pentru daune morale. Același act normativ, la art. 11, reglementează doua categorii de termene pentru sesizarea instanței de contencios administrativ, termene a căror natură juridică este prevăzută expres în alin. (5): un termen de prescripție cu durata de 6 luni, a cărui împlinire are ca efect stingerea dreptului la acțiune (art. 11 alin. (1) și un termen de decădere cu durata de un an, aplicabil numai pentru motive temeinice și care nu poate fi depășit nici ca efect al intervenirii unor cauze de întrerupere sau de suspendare a cursului prescripției avute în vedere la alin. (1), astfel cum prevede art. 11 alin. (2). Termenul de prescripție de 6 luni este aplicabil in cazul cererilor prin care se solicita anularea unui act administrativ individual, a unui contract administrativ, recunoașterea dreptului pretins și repararea pagubei. Acest termen începe să curgă de la date diferite, în functie de obiectul actiunii. Termenul de decădere de un an este reglementat ca o situație de excepție de la regula prescriptibilității acțiunii în termenul de 6 luni și devine aplicabil numai dacă acțiunea nu a fost introdusă în termenul de 6 luni din motive temeinice. Acest termen se calculează începând cu data comunicării actului, data luării la cunoștință, data introducerii cererii, în funcție de obiectul acțiunii, potrivit regulilor configurate la alin. (1). In speță, se constată că reclamantul a luat cunoștință de Hotărârea contestata la data de 26.04.2018, potrivit dovezii de comunicare de la dosarul Curții de Apel București nr. 3962/318/2019, sesizând Judecătoria Târgu Jiu la data de 13.03.2019, în mod corect judecătorul fondului apreciind că acțiunea este formulata tardiv. În concluzie, Înalta Curte constată că sentința recurată este legală, fiind dată cu corecta interpretare și aplicare a normelor de drept incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză, motivele invocate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea acesteia. 2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat. PENTRU ACESTE MOTIVE,