Decizia nr. 2744/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului București - secția a IV-a Civilă, la data de 19.02.2021, sub nr. de dosar x/2021, astfel cum a fost precizată, reclamanta Parohia "Slobozia" a solicitat, în contradictoriu cu pârâta Autoritatea Națională pentru Restituirea Proprietăților - Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România: A. anularea în tot a Deciziei nr. 9335/29.10.2020, respectiv art. 2-4: 1. obligarea pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru imobilul-teren în suprafață de 209 mp situat în București, str. x, reprezentând teren afectat de o secțiune din B-dul x, respinsă prin art. 2 din decizie; 2. obligarea pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru imobilul-construcție demolată în suprafață de 200 mp situat în București, str. x, reprezentând imobil demolat, respinsă prin art. 3 din decizie, regăsindu-se și în Decizia nr. 9334/29.10.2020 la art. 4; 3. obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul-teren în suprafață de 200 mp reprezentând teren afectat de o secțiune din B-dul x, respinsă prin art. 4 din decizie.

B. anularea în parte a Deciziei nr. 9334/29.10.2020, art. 1-4, respectiv: 1. obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul-teren în suprafață de 2167 mp reprezentând terenul liber și biserica și nu suprafața de 1664 mp situat în București, str. x, așa cum a decis prin art. 1 din decizie; 2. obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul-teren în suprafață de 329,5 mp respinsă prin art. 2 din decizie; 3. obligarea pârâtei să restituie în natură imobilul în suprafață de 180 mp reprezentând biserica, respinsă prin art. 3 din decizie, 4. obligarea pârâtei să propună măsuri compensatorii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru imobilul-teren în suprafață de 200 mp situat în București, str. x, reprezentând imobil demolat, respinsă prin art. 4 din decizie.

Prin sentința civilă nr. 892/17.06.2021, Tribunalul București, secția a IV-a civilă a admis excepția necompetenței materiale a Tribunalului București - secția a IV-a Civilă și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Curții de Apel București - secția de contencios administrativ și fiscal. La data de 20.07.2021 a fost înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal dosarul nr. x/2021. 2. Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 1055 din 12 iunie 2024 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta Parohia "Slobozia", în contradictoriu cu pârâta Comisia Specială de Retrocedare a unor bunuri imobile care au aparținut cultelor religioase din România, ca neîntemeiată.

3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs reclamanta, întemeiat pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea acestuia.

În motivarea recursului, a arătat că instanța de fond a stabilit din motive contradictorii și străine de natura pricinii că în mod corect Comisia a decis că se restituie în natură imobilul teren în suprafață de 1664 mp situat în x, stabilind că această suprafață înglobează atât suprafața inițială ce a aparținut Parohiei Slobozia la adresa x, cât și suprafața de 210 mp ce a fost desprinsă din x. A menționat recurenta că acest lucru nu corespunde realității, întrucât, încă din procesul-verbal nr. x/23.01.1940 s-a făcut dovada că la adresa x existau 1655 mp prin donație domnească, făcută de A. și B., ctitorii Bisericii - mod de dobândire precizat în act, distinct și diferit de modul prin care s-a dobândit imobilul de la x, respectiv act de vânzare-cumpărare prin care Parohia Slobozia a cumpărat în anul 1905 de la C. imobilul în suprafață de 1586 mp situat în x. Deci motivarea instanței este contradictorie, întrucât, pe de o parte, ia act că s-a demonstrat că recurenta este proprietara suprafeței de 1655 mp la x, iar pe de altă parte, fără a exista niciun act și niciun temei juridic apreciază că în suprafața de 1664 mp retrocedată prin Decizia nr. 9335/29.10.2020 ar intra și cei 210 mp desprinși din x, pentru care s-a făcut dovada dreptului de proprietate în mod distinct.

