ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 4617/2024

Ședința publică din data de 17 octombrie 2024

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, la data de 19 decembrie 2022, sub nr. x/2022, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației, a solicitat anularea Hotărârii nr. 18831 din 07.11.2022 emisă de către Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Educației; anulare Fișei de (auto)evaluare nr. 79173/31.08.2022 și implicit anularea punctajului și a calificativului acordat de către Comisia de Evaluare constituită în cadrul Ministerului Educației; obligarea pârâtei la efectuarea unei evaluări efective a activității manageriale a reclamantei, în perioada 01.09.2021-13.07.2022 cu respectarea procedurii reglementate de OME nr. 4315/2014 și în baza documentelor justificative existente și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată ocazionate de prezenta cauză.

Prin sentința nr. 111/CA/2023 - P.I. din 3 mai 2023, Curtea de Apel Oradea:

- a admis acțiunea formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației;

- a anulat Hotărârea nr. 18831/07.11.2022, emisă de Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Educației și Fișa de Autoevaluare nr. 79173/31.08.2022, emisă de Comisia de Evaluare din cadrul Ministerului Educației;

- a obligat pârâtul la reevaluarea activității reclamantei;

- a obligat pârâtul să achite reclamantei suma de 21.708,24 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței de fond a declarat recurs recurentul-pârât Ministerul Educației, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

În motivarea recursului, s-au arătat, în esență, următoarele:

Primul motiv de nelegalitate al hotărârii pronunțate de instanța de fond constă în interpretarea greșită a textului de lege care reglementează soluționarea contestației de către comisia de contestații la unități de competență necontestate de contestator.

Instanța de fond în mod nelegal a dat o interpretare proprie prevederilor statuate în mod imperativ în Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4315/2014, cu modificările ulterioare.

Prin urmare, soluționarea contestației presupune o nouă analiză și verificare, de către o altă comisie de contestații, a întregii documentații depusă în vederea evaluării activității manageriale.

În conformitate cu prevederile art. 10 alin. (3) din Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4315/2014, cu modificările ulterioar:.

Noua comisie de contestații - formată conform prevederilor metodologiei mai sus menționată- nu are acces la fișa de (auto)evaluare completată de prima comisie de evaluare. Potrivit prevederilor art. 10 alin. (1) din Metodologia menționată anterior, contestatarul transmite împreună cu contestația o nouă fișa de (auto)evaluare. Comisia de contestații este obligată să completeze integral, pentru toate atribuțiile evaluate, rubrica Evaluare din nouă fișa de (auto)evaluare.

Astfel, comisia de contestații completează fișa cu punctajul acordat în urma propriei evaluări pentru întreaga fișă și nu pe puncte, asumat prin semnătură, și stabilește, în baza acestuia, calificativul final.

Rezultă că Metodologia menționată anterior nu limitează analiza comisiei la aspectele criticate de contestator, ci obligă comisia de contestații de a acorda punctaje pentru toate domeniile și atribuțiile evaluate cuprinse în noua fișa de (auto)evaluare și de a stabili calificativul final. Direcția de specialitate din Ministerul Educației comunică contestatarului calificativul final și transmite fișa de (auto)evaluare completată cu punctaje și calificativ și semnată de comisia de contestații.

Un al doilea motiv de nelegalitate al hotărârii pronunțate de instanța de fond constă în interpretarea greșită a prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011, cu privire la sancționarea reclamantei A. pentru inexistența filialelor în condițiile în care din cuprinsul întregii fise de evaluare nu rezultă că există în sarcina acesteia obligația de înființare a acestor filiale

Fișa de (auto)evaluare nu are rolul de a reglementa atribuțiile funcției, ci de a evalua îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin alte acte normative: art. 21-25 din Regulamentul de organizare și funcționare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011.

