Decizia nr. 1859/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 123/2024 a Curții de Apel Craiova

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată 1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, la data de 17 octombrie 2022, sub nr. x/2022, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educației Naționale, pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună anularea actului administrativ reprezentat de Ordinul nr. 4022/09.06.2022 emis de către pârât și a tuturor efectelor administrative ce decurg din acest ordin și, în consecință, să dispună reîncadrarea reclamantului în funcția de rector al Universității "B." din Târgu Jiu.

1.2. La data de 08.12.2022, C. a formulat în cauză cerere de intervenție accesorie, în favoarea pârâtului Ministerul Educației Naționale, conform art. 63 din C. proc. civ. prin care a solicitat respingerea cererii de anulare a actului administrativ depusă de A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației. 1.3. Prin încheierea din data de 20.09.2023, Curtea de Apel Craiova - secția contencios administrativ și fiscal a admis în principiu cererea de intervenție accesorie formulată de C.. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 123 din data de 28 martie 2024, Curtea de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal a decis următoarele: A respins excepția rămânerii fără obiect a acțiunii, ca nefondată.

A admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale. A anulat Ordinului nr. 4022/09.06.2022 emis de pârâtul Ministerul Educației Naționale. A dispus reîncadrarea reclamantului în funcția de rector al Universității "B." din Târgu Jiu pentru perioada 09.06.2022- 02.01.2024. A respins cererea de intervenție accesorie formulată de intervenienta C., ca nefondată. A obligat pârâtul Ministerul Educației Naționale, către reclamantul A., la plata sumei de 4881,40 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată. 3. Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile menționate, recurenta-intervenientă C. a declarat recurs, invocând motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc.

civ. În dezvoltarea motivelor de casare a arătat următoarele: - instanța de fond nu s-a pronunțat asupra apărărilor formulate, încălcând astfel dispozițiile art. 22 alin. (6) și art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

- faptul că titlul executoriu nu este reprezentat de încheierea din 24.05.2022, ci de sentința civilă nr. 3527 pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018, sentință definitivă; - aspectul că Ordinul nr. 4022/09.06.2022 al Ministerului Educației a pus în executare sentința civilă nr. 3527, pronunțată de Tribunalul București în dosarul nr. x/2018, definitivă, astfel cum fost lămurită prin încheierea din data de 24.05.2022; - Ministerul Educației a dat curs punerii în executare a unei hotărâri definitive, respectând principiul autorității de lucru judecat; - la data emiterii Ordinului nr. 4022/09.06.2022, nu fusese înregistrat niciun recurs, iar Ministerul Educației a înțeles să pună în executare titlul executoriu reprezentat de Sentinta civila nr. 3527 pronuntata de Tribunalul Bucuresti in dosarul nr. x/2018, definitivă; - exercitarea unei căi de atac este un drept consfințit de lege și nu o obligație, iar prin emiterea Ordinului nr. 4022/09.06.2022, Ministerul Educației a aplicat dreptul de dispoziție al părților prevăzut de art. 9 alin. (3) C. proc.

civ.. Partea a renunțat la exercitarea căii de atac la momentul emiterii acestui act administrativ, astfel că inclusiv încheierea din data de 24.05.2022 a Tribunalului București dispusă in dosarul nr. x/2022 era definitivă; - la momentul emiterii Ordinului nr. 4022/09.06.2022, respectiv la data de 09.06.2022, Universitatea "B." din Târgu Jiu nu formulase recurs împotriva sentinței de lămurire. Ulterior emiterii ordinului de ministru, respectiv în data de 14.06.2022, Universitatea "B.", printr-o casă de avocatură angajată în mod nelegal de A., a introdus recurs, fără a se consulta cu clientul său, prin reprezentant legal, sau cu vreo persoană din conducerea universității sau din structurile de conducere ale universității (Consiliul de Administrație sau Senat).

4. Apărările formulate în cauză La dosar nu au fost depuse întâmpinări, intimatul-reclamant A. formulând concluzii scrise. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs Examinând recursul declarat, în raport de actele și lucrările dosarului și de dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată următoarele: În litigiul pendinte, recurenta C. a avut calitatea de intervenient accesoriu în interesul pârâtului Ministerul Educației, astfel că devin aplicabile dispozițiile art. 67 alin. (4) C. proc.

civ., conform cărora "calea de atac exercitată de intervenientul accesoriu se socotește neavenită dacă partea pentru care a intervenit nu a exercitat calea de atac, a renunțat la calea de atac exercitată ori aceasta a fost anulată, perimată sau respinsă fără a fi cercetată în fond". Această situație, ce determină sancțiunea respingerii recursului, ca neavenit, este impusă, în mod evident, de caracterul accesoriu al intervenției care permite altei persoane să intre în proces, într-o poziție procesuală de susținere a părții în favoarea căreia a fost formulată cererea de intervenție. Cum în cauză partea pentru care a intervenit recurentul, respectiv pârâtul Ministerul Educației nu a formulat recurs, nu poate fi concepută o continuare de către intervenient a activității procesuale în fața instanței de control judiciar.

Față de cererea intimatului-reclamant de obligare a recurentei-interveniente la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte, în raport cu soluția ce se va da asupra recursului, o va admite și va obliga recurenta-intervenientă C. la plata cheltuielilor de judecată în favoarea intimatului-reclamant A., în sumă de 2900 RON, conform dovezilor depuse la dosar de recurs, în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 67 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de intervenienta C. împotriva sentinței civile nr. 123 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, ca neavenit; în temeiul dispozițiilor art. 453 alin. (1) din C. proc.

civ., va obliga recurenta-intervenientă C. la plata către intimatul-reclamant a sumei de 2.900 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurenta-intervenientă C. împotriva sentinței civile nr. 123 din data de 28 martie 2024, pronunțată de Curtea de Apel Craiova - secția de contencios administrativ și fiscal, ca neavenit. Obligă recurenta-intervenientă C. la plata către intimatul-reclamant a sumei de 2.900 RON reprezentând cheltuieli de judecată în recurs. Definitivă. Pronunțată astăzi, 2 aprilie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.