În realitate, cei 1664 mp pentru care s-a reconstituit dreptul de proprietate nu au nicio legătură cu cei 210 mp înglobați ulterior în curtea bisericii, ca urmare a măsurilor de naționalizare abuzive. În concluzie, prin punctul 1 al Deciziei nr. 9335/29.10.2020 s-a restituit doar suprafața ce a fost întotdeauna la x și nu s-a restituit și suprafața de 210 mp ce a fost desprinsă din x și ulterior înglobată în x. În acest sens sunt și Decretul de expropriere nr. 977/31.12.1962 și Decizia nr. 180/22.01.1963 emisă în baza Decretului unde se menționează că de la adresa din str. x se expropriază din proprietatea Parohiei Slobozia o suprafață de 1984,5 mp teren. Așa cum se observă de pe schița anexată Decretului, acest teren de 1984,5 mp este distinct de colțul de 210 mp înglobat în curtea actuală de la nr. 3 din imobilul str. x, întrucât abia la acel moment s-a făcut acea alipire.

Diferența de teren dintre cea din actele depuse de Parohia Slobozia pentru x(1655 mp) și suprafața de 1984,5 mp în care intră și cei 200 mp ocupați de clădirea bisericii rezidă din erorile de măsurători făcute la începutul secolului, cu mijloace imprecise. În sprijinul susținerilor stă și adresa nr. x/09.01.2005 emisă de PMB în care se menționează că în evidențele cadastrale întocmite în anul 1986, la adresa str. x figurează înscris un imobil cu o suprafață de 2177 mp (aproximativ suprafața de 1984,5 mp plus cei 210 mp înglobați). Concluzionând, recurenta a arătat că a făcut dovada dreptului de proprietate pentru o suprafață de 1984,5 mp plus 210 mp aflați în curtea bisericii, în total 2194,5 mp.

Prin urmare, recurenta a solicitat să îi fie restituită întreaga suprafață din curtea bisericii, respectiv 2301 mp, așa cum a rezultat din măsurătorile efectuate cu ocazia expertizei din dosar. A mai susținut recurenta că instanța a interpretat și aplicat în mod greșit prevederile art. 4 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 94/2000, întrucât a făcut dovada că deținea în proprietate o surafață de 1655 mp în x distinct de orice suprafață de teren din vecinătate, inclusiv cei 210 mp alipiți ulterior din x. A mai susținut recurenta că pentru suprafața de 209 mp (în realitate conform expertizei 210 mp) desprinsă din x și alipită la x s-a refuzat acordarea de despăgubiri pe motiv că reprezintă curtea bisericii și este inclusă în suprafața de 1664 mp, ceea ce este total greșit, întrucât recurenta a solicitat separat de suprafața existentă în actele pentru x suprafața de 210 mp desprinsă din x și alipită terenului din x. Pentru aceasta, instanța a avut în vedere motive contradictorii și nu a făcut aplicarea art. 4 alin. (3) și (4) din O.U.G.

nr. 94/2000. Pentru suprafața de teren de 266 mp, recurenta a solicitat obligarea pârâtei la plata măsurilor compensatorii, dar instanța a respins cererea în mod nemotivat. Totodată, recurenta a arătat că a făcut dovada că este proprietara clădirii bisericii, iar instanța a respins în mod greșit solicitarea de restituire a acesteia în natură. De asemenea, a fost respinsă în mod greșit și solicitarea de acordare a măsurilor compensatorii pentru corpurile de clădire. 4. Apărările intimatei Intimata-pârâtă a formulat întâmpinare prin care a invocat excepțiile tardivității și nulității recursului, în subsidiar solicitând respingerea acestuia ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind temeinică și legală.

II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul este nefondat. 2.1. Argumentele de fapt și de drept relevante. Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ. este nefondat. Examinând considerentele sentinței, raportat și la dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ., potrivit cărora hotărârea va cuprinde "motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților", Înalta Curte constată că hotărârea recurată este motivată. Instanța a reținut situația de fapt și a expus concret argumentele de fapt și de drept pentru care a apreciat netemeinicia cererii de chemare în judecată, hotărârea nu cuprinde motive contradictorii ori numai motive străine de natura cauzei.

