ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4302/2024

Ședința publică din data de 3 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2023, reclamanta A. a solicitat în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, în temeiul dispozițiilor art. 8 și următoarele din Legea nr. 554/2004 privind contenciosul administrativ și art. 10 alin. (7) din O.M.E.N. nr. 4315/2014 privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlire didactic, anularea actului administrativ reprezentat de Fișa de (auto)evaluare a activității manageriale desfășurate în calitate de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Gorj în anul școlar 2022-2023, înregistrată la Ministerul Educației sub nr. 30236/1- 29.08.2023 și a Adresei M.E. nr. x/30.10.2023 de comunicare a punctajului și anularea Fișei de (auto)evaluare înregistrată la LS.J. Gorj sub nr. x/31.10.2023 precum și a Adresei M.E. nr. x/17.11.2023 ambele acte emise în procedura de soluționare a contestației.

A mai solicitat reclamanta obligarea intimatului să procedeze la o nouă evaluare a activității manageriale desfășurate în calitate de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Gorj în anul școlar 2022-2023.

Totodată a solicitat suspendarea, în temeiul dispozițiilor art. 15 din Legea 554/2004, a actelor administrative atacate până la soluționarea definitivă a cauzei.

Prin încheierea din 22 ianuarie 2024, Curtea de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal a admis în parte excepția inadmisibilității cererii de suspendare invocată de pârâtul Ministerul Educației și a respins ca inadmisibilă cererea de suspendare a adresei nr. x/30.10.2023 emisă de DGMRUSRS-Direcția Management din cadrul Ministerului Educației.

A admis în parte cererea de suspendare formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației și a suspendat executarea Fișei de evaluare a activității manageriale înregistrată sub nr. x/29.08.2023 la Ministerul Educației și sub numărul 14759/22.08.2023 la ISJ Gorj, Fișei de evaluare înregistrată sub nr. x/31.10.2023 la I.S.J. Gorj și adresei nr. x/17.11.2023, emisă de DGMRUSRS-Direcția Management din cadrul Ministerului Educației, până la soluționarea definitivă a cauzei.

Recurentul-pârât Ministerul Educației a declarat recurs împotriva încheierii din 22 ianuarie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal.

În prezenta speță, apreciază recurentul-pârât că instanța de fond a interpretat greșit normele de drept material reprezentate de art. 14 din Legea nr. 554/2004, privind pretinsa întrunire cumulativă a celor două condiții statuate imperativ de legiuitor pentru admiterea cererii de suspendare a actului normativ.

Susține recurentul-pârât că decizia comisiei cuprinde informații suficiente referitoare la motivele avute în vedere pentru acordarea punctajelor pentru reclamantă, motiv pentru care nu se poate reține existența unei îndoieli serioase asupra legalității sale.

În opinia recurentului-pârât actele administrative au fost emise cu respectarea prevederilor legale, de către persoana în drept să le emită și pentru punerea în aplicare a legii. Emiterea actelor s-a făcut în forma și cu procedura prevăzute de lege cu respectarea tuturor cerințelor legale inclusiv cele referitoare la motivarea acestora.

În concluzie solicită astfel instanței de recurs să constate neîndeplinirea condiției privind existența cazului bine justificat prevăzută în mod expres de art. 14 alin. (1) din Legea nr. 554/2004.

Referitor la condiția pagubei iminente, solicită ca instanța de recurs să aibă în vedere că suspendarea executării este o măsură de excepție, care se justifică numai dacă actul administrativ conține dispoziții a căror îndeplinire ar produce un prejudiciu greu sau imposibil de înlăturat în ipoteza anulării actului.

Apreciază recurentul-pârât că nici această condiție nu a fost îndeplinită, suspendarea prevederilor supuse cenzurii, nu atrage în mod automat acordarea unei remunerații pentru reclamantă. Pe de altă parte, prejudiciile eventuale nu pot constitui temei suficient pentru cenzurarea unor acte. Iminența producerii prejudiciului nu se prezumă, aceasta trebuie să fie dovedită iar din dovezile depuse de către reclamantă și reținute de instanța de fond nu rezultă îndeplinirea acestora.

Pe de altă parte, susține recurentul-pârât că obținerea gradației de merit nu este o simplă formalitate rezultată din suspendarea actului administrativ, ci implică anumite demersuri, inclusiv participarea la un concurs pentru care legiuitorul prevede și alte condiții pe lângă cea privind rezultatele evaluării activității candidatului. Totodată înscrierea la un concurs nu echivalează cu câștigarea acestuia astfel încât paguba creată în patrimoniul reclamantei este doar una ipotetică.

În concluzie știind că actele administrative se bucură de prezumția de legalitate, iar pentru suspendarea executării lor se cer întrunite minime condiții care nu sunt dovedite, concluzionează recurentul că cererea de suspendare este neîntemeiată.

Intimata-reclamantă A., prin întâmpinarea formulată a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Examinând sentința atacată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată următoarele:

În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond a interpretat greșit normele de drept material prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că în cauză nu este întrunită condiția privind cazul bine justificat, instanța de recurs reține că acesta este neîntemeiat.

