ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 766/2023

Ședința publică din data de 15 februarie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea adresată Curții de Apel Constanța înregistrată sub nr. x/2019, la data de 04.12.2019, reclamanta A. a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Educației Naționale, solicitând:

(i) anularea fișei de (auto) evaluare înregistrată la Ministerul Educației Naționale sub nr. x/02.09.2019, în partea privitoare la punctajul acordat de comisia de evaluare constituită la nivelul pârâtului, ca urmare a evaluării activității manageriale pe care a desfășurat-o în calitate de inspector general adjunct al Inspectoratului Județean Constanța în perioada 01.09.2018- 31.08.2019.

(ii) anularea fișei de (auto)evaluare primită de la Ministerul Educației Naționale și fără număr de înregistrare din data de 19.10.2019, în partea privitoare la punctajul acordat de comisia de contestații constituită la nivelul pârâtului, ca urmare a soluționării contestației și, implicit, a solicitării de reevaluare a activității manageriale pe care a desfășurat-o în calitate de inspector general adjunct al Inspectoratului Județean Constanța în perioada 01.09.2018- 31.08.2019 și a actelor care au stat la baza întocmirii acesteia.

(iii) anularea adresei nr. x din 04.11.2019 reprezentând răspunsul la contestația împotriva fișei de (auto)evaluare.

(iv) obligarea pârâtului la reluarea procedurii de evaluare a activității manageriale pe care a desfășurat-o în perioada 01.09.2018- 31.08.2019 în calitate de inspector general adjunct al Inspectoratului Județean Constanța;

(v) obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de acest proces.

Prin sentința nr. 121 din 24.09.2020, Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal:

(i) a admis în parte acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației Naționale;

(ii) a anulat Raportul nr. x/31.10.2019 încheiat în urma soluționării contestației privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către Inspectorul școlar general adjunct, doamna A. din Inspectoratul Școlar Județean Constanța, în anul școlar 2018 – 2019, precum și calificativul final "Satisfăcător" acordat reclamantei ca urmare a soluționării contestației, comunicat prin adresa nr. x/04.11.2019;

(iii) a dispus reluarea procedurii de soluționare a contestației formulate de reclamantă, înregistrată la MEN cu nr. 16556/22.10.2019;

(v) a respins cererea de anulare a fișei de (auto)evaluare nr. 37007/02.09.2020.

(vi) a obligat pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 3650 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței nr. 121 din 24.09.2020, pronunțate de Curtea de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâtul Ministerul Educației, în temeiul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

O primă critică adusă sentinței recurate vizează greșita aplicare a prevederilor art. 61 alin. (2) lit. c)

1

din O.U.G. nr. 57/2019, cu privire la constatarea instanței de fond referitoare la nelegalitatea aprobării raportului de evaluare de către secretarul general al Ministerului Educației Naționale, iar nu de către Ministrul Educației Naționale.

În opinia recurentului-pârât, ipoteza prevăzută de art. 61 alin. (2) lit. c)

1

din O.U.G. nr. 57/2019 este clară, în sensul că secretarul general al ministerului "îndeplinește, prin excepție de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. d), calitatea de ordonator principal de credite și de reprezentant legal, pe perioada vacantei funcției de ministru în situația în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării atribuțiilor"

Astfel, instanța de fond trebuia să rețină că secretarul general, pe lângă calitatea de ordonator de credite, avea și calitatea de reprezentant legal al ministerului și, pe cale de consecință, dreptul de a aproba raportul în cauză, cele două calități fiind exercitate cumulativ.

Referitor la nemotivarea Raportului nr. x/31.10.2019, recurentul susține că instanța de fond a reținut în mod neîntemeiat că nu s-a efectuat " o minimă analiză a motivelor invocate de reclamantă în contestație sau vreun argument pentru care a fost menținut sau modificat punctajul"

Din cuprinsul prevederilor art. 10 alin. (1)-(7) din Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic aprobată prin OMEC nr. 4315/11.08.2014, care reglementează activitatea comisiei de evaluare precum și a celei de soluționare a contestațiilor, nu rezultă existența unor obligații referitoare la întinderea motivării sau obligația de a justifica fiecare punct acordat. Singurele mențiuni referitoare Ia instrumentele de notare și de motivare sunt cele de la art. 10 alin. (5), unde se indică faptul că raportul comisiei precum și fișa de evaluare cuprind punctajul acordat, obligații îndeplinite de către comisie.

Or, din documentele dosarului de evaluare rezultă că pentru fiecare unitate de competență și criteriu de performanță, atât comisia de evaluare cât și comisia de contestație a acordat un punctaj care se regăsește în fișa de evaluare la rubrica special destinată, asigurându-se astfel transparența și indicarea algoritmului după care a fost stabilit punctajul final.

După cum însăși instanța reține, în motivarea sentinței, modul de aplicare a criteriilor de evaluare este un atribut exclusiv al comisiei de contestații.