Obligația de motivare nu impune o anumită întindere a motivării sau un răspuns la fiecare susținere a părților, ci expunerea raționamentului juridic care a determinat aprecierea și convingerea judecătorului pentru soluția pronunțată. Judecătorul nu este obligat să răspundă în mod expres fiecărui argument și fiecărei susțineri invocate de părți, acestea putând fi grupate și analizate raportat la motivul de nelegalitate a actului administrativ căruia i se circumscriu. Analizând sentința atacată și din perspectiva criticilor circumscrise celui de-al doilea motiv de recurs invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte constată că nici acesta nu este întrunit în speță, susținerile părții recurente neputând fi validate, deoarece soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente raportat la starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Articolul 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. se referă fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului legal. Situația de fapt reținută de prima instanță relevă faptul că, prin cererea de retrocedare nr. x/05.12.2005, reclamanta a solicitat restituirea în natură a imobilului construcție în suprafață de 180 m.p. și teren în suprafață de 1984,5 m.p. situat în municipiul București, str. x, cerere conexată cu cererea de retrocedare nr. x/05.12.2005, prin care s-a solicitat acordarea de despăgubiri pentru imobilul teren în suprafață de aproximativ 476 m.p.

și clădire în suprafață de 200 m.p., situat în municipiul București, str. x, ambele cereri fiind soluționate de către Comisia Specială de Retrocedare - C.S.R. prin Deciziile nr. 9334 și nr. 9335 din data de 29.10.2020. Prin Decizia nr. 9334/29.10.2020 (aferentă cererii de retrocedare nr. x/05.12.2005 - prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, construcție în suprafață de 180 m.p. și teren în suprafață de aproximativ 1984,5 m.p. situat în municipiul București, str. x, sector 4) și prin Decizia nr. 9335/29.10.2020 (aferentă cererii de retrocedare nr. x/05.12.2005 - prin care s-a solicitat restituirea în natură a imobilului, construcție în suprafață de 200 m.p. și teren în suprafață de 476 m.p., situat în municipiul București, str. x, sector 4) s-a constatat faptul că: - imobilele, terenuri în suprafață de 2131 m.p.

situate în str. x și nr. 5 (2131 m.p.) s-au aflat în proprietatea Parohiei Ortodoxe Slobozia, la momentul preluării abuzive; - imobilele, terenuri în suprafață de 2460,5 m.p. și construcții în suprafață de 380 m.p., situate în municipiul București, x și 5, au fost preluate în mod abuziv de către statul român, cu titlu, în temeiul Decretului nr. 977/31.12.1962, emis de Consiliul de Stat al Republicii Populare Române; - suprafața de teren de 209 m.p. din suprafața de teren solicitată de 476 m.p., situată în str. x, în prezent, reprezintă curtea bisericii și este inclusă în suprafața de 1664 m.p.: - pentru suprafața de teren de 329,5 m.p. reprezentând diferența dintre suprafața de teren solicitată de 2460,5 m.p.

și suprafața de teren de 2131 m.p. (pentru care Parohia Ortodoxă Slobozia a făcut dovada dreptului de proprietate), solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate în termenul de 240 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013; - terenurile în suprafață de 467 m.p., situate în municipiul București, str. x și fost nr. 5. reprezintă secțiuni din Bd. x; - cu privire la construcția demolată în suprafață de 200 mp, conform punctului 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu intră sub incidența actului normativ menționat imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate; - cu privire la construcția în suprafață de 180 mp, aceasta reprezintă biserică, iar potrivit Normelor metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu pot face obiectul retrocedării lăcașele de cult, respectiv bisericile, mănăstirile, sinagogele, moscheile, templele sau orice alte construcții care sunt destinate oficierii de slujbe religioase (...). În raport cu aspectele reținute cu privire la dovada dreptului de proprietate, dovada preluării abuzive, precum și situația juridică a imobilelor solicitate prin cererile de retrocedare, Secretariatul tehnic al C.S.R. a soluționat cererile de retrocedare depuse de Parohia Ortodoxă Slobozia, astfel: Prin Decizia nr. 9334/29.10.2020 s-a dispus: 1. Restituirea în natură a imobilului, teren în suprafață de 1664 m.p., situat în municipiul București, str. x, identificat conform Planului de amplasament și delimitare a imobilului Scara 1:500, întocmit de către ing.

