Decizia nr. 1862/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 622/2023 a Tribunalului Argeș

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Cadrul procesual Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la data de 20.02.2023 pe rolul Tribunalului Argeș sub nr. x/2023, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții Primăria Pitești prin primar și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, constatarea caracterului ilicit al procedurii de emitere și anularea următoarelor cărți funciare: Carte Funciara nr. x - H.G. nr. 447/2002; Carte Funciara nr. x - H.G. nr. 447/2002; Carte Funciara nr. x - H.G. nr. 447/2002; Carte Funciara nr. x - H.G. nr. 447/2002; Carte Funciara nr. x - H.G. nr. 447/2002; Carte Funciara nr. x - H.G.

nr. 447/2002. De asemenea, s-a solicitat obligarea pârâților la plata sumei de 300.000 euro reprezentând despăgubiri materiale și morale. Prin sentința civilă nr. 622 din 14 septembrie 2023, Tribunalul Argeș - secția civilă a admis excepția de necompetență materială și a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamantul A. și pe pârâții Primăria Pitești și Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Pitești prin Primar, în favoarea Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal la data de 05.10.2023, sub nr. x/2023.

2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 61 din data de 15 martie 2024, Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Pitești. A respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Primăria Pitești, pentru lipsa calității procesuale pasive a acesteia. A respins excepția nulității cererii de modificare, invocată de pârâtul Guvernul României. A admis excepția inadmisibilității cererii privind anularea H.G. nr. 447/2002, invocată de pârâtul Guvernul României. A respins ca inadmisibilă cererea privind anularea H.G. nr. 447/2002, formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Guvernul României și Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Pitești, prin Primar.

|A respins excepția tardivității, invocată de pârâtul Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, cu privire la capetele de cerere privind stabilirea caracterului ilicit al procedurii de emitere, anularea cărților funciare și acordarea de despăgubiri materiale și morale. A calificat excepția inadmisibilității și excepția lipsei de interes, invocate de pârâtul O.C.P.I. Argeș cu privire la capetele de cerere privind stabilirea caracterului ilicit al procedurii de emitere, anularea cărților funciare și acordarea de despăgubiri materiale și morale, ca fiind apărări de fond. A respins capetele de cerere privind stabilirea caracterului ilicit al procedurii de emitere, anularea cărților funciare și acordarea de despăgubiri materiale și morale formulate de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș, Unitatea Administrativ Teritorială Municipiul Pitești, prin Primar și Guvernul României.

3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile recurate a formulat recurs reclamantul A., întemeiat în drept pe dispozițiile art. 304 alin. (3) vechiul C. proc. civ., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, bazată pe aspecte greșit reținute, ulterior indicând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 4, 6 și 8 C. proc. civ. A solicitat casarea sentinței cu trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța competentă. În motivarea recursului, a arătat reclamantul că sentința atacată a fost pronunțată cu încălcarea normelor de competentă, instanța trebuind să sesizeze că obiectul acțiunii consta în anularea și rectificarea cărților funciare, iar anularea hotărârilor de guvern reprezenta consecința rectificărilor de carte funciară.

A susținut că Guvernul României a fost introdus în cauză pentru opozabilitate și nu pentru a transforma acțiunea în contencios administrativ. Totodată, a menționat că pârâtul a întocmit greșit centralizatorul, fără a avea ca fundament actele de proprietate ale Primăriei. În mod greșit prima instanță a admis excepția inadmisibilității, invocată de către pârâtul-intimat Guvernul României, și a lipsei calității procesuale pasive a pârâtei-intimate Primăria Municipiului Pitești. Ambele intimate-pârâte și-au îndeplinit atribuțiile în mod defectuos, cu nerespectarea normelor legale în vigoare. A mai susținut că procedura prealabilă nu era necesară, cererea de chemare în judecată fiind o acțiune în anularea și rectificarea cărților funciare, întemeiată pe dispozițiile Legii nr. 7/1996.

În privința capătului de cerere referitor la solicitarea despăgubirilor, a precizat că era independent și trebuia soluționat, indiferent de excepțiile invocate. Prima instanță ar fi trebuit să disjungă capetele de cerere care nu intrau în competența sa de soluționare și să le decline în favoarea instanței competente, urmând să le soluționeze pe cele pentru care era competentă. 4. Apărările formulate în cauză Intimații-pârâți Oficiul de Cadastru și Publicitate Imobiliară Argeș și Unitatea Administrativ Teritorială a Municipiului Pitești au depus întâmpinări prin care au solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței atacate ca temeinică și legală. II.

Soluția instanței de recurs 1. Argumente de fapt și de drept relevante Examinând recursul formulat raportat la probele administrate la dosarul cauzei și la hotărârea instanței de fond, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat și îl va respinge pentru următoarele considerente: Prin Hotărârea Guvernului nr. 447/2002 privind atestarea bunurilor aparținând domeniului public al județului Argeș, publicata in Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 609 din 16 august 2002, Guvernul României a stabilit apartenența la domeniul public al județului Argeș, precum si al municipiilor, orașelor si comunelor din județul Argeș, a bunurilor cuprinse in anexele nr. 1-100 care fac parte integranta din aceasta hotărâre.