Faptul că motivarea nu este detaliată, nu poate conduce la concluzia că evaluarea a fost făcută în mod arbitrar, așa cum greșit reține instanța, aspect care să legitimeze soluția de anulare a acesteia.

S-a mai criticat de către recurent și faptul că instanța de fond a anulat calificativul acordat de comisia de contestație, fără a indica în concret care etapă procedurală a fost încălcată și nici care a fost vătămarea produsă reclamantei prin aplicarea procedurii. Or, aprecierea punctajului acordat de către comisie pentru fiecare indicator de performanță în parte este de competența exclusivă a acesteia, astfel că, atât punctajul final cât și calificativul acordat au fost stabilite în mod corect, contestația reclamantei fiind soluționată cu respectarea tuturor etapelor procedurale.

Instanța de judecată nu se poate substitui angajatorului și, prin urmare, nu poate să anuleze un calificativ acordat în urma unei evaluări instituite printr-o procedură administrativă specială, procedură efectuată în conformitate cu dispozițiile legale aplicabile.

Prin întâmpinarea înregistrată la dosar, intimata-reclamntă a solicitat respingerea recursului ca nefondat, răspunzând punctual criticilor formulate.

Cu privire la nelegalitatea aprobării raportului de evaluare de către secretarul general al Ministerului Educației Naționale, iar nu de către Ministrul Educației Naționale, intimata-reclamantă a arătat că instanța de fond a aplicat corect dispozițiile art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. 57/03.07.2019, forma în vigoare la data aprobării raportului de evaluare contestat, respectiv 31.10.2019.

Recurentul -pârât încearcă să inducă în eroare instanța de recurs, citând în motivare dispozițiile art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. 57/03.07.2019, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 153/2021, forma în vigoare de la data de 11.06.2021, astfel cum au fost modificate prin Legea nr. 153/2021.

Referitor la nemotivarea Raportului nr. x/31.10.2019, consideră superficiale criticile recurentului, întrucât necesitatea motivării actelor administrative este prima condiție de legalitate a actului și o garanție a respectării drepturilor oricărui cetățean, pentru a elimina arbitrariul din deciziile autorităților publice.

În speță, în lipsa oricărei motivări a respingerii contestației și a acordării calificativului, în mod corect instanța de fond a anulat Raportul nr. x/31.10.2019, prin care s-a acordat calificativul contestat, obligând recurenta la reluarea procedurii de soluționare a contestației, iar nu la acordarea altui calificativ, fără a interveni în verificarea modului în care au fost aplicate criteriile de evaluare de către comisie.

La data de 15.02.2023, recurentul-pârât a depus concluzii scrise prin care a dezvoltat argumentația din recurs.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Examinând legalitatea sentinței atacate prin prisma criticilor formulate, a apărărilor din întâmpinare și a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte constată că recursul este nefondat pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Instanța de control judiciar constată că în speță nu sunt întrunite cerințele impuse de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în vederea casării hotărârii: prima instanță a reținut corect situația de fapt în raport de materialul probator administrat în cauză și a realizat o încadrare juridică adecvată.

Astfel, o primă critică formulată de recurent vizează aplicarea greșită a dispozițiilor art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. 57/03.07.2019 cu privire la nelegalitatea aprobării raportului de evaluare de către secretarul general al Ministerului Educației Naționale, iar nu de către Ministrul Educației Naționale.

Recurentul susține că ipoteza textului de lege este clară, în sensul că secretarul general avea și calitatea de reprezentant legal și, pe cale de consecință, dreptul de a aproba raportul în cauză, sens în care citează art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. nr. 57/03.07.2019, în forma modificată prin Legea nr. 153/2021.

Critica este nefondată, întrucât prima instanță a identificat riguros cadrul normativ incident, concluzionând în sensul încălcării dispozițiilor art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. nr. 57/03.07.2019 (forma în vigoare la data aprobării raportului de evaluare- 31.10.2019), care prevedea că secretarul general al ministerului " îndeplinește, prin excepție de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. d), calitatea de ordonator principal de credite, pe perioada vacanței funcției de ministru sau în situația în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării atribuțiilor."

Ulterior, prin articolul unic din Legea nr. 153/2021 privind aprobarea Ordonanței de urgență a Guvernului nr. 63/2019 pentru completarea art. 61 alin. (2) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 57/2019 privind Codul administrativ, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 577 din 08 iunie 2021, în vigoare de la data de 11 iunie 2021, forma art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. 57/03.07.2019 privind Codul administrativ a fost modificată, având următorul cuprins:" îndeplinește, prin excepție de la prevederile art. 56 alin, (1) lit. d), calitatea de ordonator principal de credite și de reprezentant legal, pe perioada vacanței funcției de ministru sau în situația în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării atribuțiilor".