Astfel, potrivit prevederilor art. 2 din Regulamentul de organizare și funcționare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011, înființarea filialelor este de competența casei corpului didactic, decizia aparținând conducerii casei corpului didactic, respectiv consiliului de administrație și directorului casei corpului didactic, care îndeplinește și funcția de președinte al consiliului de administrație. Directorul are ca atribuție coordonarea activității filialelor casei corpului didactic, în conformitate cu prevederile art. 21 lit. j) din Regulamentul menționat anterior.

Susține recurenta că, atât comisia de evaluare, cât și comisia de contestații au evaluat activitatea managerială a doamnei A. în conformitate cu prevederile actelor normative în vigoare, prin raportare concretă la raportul argumentativ și la documentele suport transmise de aceasta.

Un alt aspect pe care recurenta l-a pus în discuție se referă la acordarea cheltuielilor de judecată. A opinat că instanța de fond nu a avut un rol activ în sensul punerii în discuția părților a documentelor care au stat la baza cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 21.708,24 RON, Curtea de Apel Oradea rezumându-se a preciza doar că sunt cheltuieli reprezentând onorariu avocat și cheltuieli de deplasare.

Instanța de judecată în baza rolului activ, statuat în mod imperativ în sarcina sa de legiuitor, era obligată să cenzureze cheltuielile de judecată prin raportare la petitele cererii de chemare în judecată.

Precizează faptul că, în conformitate cu prevederile art. 452 din C. proc. civ. instanța de judecată va acorda integral cheltuielile făcute părții ale cărei pretenții sau apărări au fost admise în totalitate.

Or, în situația de fată, pretențiile reclamantei au fost admise în parte. întrucât cererea de suspendare a fost respinsă de Curtea de Apel Oradea.

Mai mult, instanța de judecată poate chiar din oficiu să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată (onorariu de avocat, etc), motivat, atunci când acestea sunt vădit disproporționate în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei ori cu activitatea desfășurată de avocat.

Astfel, Curtea de Apel Oradea trebuia să pună în discuția părților cererea reclamantei cu privire la cuantumul cheltuielilor de judecată, intitulate în mod generic de către instanța de fond "conform dovezilor de la dosar."

Totodată, susține recurentul că, instanța de fond nu a ținut cont că acțiunea reclamantei a avut două capete de cerere: cererea de suspendare, fiind respinsă (hotărârea 53/2023), și cererea de anulare, judecâdu-se într-un singur termen de judecată: 08.03.2023. Raportându-se la aceste împrejurări instanța avea obligația să reducă cuantumul cheltuielilor de judecată.

În drept: prevederile Metodologiei privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4315/2014, prevederile Regulamentului de organizare și funcționare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011 și ale Regulamentului de organizare și funcționare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011.

Intimata-reclamantă A. a depus întâmpinare prin care a solicitat pe cale de excepție, respingerea recursului ca inadmisibil, în ceea ce privește criticile de la pct. 1 lit. a) și pct. 2 dezvoltate în motivele de recurs), iar în subsidiar, respingerea recursului, ca nefondat.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului

Examinând sentința prin prisma motivelor de recurs invocate, a susținerilor părților, a dispozițiilor legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Recurentul-pârât și-a întemeiat recursul pe motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. - când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității și art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.- când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că, deși la nivel formal, recurentul-pârât a invocat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., cererea de exercitare a căii de atac nu cuprinde o dezvoltare concretă a ipotezelor avute în vedere de legiuitor pentru reglementarea acestor motiv de casare, criticile invocate, nesubsumându-se acestui motiv de casare.