D.; 2. Respingerea cererilor de retrocedare nr. x/05.12.2005 și nr. y/05.12.2005 cu privire la suprafața de teren de 329,5 m.p. reprezentând diferența dintre suprafața de teren solicitată de 2460,5 m.p. și suprafața de teren de 2131 m.p. (pentru care Parohia Ortodoxă Slobozia a făcut dovada dreptului de proprietate,), întrucât solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate; 3. Respingerea cererii nr. x/05.12.2005 prin care se solicită restituirea în natură a construcției în suprafață de 180 m.p., întrucât aceasta reprezintă biserică, iar potrivit prevederilor pct. 2 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu pot face obiectul retrocedării lăcașele de cult, respectiv bisericile, mănăstirile, sinagogile, moscheile, templele sau orice alte construcții care sunt destinate oficierii de slujbe religioase (...).

4. Respingerea cererii nr. x/05.12.2005 prin care se solicită acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată în suprafață de 200 m.p., întrucât, conform punctului 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu intră sub incidența actului normativ menționat imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate. Prin Decizia nr. 9335/29.10.2020 s-a dispus: 1. Se constată calitatea de persoană îndreptățită a Parohiei Ortodoxe Slobozia pentru a beneficia de prevederile O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, și se propune acordarea de măsuri compensatorii solicitantei, în condițiile Capitolului III - "Acordarea de măsuri compensatorii" din Legea nr. 165/2013, cu modificările și completările ulterioare, pentru imobilul teren în suprafață de 467 mp, situat în municipiul București, str. x nr. poștale 3 și 5, întrucât acesta reprezintă secțiuni din Bd. x, conform Planului de amplasament și delimitare a imobilului Scara 1:500, întocmit de către ing.

D.. 2. Respingerea cererii nr. x/05.12.2005 cu privire la acordarea de despăgubiri pentru suprafața de teren de 209 mp, din suprafața de teren solicitată de 476 mp., situată în str. x, întrucât aceasta, în prezent, reprezintă curtea bisericii și este inclusă în suprafața de 1664 m.p.; 3. Respingerea cererii nr. x/05.12.2005 prin care se solicită acordarea de despăgubiri pentru construcția demolată în suprafață de 200 m.p., întrucât, conform punctului 3 din Normele metodologice corespunzătoare art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nu intră sub incidența actului normativ menționat imobilele care fac sau au făcut obiectul restituirii potrivit altor legi cu caracter reparator, precum și construcțiile demolate.

4. Respingerea cererii de retrocedare nr. x/05.12.2005 cu privire la restituirea în natură a suprafeței de teren de 200 mp. din suprafața de teren situată în str. x, întrucât aceasta reprezintă secțiuni din Bd. x, conform Planului de amplasament și delimitare a imobilului Scara 1:500, întocmit de către ing. D.; (...). Cu privire la dreptul de proprietate al reclamantei, autoritatea pârâtă a avut în vedere următoarele: Cu privire la imobilul situat în str. x (fostă str. x): a) Potrivit Procesului-verbal nr. x/23.01.1940.