Or, la data aprobării raportului de evaluare contestat, respectiv 31.10.2019, secretarul general al ministerului, potrivit art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. 57/03.07.2019 privind Codul administrativ, îndeplinea, prin excepție de la prevederile art. 56 alin. (1) lit. d), calitatea de ordonator principal de credite, pe perioada vacanței funcției de ministru sau în situația în care acesta se află în imposibilitatea absolută a exercitării atribuțiilor, respectiva calitate neavând semnificația preluării tuturor atribuțiilor ministrului, ci numai a celor privind calitatea de ordonator principal de credite.

Cum exercitarea atribuției de aprobare a raportului în urma soluționării contestației, conform art. 7 alin. (4) din Metodologia aprobată prin Ordinul MEN nr. 4315/2014, nu avea legătură cu calitatea de ordonator principal de credite a Ministrului Educației Naționale, în mod corect instanța de fond a reținut motivul de nelegalitate referitor la semnarea de către secretarul general, în locul ministrului, a raportului de evaluare nr. x/31.10.2019, în condițiile în care nu avea această calitate.

Pe cale de consecință, recurentul-pârât se află în eroare cu privire la textul de lege aplicabil, întrucât acesta se raportează la art. 61 alin. (2) lit. c)

1

) din O.U.G. 57/03.07.2019 privind Codul administrativ, forma modificată prin Legea nr. 153/2021, care a intrat în vigoare la data 11.06.2021, ulterior aprobării raportului de evaluare nr. x din 31.10.2019, contestat în cauză.

Cât privește nemotivarea raportului de evaluare și soluția instanței de fond de anulare a calificativului "Satisfăcător", criticile recurentului-pârât sunt, de asemenea, nefondate.

Înalta Curte reține că motivarea actului administrativ reprezintă o cerință de legalitate, constituind o garanție împotriva arbitrariului și se impune în special în cazul actelor prin care se modifică sau se suprimă drepturi sau situații juridice individuale și subiective. Ea trebuie să conțină elemente de fapt și de drept care să permită verificarea temeiurilor și efectelor actului administrativ, precum și a proporționalității măsurii cu împrejurările în care a fost dispusă și cu interesul public pe care este chemată să îl ocrotească.

Având în vedere limitele de competență ale instanței de contencios administrativ în exercitarea controlului de legalitate, judecătorul fondului a reținut în mod corect că verificarea modului în care au fost aplicate criteriile de evaluare nu poate fi făcută decât de comisia de soluționare a contestațiilor, care are obligația de a justifica punctajul acordat fiecărui criteriu atât din perspectiva evaluării proprii, cât și din perspectiva motivelor susținute de contestatoare.

Însă, procedura de acordare a calificativului este supusă controlului judiciar, puterea discreționară a angajatorului neputând depăși limitele legalității.

Analizând conținutul actului atacat în cadrul coordonatelor astfel configurate, Înalta Curte, în acord cu judecătorul fondului, constată că prin raportul de evaluare nr. x/31.10.2019, emis în urma soluționării contestației, deși se acordă un punctaj superior (77 pct) corespunzător calificativului "Satisfăcător", comisia de soluționare a contestațiilor nu explică sub nicio formă soluția adoptată, ci doar enumeră unitățile de competență și criteriile de performanță cuprinse în fișa de evaluare, cu menționarea punctajului acordat, fără o minimă analiză a motivelor invocate de reclamantă în contestație sau vreun argument pentru care a fost menținut sau modificat punctajul, aspecte care nu acoperă cerința motivării actului administrativ, pentru că nu permit verificarea limitei de demarcație între puterea discreționară și arbitariu.

Or, lipsa cu desăvârșire a motivării calificativului final "Satisfăcător" acordat în urma contestației reprezintă un viciu de legalitate care îi produce intimatei- reclamante o vătămare ce nu poate fi înlăturată altfel decât prin anularea actului administrativ vătămător, cu consecința reluării procedurii de soluționare a contestației.

Nu pot fi primite criticile recurentului-pârât în sensul că instanța de fond s-a substituit angajatorului în procedura de evaluare, anulând calificativul acordat, câtă vreme judecătorul fondului nu a cenzurat modul de aplicare a criteriilor de evaluare și calificativul acordat, ci, doar a constatat lipsa unui element esențial de legalitate a actelor contestate, și anume motivarea, fiind răsturnată astfel prezumția de legalitate de care se bucurau actele în discuție. intimata reclamantă făcând dovada cauzei de nulitate și a vătămării pe care o invocă.

Este de observat că instanța de fond a anulat Raportul de evaluare nr. x/31.10.2019 și calificativul "Satisfăcător" acordat, obligând recurentul-pârât la reluarea procedurii de soluționare a contestației, iar nu la acordarea unui alt calificativ.

O atare măsură se încadrează în soluțiile pe care este îndrituită să le pronunțe instanța, potrivit art. 18 din Legea nr. 554/2004, și nu poate fi calificată drept o ingerință în atribuțiile administrației publice, interpretarea contrară propusă de recurentul - pârât fiind de natură să lipsească de efectivitate mecanismul contenciosului administrativ.

III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației, ca nefondat, nefiind identificate motive de reformare, potrivit art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței nr. 121 din 24.09.2020 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 15 februarie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.