Reține Înalta Curte că, hotărârea poate fi casată pentru acest motiv atunci când se invocă: nesemnarea minutei de către judecători; nerespectarea principiului oralității, al publicității ședințelor de judecată; încălcarea dreptului de apărare urmare a nelegalei citări a părții pentru ultimul termen de judecată; efectuarea expertizei cu nesocotirea prevederilor art. 335 alin. (1) și art. 338 C. proc. civ. încălcarea dreptului de apărare dacă instanța a admis apelul și s-a pronunțat și asupra fondului, fără ca părțile să fi pus concluzii și asupra fondului; încălcarea principiului contradictorialității și al nemijlocirii prin pronunțarea soluției în baza unor dovezi care nu au fost administrate în cursul procesului și nu au fost puse în dezbaterea părților; decăderea din administrarea unei probe cu nesocotirea prevederilor art. 254 din C. proc. civ. lipsa încheierii de dezbateri sau nesemnarea acesteia; respingerea cererii de recuzare dacă a fost cauzată o vătămare care nu poate fi înlăturată decât prin anularea hotărârii; aplicarea greșită a unor texte de lege.

În susținerea acestui motiv de casare, recurentul invocă faptul că, hotărârea primei instanțe este nelegală din perspectiva necenzurării cheltuielilor de judecată pentru petitul respins și că acest aspect echivalează cu încălcarea principiului rolului activ al judecătorului.

Înalta Curte reține că, aceste argumente care nu se încadrează în ipoteza motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., ci, eventual, în motivul de casare prevăzut de pct. 8 al articolului menționat, urmează a fi analizate în cadrul acestui ultim motiv de casare.

Așadar, se constată că, motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. nu este incident în cauză, câtă vreme, recurentul nu a menționat care anume reguli de procedură au fost încălcate de către instanța de fond, astfel încât să se justifice aplicare sancțiunii nulității hotărârii pronunțate de aceasta.

Cu privire la criticile întemeiate pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. - când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, Înalta Curte reține că, sunt neîntemeiate, urmând a fi response, avându-se în vedere că, instanța de fond a făcut o corectă interpretare și aplicare a textelor de lege incidente în cauză.

Prealabil, Înalta Curte constată că, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Educației a sesizat instanța de contencios administrativ și fiscal cu o acțiune având ca obiect anularea Hotărârii nr. 18831 din 07.11.2022 emisă de către Comisia de Contestații din cadrul Ministerului Educației; anularea Fișei de (auto)evaluare nr. 79173/31.08.2022 și implicit anularea punctajului și a calificativului acordat de către Comisia de Evaluare constituită în cadrul Ministerului Educației; obligarea pârâtei la efectuarea unei evaluări efective a activității manageriale a reclamantei, în perioada 01.09.2021-13.07.2022 cu respectarea procedurii reglementate de OME nr. 4315/2014.

Prin Hotărârea nr. 79173/31.08.2022 s-a realizat evaluarea intimatei-reclamante, pentru activitatea desfășurată în perioada 01.09.2021 - 13.07.2022, în funcția de director la Casa Corpului Didactic al județului Bihor.

Urmare evaluării realizate de Comisia de evaluare, intimata-reclamantă a obținut un punctaj de 82 puncte, corespunzător calificativului "Bine", astfel cum este stabilit de prevederile art. 8 din Ordinul nr. 4315/2014 al Ministerului Educației Naționale.

Împotriva acestei Hotărâri, intimata-reclamantă a formulat contestație, soluționată prin Decizia nr. 18831/07.11.2022. Prin această decizie, Comisia de Contestații a mărit punctajul acordat acesteia, la 83,5 puncte.

Înalta Curte reține că sunt neîntemeiate, urmând a fi respinse criticile recurentului-pârât vizând aplicarea normelor care reglementează procedura de soluționare a contestației de către comisia de contestații, la unități de competență necontestate de contestator.

În esență, recurentul-pârât a susținut că, instanța de fond, în mod nelegal, a dat o interpretare proprie prevederilor statuate în mod imperativ în Metodologia privind evaluarea activității manageriale desfășurate de către inspectorii școlari generali, inspectorii școlari generali adjuncți din inspectoratele școlare și directorii caselor corpului didactic, aprobată prin Ordinul ministrului educației naționale nr. 4315/2014, cu modificările ulterioare și, prin urmare, soluționarea contestației presupune o nouă analiză și verificare, de către o altă comisie de contestații, a întregii documentații depusă în vederea evaluării activității manageriale.

