ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 559/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

1.1. Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal la data de 24 septembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pârâtul Ministerul Educației Naționale, solicitând instanței anularea fișei de evaluare nr. 829/30.01.2018 privind activitatea managerială desfășurată ca inspector școlar general în perioada 01.09.2016 - 31.08.2017, prin care i s-a acordat un punctaj de 87 și calificativul " Bine", precum și a deciziei (adresei) nr. 1078/27.03.2018, prin care i-a fost soluționată contestația administrativă nr. 15366/28.02.2018, în sensul reevaluării activității manageriale desfășurate ca inspector școlar general în perioada 01.09.2016 - 31.08.2017 și acordării unui punctaj de 87,5 puncte, corespunzătoare calificativului "Bine", întrucât procedura de evaluare și stabilire a calificativului a fost grav viciată. De asemenea, reclamantul a solicitat obligarea la reevaluarea activității manageriale pe care a desfășurat-o în perioada 01.09.2016 - 31.08.2017, modificarea punctajului și acordarea calificativului corespunzător noului punctaj acordat, cu respectarea metodologiei prevăzute de OMEN nr. 4315/2014, precum și suspendarea executării actelor administrative - fișa de evaluare anuală pentru anul școlar 2016 - 2017 și cea de reevaluare ca urmare a contestației administrative nr. 15366/28.02.2018 prin adresa MEN nr. x/27.03.2018, acte emise de pârât pe numele A., până la soluționarea irevocabilă a acestui dosar.

1.2. Prin sentința civilă nr. 459 din 11 octombrie 2018, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a respins cererea de suspendare a executării actelor administrative, formulată de reclamantul A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale.

Prin sentința civilă nr. 210 din 16 mai 2019, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale, având ca obiect anulare acte administrative, a anulat adresa nr. x/27.03.2018, emisă de pârât conținând soluția adoptată la contestația formulată de reclamant și înregistrată sub nr. x/28.02.2018, a anulat fișa de evaluare nr. 829/30.01.2018 privind evaluarea activității manageriale a reclamantului și a obligat pârâtul să procedeze la evaluarea activității manageriale a reclamantului pentru perioada 01.09.2016 - 31.08.2017, cu respectarea prevederilor legale.

Împotriva sentinței civile menționate în punctul I.2 anterior, a formulat recurs pârâtul Ministerul Educației Naționale, prin care, invocând prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecarea fondului, respingerea acțiunii ca neîntemeiată, arătând, în esență, că a respectat întocmai prevederile legale cu privire la evaluarea activității manageriale desfășurate de domnul A..

Intimatul-reclamant A. a formulat întâmpinare prin care a invocat, în principal, excepția nulității recursului, față de neîndeplinirea conformă a obligației de motivare, iar, în subsidiar, respingerea recursului ca nefondat.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486, coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471

1

și art. 201 C. proc. civ., iar prin rezoluția din data de 1 noiembrie 2019 s-a fixat termen de judecată la data de 2 februarie 2022, în ședință publică, cu citarea părților.

II. Soluția instanței de recurs

Examinând cu prioritate, conform art. 248 C. proc. civ., excepția nulității recursului, invocată de intimatul-reclamant A. prin întâmpinare, Înalta Curte o apreciază întemeiată, pentru următoarele considerente:

Prevederile art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ. impun părții care formulează recurs obligația de a expune motivele de nelegalitate pe care își întemeiază calea extraordinară de atac și dezvoltarea lor, sub sancțiunea nulității stipulată în alin. (3) al aceluiași text normativ.

De asemenea, prin dispozițiile art. 489 C. proc. civ., legiuitorul a reglementat incidența aceleiași sancțiuni a nulității și pentru nemotivarea recursului, înțeleasă atât drept context în care cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde nicio critică la adresa hotărârii atacate (ipoteza prevăzută de alin. (1) al articolului menționat), dar și în situația în care argumentele expuse în cererea de recurs nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 (ipoteză reglementată de alin. (2) al art. 489 C. proc. civ.).