Prin acțiunea inițial înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, reclamantul a solicitat constatarea caracterului ilicit al procedurii de emitere și anularea cărților funciare menționate în petitul cererii. Ulterior recurentul-reclamant și-a modificat cererea în sensul că a solicitat chemarea în judecată, în calitate de pârâți, a Guvernului României și a Unității Administrativ Teritoriale a Municipiului Pitești prin primar, față de care a solicitat anularea extrasului inventarului centralizat atestat de Guvern în condițiile H.G. nr. 477/2002, prin care terenul reclamantului a fost trecut în domeniul public al Municipiului Pitești în mod nelegal. În raport de modificarea obiectului cererii de chemare în judecată, Tribunalul Argeș a declinat soluționarea cauzei în favoarea Curții de Apel Pitești unde, în ședința publică din data de 17 ianuarie 2024, reclamantul prin apărător a precizat expres că cererea care viza anularea H.G.

nr. 447/2002 are caracter principal, iar capetele de cerere formulate prin cererea introductivă de instanță, respectiv stabilirea caracterului ilicit al procedurii de emitere, anularea cărților funciare și acordarea de despăgubiri materiale și morale sunt cereri accesorii. Prin urmare, Curtea de Apel Pitești- secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal era competentă să soluționeze cauza, atât pentru obiectul cererii principale care viza anularea H.G. nr. 447/2002, cât și în ce privește cererile accesorii, potrivit dispozițiilor art. 123 alin. (1) C. proc. civ. conform cărora "(1) Cererile accesorii, adiționale, precum și cele incidentale se judecă de instanța competentă pentru cererea principală, chiar dacă ar fi de competența materială sau teritorială a altei instanțe judecătorești, cu excepția cererilor prevăzute la art. 120", coroborate cu cele ale art. 10 alin. (1) din Legea nr. 554/2004 și raportate la prevederile art. 9 alin. (1) C. proc.

civ. În plus, potrivit art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii, neputând fi invocată în călea de atac a recursului. Așadar, reclamantul nu mai poate invoca la acest moment procesual excepția necompetenței materiale sau teritoriale exclusive a primei instanțe, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ. putând fi valorificat numai în condițiile alin. (2) din același articol și anume necompetența primei instanțe ar fi fost invocată în fața primei instanțe, în condițiile legii, iar instanța ar fi respins-o ori ar fi omis să se pronunțe asupra ei.

Nici criticile subsumate motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., referitoare la admiterea excepției inadmisibilității nu sunt fondate, instanța de fond aplicând corect prevederile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, conform cărora, înainte de a se adresa instanței de contencios administrativ competente, persoana care se consideră vătămată într-un drept al său ori într-un interes legitim printr-un act administrativ individual trebuie să solicite autorității publice emitente sau autorității ierarhic superioare, în termen de 30 de zile de la data comunicării actului, revocarea, în tot sau în parte, a acestuia reclamanta trebuia sa se adreseze, cu cererea de revocare a actului administrativ, autorității publice emitente sau autorității publice ierarhice.

Or, recurentul-reclamant nu a urmat procedura prealabilă obligatorie prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 conform căreia era obligat să se adreseze emitentului hotărârii atacate, anterior învestirii instanței de contencios administrativ cu cererea având ca obiect anularea actului în discuție, aspect reținut de instanța de fond.

Cum, anterior formulării acțiunii în instanță, reclamantul s-a adresat doar Primăriei municipiului Pitești și OCPI Argeș, dar nu și pârâtului Guvernul României, dimpotrivă, susținând la termenul din 28.02.2024 că nu este necesară plângerea prealabilă pentru anularea unei hotărâri de guvern, actul de procedură, în cazul în speță plângerea prealabilă, nefiind depus la autoritatea emitentă a actului administrativ a cărui anulare s-a solicitat, neproducând niciun efect juridic, se poate reține că sesizarea instanței s-a făcut fără să fie dovedită parcurgerea procedurii prealabile raportat la norma imperativă prevăzută de art. 7 din Legea nr. 554/2004 și drept urmare, în mod corect instanța de fond a respins cererea de chemare în judecată a reclamantei ca inadmisibilă.

Sub aspectul susținerilor recurentului reclamant din perspectiva motivului de casare prevăzut la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că excepția lipsei calității procesuale pasive a pârâtei Primăria Municipiului Pitești, a fost în mod corect admisă de prima instanță. Astfel, cererea de chemare în judecată a vizat stabilirea caracterului ilicit al procedurii de emitere, anularea cărților funciare și acordarea de despăgubiri materiale și morale, iar Primăria Municipiului Pitești nu este emitentul cărților funciare, nu i se poate atribui vreun rol în emiterea acestora și nu are un patrimoniu propriu cu care să răspundă pretențiilor pecuniare ale reclamantului. Or, în aceste condiții nu se poate reține prin raportare la dispozițiile art. 36 C. proc.

civ. că Primăria Municipiului Pitești are calitate procesuală pasivă în cauză. Tot din perspectiva motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte reține că prima instanță a făcut o corectă interpretare și aplicare a dispozițiilor art. 18 alin. (3) din Legea nr. 554/2004 în soluționarea capătului de cerere având ca obiect despăgubiri, în condițiile în care nu s-a constatat caracterul nelegal al actului administrativ pretins vătămător. Față de cele mai sus expuse, Înalta Curte reține că sunt nefondate criticile recurentului-reclamant, astfel că nu se impune reformarea sentinței atacate. III. Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc.

civ., Înalta Curte va respinge recursul recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 61 din data de 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 61 din data de 15 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Pitești - secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.