Contrar celor susținute de recurent, instanța de control judiciar reține că, instanța de fond a aplicat în mod corect normele prevăzute în Metodologia referitoare la procedura contestației și a stabilit în mod întemeiat nelegalitatea fisei de (auto)evaluare nr. 79173/31.08.2022 și a calificativul aferent, din perspectiva depășirii competenței de către comisia de soluționare a contestațiilor.

Astfel, Înalta Curte observă că, în mod nelegal, recurentul susține că în cadrul procedurii de soluționare a contestației comisia nu ar avea acces la fișa de (auto)evaluare inițială atunci când analizează contestația, urmând să facă o reevaluare globală a întregii documentații puse la dispoziție de persoana în cauza.

Potrivit dispozițiilor art. 10 alin. (3) din Metodologie "Comisia de contestații analizează contestația, având acces la raportul de evaluare, precum și la raportul argumentativ depus de către persoana evaluată, cu documentația aferenta", reieșind, astfel, că această comisie de contestații are acces la raportul de evaluare completat de comisia de evaluare.

Acest aspect reiese, în mod direct, chiar din cuprinsul Raportului nr. x din 16.11.2022 întocmit de comisia de contestații cu ocazia soluționării contestației formulate de intimata-reclamantă, întrucât comisia de contestații se raportează la Raportul de evaluare întocmit de comisia de specialitate.

Din modalitatea în care este redactat acest raport și informațiile pe care acesta le cuprinde, reiese faptul că pentru fiecare dintre criteriile de evaluare este indicat punctajul concret acordat de Comisia de evaluare, potrivit Anexei 2 - Raportul de evaluare nr. x/28.10.2022.

Reține Înalta Curte că, potrivit Metodologiei, Comisia de contestații soluționează contestația pe baza Raportului de evaluare a Comisiei de evaluare în baza contestației propriu-zise formulată de intimata-reclamantă.

Totodată, susținerea recurentului, potrivit căreia Metodologia ar obliga Comisia de contestații la acordarea punctajelor pentru toate domeniile și atribuțiile evaluate cuprinse în noua fișă de (auto)evaluare în baza unei reanalizări a fișei de (auto)evaluare este eronată, în contextul în care în normele incidente nu este prevăzută obligația Comisiei de contestații în acest sens.

Prin urmare, este neîntemeiată critica recurentului sub acest aspect, câtă vreme, Comisia de contestații nu are competența de a modifica punctajele acordate pentru indicatori de performanță, acolo unde nu au existat critici în acest sens.

O a doua critică din recurs vizează interpretarea greșită de către instanța de fond a prevederilor Regulamentului de organizare și funcționare a casei corpului didactic, aprobat prin OMECTS nr. 5554/2011, cu privire la sancționarea intimatei-reclamante pentru inexistența filialelor, în condițiile în care din cuprinsul întregii fișe de evaluare nu rezultă că există în sarcina acesteia obligația de înființare a acestor filiale

Contrar celor susținute de recurentul-pârât, Înalta Curte reține că, instanța de fond a interpretat și aplicat corect dispozițiile Regulamentului și ale Metodologiei, în ceea ce privește inexistența obligației presupus instituite în sarcina intimatei-reclamante de înființare a filialelor.

Astfel, fișa de (auto)evaluare are rolul de a evalua îndeplinirea atribuțiilor prevăzute în Regulament, cuprinzând indicii de performanță ce trebuie îndepliniți și subcriteriile existente în cadrul acestora.

Acești indici sunt redactați și inserați în cuprinsul fișei de (auto)evaluare exclusiv prin raportare la atribuțiile stabilite în sarcina directorului casei corpului didactic prin Regulament.

În consecință, modul în care este reglementată procedura de evaluare indică faptul ca fișa de (auto)evaluare trebuie întotdeauna să se raporteze la prevederile Regulamentului și să fie interpretată și analizată coroborat cu acesta.