emis de Primăria municipiului București, Comisiunea de Inventariere a Imobilelor publice Sector III Albastru (depus la dosarul administrativ în copie conform cu exemplarul aflat în Arhiva P.M.B.), reies următoarele: Biserica Ortodoxă Română Slobozia din Municipiul București posedă un imobil teren și clădire în str. x; biserica este clădită de domnitorii A. si B. din vechime anul 1632, pe terenul dobândit din donație domnească, iar actuala biserică reclădită din zid de E. datează de la anul 1742 (...); terenul de la nr. 3 din olan are suprafața de 1467 m.p. și 188 m.p, construcție; b) Potrivit copiei certificate a Procesului-verbal de Carte Funciară nr. x/1940, emis de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București în data de 16.08.1941, în care este menționat imobilul situat în București str. x. compus din teren în suprafață de 1250 trup, și clădirea Sf.

Biserici Slobozia, proprietatea Parohiei Sf. Biserici Slobozia; c) Conform copiei Inventarului Parohiei Slobozia, la nivelul anului 1945, aceasta deținea în str. x un teren în suprafață de 1467 m.p. și clădire în suprafață de 188 m.p.; d) Conform adresei nr. x/07.04.2008, prin care Consiliul Local Sector 4, Direcția Generală de Impozite și Taxe Locale Sector 4 a transmis Parohiei Slobozia faptul că nu există acte de proprietate la dosar și nu cunosc nici data, nici motivul închiderii rolului fiscal cu privire la imobilul din str. x, dar conform Declarației nr. 15645/12.02.1952. la adresa anterior menționată, este impusă Biserica Slobozia, cu teren în suprafață de 1655 m.p.

si construcții; e) Conform Declarației pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor si terenurilor din orașe pe anul 1952, înregistrată cu nr. 15645/22.02.1952, în care apare menționată Parohia Bisericii Slobozia București, în calitate de proprietară a imobilului, teren în suprafață de 1655 m.p. și construcție în suprafață de 188 m.p. din str. x; f) Astfel cum reiese din copia Declarației pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor și a terenurilor, înregistrată cu nr. 72452/11.02.1958, Parohia Bisericii Slobozia București are calitatea de proprietară a imobilului construcție în suprafață de 244 m.p.

și teren în suprafață de 1431 m.p.- reprezentând curtea din str. x; g) Potrivit Declarației de impunere pentru stabilirea impozitului pe teren în cazul contribuabililor persoane juridice, datorate în temeiul Ordonanței Guvernului nr. 36/2002 privind impozitele și taxele locale, republicată, Parohia Slobozia figurează în calitate de contribuabil pentru imobilul teren situat în str. x, în suprafață de 1070 m.p.; h) Prin adresa nr. x/09.01.2005, Primăria municipiului București, Direcția Evidență Imobiliară și Cadastrală, Serviciul Evidență Proprietăți a transmis faptul că în evidentele cadastrale întocmite pe bază de declarații în anul 1986. pe adresa str. x, a fost înscris un imobil cu suprafața de 2177 m.p.

teren din care 200 m.p. construcții, proprietate religioasă, categoria de folosință "culte cu posesor de parcelă la data întocmirii evidențelor, Departamentul Cultelor." În concluzie, autoritatea pârâtă a reținut că, deși în Procesul-verbal de Carte Funciară nr. x/1940, emis de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București în data de 16.08.1941, apare menționată suprafața de teren de 1250 m.p., la dosarul aferent cererilor de retrocedare sus-menționate au fost depuse trei înscrisuri, emise ulterior anului 1940, prin care Parohia Ortodoxă Slobozia a făcut dovada dreptului de proprietate asupra unei suprafețe de teren de 1655 m.p. Cu privire la imobilul situat în str. x (fostă str. x): a) Conform Procesului-verbal nr. x/1940.

emis de Comisiunea pentru înființarea Cărților Funciare în București în data de 16.08.1941, în care figurează Parohia Sf. Biserici Slobozia în calitate de proprietară a imobilului, teren în suprafață de 1586 m.p. și două clădiri, situat în municipiul București, str. x; b) Potrivit Procesului-verbal de revizuire nr. x/18.09.1940 în care imobilul sus-menționat este evaluat la prețul de 6549000 RON, adică 2455 m.p. teren și 372 m.p. construcție; c) Conform Actului de vânzare-cumparare prin care dna. C. vinde Epitropiei Bisericei Slobozia din București de veci și fără nicio rezervă imobilul din București str. x, alături cu curtea Bisericei și la Spatele Altarului, compus din un teren în întindere totală de 1593 m.p.