Având în vedere scopul căii extraordinare de atac a recursului, astfel cum este acesta reglementat de prevederile art. 483 alin. (3) C. proc. civ., ce dispun că:

"Recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile", Înalta Curte arată că, pentru a se putea reține îndeplinirea, de către partea care promovează recursul, a obligației de motivare, este necesar ca, prin calea de atac exercitată, partea să învedereze, plecând de la aspectele statuate de prima instanță, care sunt aspectele de nelegalitate, dintre cele expres și limitativ reglementate de dispozițiile art. 488 C. proc. civ., pe care le apreciază incidente cauzei.

Mai mult, cererea de recurs trebuie să cuprindă atât arătarea motivelor de casare, cât și dezvoltarea lor, neputându-se limita la o simplă indicare formală a dispozițiilor normative aplicabile, condiția legală a dezvoltării motivelor implicând formularea unei argumentări juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli apreciate de parte ca fiind săvârșite de instanță, în legătură cu aceste dispoziții legale, în lipsa acestor mențiuni neputându-se exercita controlul judiciar.

Nu îndeplinește cerința motivării, cererea de recurs care se rezumă la reiterarea susținerilor sau apărărilor formulate de parte în fața instanței de fond, fără a fi avute în vedere cele statuate de instanță și fără a fi prezentate reale critici aduse raționamentului urmat de instanța de fond pentru pronunțarea hotărârii atacate.

Aplicând astfel de considerente teoretice contextului prezentei cauze, Înalta Curte constată că deși recurentul-pârât Ministerul Educației Naționale înțelege să invoce, în debutul cererii, prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în motivarea căii de atac promovate, sus indicata parte se rezumă la a relua aproape identic apărările realizate în faza de judecată a fondului, inclusiv prin simpla redare a textului prevederilor art. 2 alin. (2) din Anexa la OMEN nr. 4315/2014, art. 3 și art. 7 alin. (2) din OMEN nr. 4315/2014. Astfel, recurentul nu indică niciun argument care să poată fi calificat drept critică de nelegalitate adusă modului în care instanța de fond a aplicat și interpretat normele de drept material incidente cauzei.

O atare critică ar fi presupus indicarea unor argumente prin care recurentul să justifice rațiunile pentru care consideră că măsurile adoptate de instanța fondului reprezintă rezultatul încălcării sau o greșită aplicare a normelor de drept material, aspecte ce nu se regăsesc, însă, în cuprinsul cererii de recurs.

În practica judiciară s-a decis că simpla nemulțumire a unei părți sau a părților în litigiu față de hotărârea pronunțată nu este suficientă pentru casarea acesteia, ci partea recurentă are obligația să-și întemeieze recursul pe cel puțin unul dintre motivele prevăzute de C. proc. civ., cu indicarea concretă a criticilor formulate în raport de soluția recurată.

Motivarea imprecisă sau generală, fără o legătură concretă cu soluția pronunțată de instanța de fond, echivalează cu nemotivarea căii de atac, respectiv cu neîndeplinirea, de către parte, a obligației reglementate de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., aspect ce atrage sancțiunea nulității recursului, în condițiile prevăzute de art. 489 alin. (2) C. proc. civ.

Întrucât recurentul nu a formulat critici care să permită stabilirea unei legături a acestora cu soluția pronunțată de prima instanță, acesta rezumându-se la expunerea unor afirmații, pe care nu le-a structurat din punct de vedere juridic, nesubliniind relevanța pe care o prezintă în raport cu soluția instanței de fond, Înalta Curte va admite excepția invocată de intimatul - reclamant A., prin întâmpinare și va constata incidența, în cauză, a sancțiunii nulității recursului.

În raport de cele prezentate mai sus, se reține că recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 210 din 16 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal nu îndeplinește cerința prevăzută de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., astfel că, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., acesta urmează a fi anulat ca nemotivat.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimatul - reclamant A..

Anulează recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației Naționale împotriva sentinței civile nr. 210 din 16 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nemotivat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 2 februarie 2022.