Așadar, unicul temei legal în baza căruia intimata-reclamantă putea fi depunctată era acela al nerespectării unei obligații existente în cadrul atribuțiilor stabilite prin Regulament.

Potrivit art. 2 din Regulament:

"Casa corpului didactic poate organiza filiale în județ, respectiv în sectoarele municipiului București."

Prin urmare, în mod corect, a apreciat instanța de fond că în cuprinsul fișei de (auto)evaluare nu se regăsește obligația de înființare a filialelor și că, astfel, este nelegală evaluarea având în vedere depunctarea intimatei-reclamante pentru lipsa filialelor.

Este neîntemeiată critica din recurs invocată de recurentul-pârât referitoare la faptul că, instanța de fond nu a avut un rol activ în sensul punerii în discuția părților a documentelor care au stat la baza cuantumului cheltuielilor de judecată în sumă de 21.708,24 RON și că, instanța de judecată în baza rolului activ, statuat în mod imperativ în sarcina sa de legiuitor, era obligată să cenzureze cheltuielile de judecată prin raportare la petitele cererii de chemare în judecată.

Contrar susținerilor recurentului, Înalta Curte reține că, voința legiuitorului a fost aceea ca, "partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată"- art. 453 alin. (1) C. proc. civ., ipoteză în care se regăsește acesta.

Sunt neîntemeiate criticile invocate în recurs, referitoare la faptul că, sunt disproportionate cheltuielile de judecată, în raport cu valoarea sau complexitatea cauzei.

Astfel, temeiul juridic al obligației de plată a cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile efectuate în mod justificat, de către partea care a câștigat procesul.

În ceea ce privește susținerile recurentului-pârât, referitoare la faptul că instanța de fond nu a aplicat correct prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., și astfel, a încălcat dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., devenind incident motivul de recurs de la art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, așa cum a reținut mai sus, observă că, acestea sunt inadmisibile în recurs, ele vizând modul de stabilire a situației de fapt de către instanța de fond, iar nu modul de aplicare a legii.

În acest sens s-a pronunțat ÎCCJ prin decizia în interesul legii nr. 3/2020, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 181 din 05/03/2020, obligatorie de la data publicării în MO, prin care s-a decis:

"În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) din C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.."

În cauză, Înalta Curte reține că, soluția instanței de fond este în acord cu dispozițiile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ. potrivit cu care:

"Partea care pierde procesul va fi obligată, la cererea părții care a câștigat, să îi plătească acesteia cheltuieli de judecată. Așadar, temeiul juridic al obligației de plată a cheltuielilor de judecată îl constituie culpa procesuală, partea din vina căreia s-a purtat procesul trebuind să suporte cheltuielile efectuate în mod justificat, de către partea care a câștigat procesul.

În jurisprudența CEDO, referitor la cuantumul cheltuielilor de judecată și condițiile necesare pentru a se obține rambursarea acestor cheltuieli, s-a statuat că, partea care a câștigat procesul poate obține rambursarea cheltuielilor, în măsură în care se constată realitatea, necesitatea și caracterul lor rezonabil.

Aceste cheltuieli de judecată au fost făcute într-o legătură strictă cu litigiul, obligatorii pentru promovarea și susținerea acțiunii, și sunt concepute de partea care le-a plătit, ca având caracter indispensabil.

Prin urmare, aspectele invocate de recurentul-pârât prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea hotărârii recurate, care reflectă interpretarea și aplicarea corectă a prevederilor legale incidente circumstanțelor de fapt reținute în cauză.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul prevederilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de pârât, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul Ministerul Educației împotriva sentinței nr. 111/CA/2023 - P.I. din data de 3 mai 2023, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția de contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Obligă recurentul-pârât Ministerul Educației la plata cheltuielilor de judecată către intimata-reclamantă A. în sumă de 8.890 RON.

Definitivă.

Soluția va fi pusă la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.

Pronunțată astăzi, 17 octombrie 2024.