50 cu construcțiunile de pe el consistând dintr-o casă de zid, alta de paiantă și magazin (...). Acest imobil îl stăpânim în baza actului nostru dotal din 1895 (...); d) Conform copiei Procesului-verbal nr. x/23.01.1940, emis de Primăria municipiului București, Comisiunea de Inventariere a Imobilelor publice Sectorul III Albastru: Biserica Ortodoxă Română Slobozia din Municipiul București posedă un imobil teren și clădire în str. x (...); Imobilul din str. x este cumpărat de biserică de la D-na C. cu actul de vânzare-cumpărare aut. de Trib. Ilfov (n.red. - corect: Trib. Ilfov), S. Not. la nr. 11649 din 22 noiembrie 1905 și transcris de același tribunal sub nr. x din 23 decembrie 1905, anexat în copie.

Pentru suprafața de teren de 963,7 m.p. din proprietatea menționată anterior (x), C.S.R. a propus acordarea de măsuri compensatorii prin Decizia nr. 9259/03.09.2020. În consecință, având în vedere înscrisurile analizate, autoritatea pârâtă a apreciat faptul că Parohia Slobozia a făcut dovada proprietății asupra imobilului, teren în suprafață de 1655 m.p., situat în municipiul București, str. x, precum și asupra imobilului, teren în suprafață de 476 m.p., situat în municipiul București, str. x, rezultând o suprafață totală de teren de 2131 m.p. Cu privire la suprafața de teren de 329,5 m.p. reprezentând diferența dintre suprafața de teren solicitată prin cererile de retrocedare, respectiv suprafața de 2460,5 m.p.

și suprafața de teren de 2131 m.p. pentru care Parohia Ortodoxă Slobozia a făcut dovada dreptului de proprietate, autoritatea pârâtă a apreciat faptul că solicitanta nu a făcut dovada dreptului de proprietate în termenul de 240 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013. În raport de înscrisurile dosarelor administrative, autoritatea pârâtă a reținut că Parohia Slobozia a făcut dovada preluării abuzive a imobilului teren în suprafață de 2460,50 m.p. și construcții în suprafață de 200 m.p., respectiv 180 m.p., situat în municipiul București, str. x și nr. 5, de către statul român, cu titlu, în perioada de referință a O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare.

Analizând legalitatea și temeinicia deciziilor contestate prin raportare la obiectul cererilor adresate comisiei speciale de retrocedare și la documentația avută în vedere de autoritatea pârâtă cu ocazia soluționării acestora și emiterii deciziilor litigioase, instanța de fond a reținut că acțiunea reclamantei este neîntemeiată, concluzie împărtășită și de instanța de control judiciar. Astfel, criticile recurentei sunt nefondate, întrucât aceasta a făcut dovada dreptului de proprietate asupra imobilului teren în suprafață de 1665 mp (conform Declarației nr. 15645/12.02.1952, este impusă Biserica Slobozia, cu teren în suprafață de 1655 m.p. și construcții, conform Declarației pentru stabilirea impozitului asupra clădirilor și terenurilor din orașe pe anul 1952, înregistrată cu nr. 15645/22.02.1952, în care apare menționată Parohia Bisericii Slobozia București, în calitate de proprietară a imobilului, teren în suprafață de 1655 m.p.