În mod corect instanța de fond a reținut că din analiza sumară a actelor administrative contestate de intimata-reclamantă se conturează o modalitate incorectă de evaluare a activității manageriale a acesteia, respectiv nu pot fi identificate la o examinare sumară motivele pentru care la unele criterii de evaluare au fost acordate, atât de comisia de evaluare cât și de comisia de soluționare a contestațiilor punctaje inferioare celor maxime și celor pe care și le-a acordat intimata-reclamantă prin autoevaluare, neputând fi identificate motivele neluării în considerare a documentelor invocate de aceasta în susținerea autoevaluării și a contestației.

Totodată, în mod corect, instanța de fond a avut în vedere, de exemplu, punctajele acordate intimatei-reclamante de către ambele comisii la pct. 1.2, 2.2, 3.4, 3.8,4.3, punctaje mai mici decât cele maxime și cele pe care le-a apreciat aceasta că i se cuvin prin autoevaluare, fără a se putea identifica la o examinare sumară motivele diminuării punctajelor.

Aceste împrejurări din care rezultă aparenta nemotivare a unor punctaje acordate în procedura de evaluare a activității manageriale a intimatei-reclamante constituie aspecte de nelegalitate ce reprezintă indicii vădite de nelegalitate de natură a înlătura provizoriu prezumția de legalitate a actelor administrative prin care a fost realizată evaluarea activității intimatei-reclamante, urmând ca analiza pe fond a conținutului și legalității actului administrativ contestat să fie efectuată în cursul judecării cererii de anulare a actelor administrative privind evaluarea activității acesteia.

Față de aceste indicii de nelegalitate în mod corect s-a apreciat că în cauză este îndeplinită condiția existenței unui caz bine justificat în sensul art. 2 alin. (1) lit. t) din Legea nr. 554/2004.

În ceea ce privește motivul de recurs potrivit căruia instanța de fond ar fi interpretat greșit normele de drept material prevăzute de art. 14 din Legea nr. 554/2004, în sensul că în cauză nu ar fi întrunită condiția privind paguba iminentă, instanța de recurs apreciază că acesta este neîntemeiat.

În mod corect instanța de fond a reținut că obținerea calificativului anual "foarte bine" are efecte asupra posibilității obținerii gradației de merit în condițiile în care art. 179 alin 2 din Legea nr. 198/2023 prevede că rezultatele evaluării stau la baza hotărârii consiliului de administrație privind acordarea calificativului anual și a gradației de merit.

Astfel că un calificativ inferior celui de foarte bine creează posibilitatea ca intimata-reclamantă să nu obțină gradația de merit.

Prin urmare, instanța de recurs reține că acest fapt produce consecințe previzibile și perturbatoare asupra carierei intimatei-reclamante, generând restricții majore de ordin profesional, pe care aceasta ar fi nevoită să le suporte până la finalizarea litigiului privind anularea actului administrativ contestat, restricții cărora le corespunde o componentă de ordin financiar, reprezentată de salariile și recompensele adiacente pe care le-ar putea obține din exercitarea neîngrădită a profesiei.

Asupra legalității fișelor de evaluare emise de recurentul-pârât, prin care s-a acordat intimatei-reclamante calificativul "bine", instanța de fond în mod corect a observat că planează îndoieli serioase, iar în raport de toate aceste elemente, având în vedere și prezumtiva durată îndelungată a procesului, în condițiile în care hotărârea instanței de fond este supusă recursului, admiterea cererii privind suspendarea executării actului administrativ se circumscrie noțiunii de protecție provizorie a drepturilor și intereselor intimate-reclamante, atunci când acestea sunt supuse unui risc iminent de vătămare, pentru a se evita exercitarea abuzivă a prerogativelor de care dispun autoritățile publice.

La evaluarea prezentei situații juridice adusă în fața instanței de judecată, Înalta Curte apreciază că trebuie avute în vedere Recomandarea nr. R/89/8/1989 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei privind protecția jurîsdicționalâ provizorie în materie administrativă și Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei, în care s-a arătat că executarea actelor administrative trebuie să țină cont de drepturile și de interesele persoanelor particulare, pentru a se asigura un just echilibru între interesul general și interesul particular.

Recomandarea nr. 16/2003 a Comitetului Miniștrilor din cadrul Consiliului Europei amintește principiile din Recomandarea nr. R/89/8/1989 care cheamă autoritatea jurisdicțională competentă, în speță instanța de judecată, să ia măsuri provizorii corespunzătoare atunci când executarea unui act administrativ este de natură să provoace daune grave particularilor cărora li se aplică actul.

Or, instanța de recurs apreciază că soluția suspendării actelor administrative până la soluționarea definitivă a acțiunii în anularea acestora se circumscrie noțiunii de protecție provizorie corespunzătoare, mai ales în condițiile în care, în dosarul nr. x/2023, aflat pe rolul Curții de Apel Craiova, actele administrative a căror suspendare se solicită în prezenta cauză, au fost anulate în primă instanță.

Pentru aceste considerente, în temeiul prevederilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației împotriva încheierii din 22 ianuarie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât Ministerul Educației împotriva încheierii din 22 ianuarie 2024 a Curții de Apel Craiova, secția contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței, conform art. 402 C. proc. civ., astăzi, 03 octombrie 2024.