ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3984/2022

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Târgu Jiu sub nr. x/2019, reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuși, în contradictoriu cu pârâții Federația Română de Handbal- Comisia de soluționare a memoriilor și A., a solicitat instanței ca prin sentința ce va pronunța să dispună constatarea nulității absolute/relative a actului juridic reprezentat de Hotărârea nr. 371/27.04.2018, emisă de pârâta Federația Română de Handbal - Comisia de Soluționare a Memoriilor; repunerea părților în situația anterioară emiterii actului jurididc unilateral, a cărui nulitate se solicită, în sensul menținerii Deciziilor nr. 69/07.03.2018 și - -V07.03.2018 privind rezilierea unilaterală a contractului de activitate sportivă nr. x/18.07.2017, încheiat între reclamantă și pârâtul A. și respingerea oricăror pretenții pretinse de către pârâtul A. în temeiul actului de activitate sportivă și obligarea pârâților la plata cheltuielilor de judecată ce vor fi prilejuite cu soluționarea cauzei dedusă judecății. Prin sentința civilă nr. 5436/09.09.2019, Judecătoria Târgu Jiu, secția Civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare în favoarea Curții de Apel București, secția de contencios administrativ și fiscal. Prin încheierea de ședință din data de 23.06.2020, în baza art. 242 C. proc. civ., instanța a suspendat judecarea cauzei până la îndeplinirea de către reclamantă a obligațiilor procesuale stabilite de instanță. Cauza a fost repusă pe rol în vederea perimării, acordându-se termen de judecată la data de 26.01.2021, constatându-se că în acest interval de timp reclamantul nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de instanță.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 326 din 9 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, s-a admis excepția perimării și s-a constatat perimată acțiunea formulată de reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuși, în contradictoriu cu pârâții Federația Română de Handbal - Comisia de Soluționare a Memoriilor și A..

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 326 din 9 martie 2021 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ, reclamantul Clubul Sportiv Universitar Constantin Brâncuși a formulat recurs. În susținerea motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. invocat, recurentul a arătat că solicitarea instanței de complinire a cerințelor cererii de chemare în judecată nu a ajuns la contestatori, instanța dispunând suspendarea. Toată procedura de citare s-a efectuat prin afisare, fără ca reclamantul să aibă cunoștință de cerințele instanței. A mai susținut că pentru ca cererea de perimare să fie admisibilă, trebuiau îndeplinite cumulativ două condiții: reclamanții să nu îndeplinească cerințele instanței și termenul de nelucrare a dosarului de la data suspendării să nu fie mai mare de 6 luni. Or, în cauză, reclamanților nu le-a fost pusă în vedere îndeplinirea unor sarcini, iar până la formularea cererii de perimare nu au trecut 6 luni.

Apărările formulate în recurs În stadiul procesual al recuruslui nu s-au formulat întâmpinări.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția din data de 18 iunie 2021, s-a fixat termen de judecată la data de 15 septembrie 2022, în ședință publică, cu citarea părților. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Înalta Curte va analiza cu prioritate cerința respectării termenului de formulare a recursului, termen legal, imperativ și absolut. Conform art. 421 alin. (2) din C. proc. civ. "Hotărârea care constată perimarea este supusă recursului, la instanța ierarhic superioară, în termen de 5 zile de la pronunțare. (…)", acest termen urmând a fi calculat, în raport de dispozițiile art. 28 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, pe zile libere așa cum prevăd dispozițiile art. 181 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. În cauză, sentința atacată a fost pronunțată la data de 9 martie 2021, iar recursul a fost declarat la data de 24 martie 2021, conform stampilei de pe plicul aflat la dosarul de recurs, ultima zi de declarare a recursului fiind 15 martie 2021. Potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate. Această sancțiune se aplică și în cazul nerespectării termenului de declarare a recursului, dat fiind că este vorba despre exercitarea unui drept procesual, termenul de declarare a recursului fiind un termen imperativ și absolut. Sancțiunea decăderii poate fi evitată în condițiile în care partea împotriva căreia curge termenul dovedește că a fost împiedicată să efectueze actul de procedură în termenul legal și că întârzierea se datorează unor motive temeinic justificate, sens în care dispune art. 186 C. proc. civ. Termenul de decădere poate suporta, așadar, o repunere în termen în condițiile art. 186 C. proc. civ., iar aceasta presupune formularea unei cereri exprese, de către parte, cu indicarea motivelor împiedicării și într-un interval de timp de la data încetării acestora, în cauză nefiind formulată o astfel de cerere. Prin urmare, reține instanța că recursul declarat în cauză este tardiv formulat, recurenul-pârât nefiind suficient de diligent pentru conservarea drepturilor sale procesuale. Termenele pentru exercițiul drepturilor procesuale nu au ca scop îngrădirea dreptului la un proces echitabil și efectiv, ci stimularea activității procesuale a părților prin sancțiunea instituită pentru nerespectarea lor. Totodată, termenele pentru exercitarea căilor de atac au caracter imperativ și sunt sancționate cu decăderea și cum recurentul a declarat recurs după împlinirea te rmenului prevăzut de lege, sancțiunea decăderii nu poate fi evitată, astfel încât Înalta Curte va face aplicarea prevederilor exprese ale art. 185 alin. (1) teza finală C. proc. civ. Așa fiind, Înalta Curte va respinge recursul ca tardiv formulat. Prin constatarea decăderii dispare cadrul procesual pentru realizarea controlului judiciar, astfel încât admiterea excepției tardivității exclude analizarea criticilor susținute de recurent prin cererea de recurs. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 185 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va respinge recursul declarat ca tardiv formulat.