și construcție în suprafață de 188 m.p.), situat în municipiul București, str. x, precum și asupra imobilului, teren în suprafață de 467 mp, situat în municipiul București, str. x, rezultând o suprafață totală de teren de 2131 mp. Cu privire la suprafața de teren de 329,5 mp reprezentând diferența dintre suprafața de teren solicitată de 2460,5 m.p. și suprafața de teren de 2131 m.p. (pentru care Parohia Ortodoxă Slobozia a făcut dovada dreptului de proprietate), recurenta-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate în termenul imperativ de 240 de zile prevăzut de art. 32 din Legea nr. 165/2013. De asemenea, soluția instanței de fond este corectă și în ceea ce privește solicitarea reclamantei de obligare a pârâtei să restituie în natură imobilul în suprafață de 180 mp reprezentând biserică, respinsă prin art. 3 din Decizia nr. 9334/29.10.2020, întrucât biserica este lăcaș de cult, iar lăcașele de cult nu fac obiectul O.U.G.

nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, acest aspect fiind expres prevăzut prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 94/2000 și prin pct. 2 din Normele metodologice de aplicare a art. 1 din O.U.G. nr. 94/2000. În egală măsură, s-a reținut în mod corect că este neîntemeiată și solicitarea recurentei de obligare a autorității pârâte să propună măsuri compensatorii Comisiei Naționale pentru Compensarea Imobilelor pentru imobilul-teren în suprafață de 200 mp situat în București, str. x, reprezentând imobil demolat, respinsă prin art. 4 din Decizia nr. 9334/29.10.2020 și art. 3 din Decizia nr. 9335/29.10.2020, întrucât construcțiile demolate nu fac obiectul O.U.G. nr. 94/2000, republicată, cu modificările și completările ulterioare, nefiind posibilă nici propunerea acordării de măsuri compensatorii în această situație, raportat la art. 3 alin. (1) din O.U.G.

nr. 94/2000. În fine, instanța de control judiciar reține că, din suprafața totală de teren de 2131 mp s-a dispus restituirea în natură a terenului în suprafață de 1644 mp, situat în municipiul București, str. x, astfel cum a fost identificat conform Planului de amplasament și delimitare a imobilului Scara 1:500, întocmit de către ing. D. și s-a respins cererea cu privire la suprafața de teren de 329,5 mp (reprezentând diferența dintre suprafața de teren solicitată de 2460,5 mp și suprafața de 2131 mp pentru care reclamanta a făcut dovada dreptului de proprietate), întrucât recurenta-reclamantă nu a făcut dovada dreptului de proprietate, raportat la sarcina probei în dosarul administrativ, conform prevederilor O.U.G.

nr. 94/2000, deși a avut posibilitatea ca, în termenul de decădere prevăzut de dispozițiile art. 32 din Legea nr. 165/2013, să administreze în fața Comisiei probele prevăzute de O.U.G. nr. 94/2000 și H.G. nr. 1164/2002, însă nu a înțeles să facă acest lucru. În aceste împrejurări, în ceea ce privește restituirea în natură a imobilelor teren, respectiv diferența de teren solicitată prin cererea de chemare în judecată, instanța de control judiciar reține că susținerile recurentei sunt neîntemeiate, întrucât aceasta a făcut dovada proprietății doar asupra imobilului teren în suprafață de 1655 mp, situat în municipiul București, str. x, sector 4 și asupra imobilului teren în suprafață de 476 mp, situat în municipiul București, str. x, respectiv o suprafață totală de teren de 2131 mp.

Concluzionând, instanța de control judiciar apreciază că nu este fondat motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. și că instanța de fond a realizat o corectă aplicare și interpretare a dispozițiilor legale incidente cauzei. 2.2. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de reclamanta Parohia "Slobozia" împotriva sentinței nr. 1055 din 12 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de reclamanta Parohia "Slobozia" împotriva sentinței nr. 1055 din 12 iunie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 22 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.