Decizia nr. 1723/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Deliberând asupra cauzei prezente și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei: 1. Obiectul cauzei: Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, sub dosar nr. x/2024, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat în contradictoriu cu pârâtul A. să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe aceasta. 2. Hotărârea pronunțată de prima instanță Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 1350 din 8 august 2024, a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și, în consecință a constatat că pârâtul a avut calitate de colaborator al Securității, conform art. 2 lit. b) O.U.G.

nr. 24/2008. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri pronunțate de Curtea de Apel București a promovat recurs pârâtul A., invocând motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În motivarea recursului, se arată că instanța de fond a reținut o serie de considerente care, pe de-o parte, au caracter general, iar, pe de altă parte, nu corespund cerințelor instituite de lege în mod cumulativ pentru a se putea constata calitatea de colaborator al Securității. În esență, Curtea a reținut că, prin raportare la conținutul înscrisului numit "Nota-Raport nr. x din 20.05.1986", a fost vizată conduita studentei M.R.M, recurentul considerând relevant a aduce la cunoștință faptul că aceasta relaționa cu un student arab.

Ca atare, existând posibilitatea ca împotriva acestei persoane să se ia măsuri de urmărire și verificare, prima instanță a concluzionat că este întrunită cerința ca relatarea subsemnatului să fi vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În opinia recurentului, prin prisma considerentelor pe care instanța de fond și-a întemeiat soluția, aceasta a pronunțat o hotărâre cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material cuprinse în O.U.G.

nr. 24/2008 ce au ca obiect de reglementare condițiile necesar a fi îndeplinite pentru ca, în legătură cu o persoană, să se poată constata calitatea de colaborator al Securității, respectiv dispozițiile art. 2 lit. b) teza I. Conchide recurentul, în sensul că, dată fiind consecința sancționatorie (lato sensu) pe care legea o instituie, aceasta nu permite constatarea calității de colaborator al Securității numai pe baza unor presupuneri și posibilități, ci doar cu luarea în considerare a unor efecte vătămătoare care s-au manifestat în legătură cu persoana/persoanele vizată/vizate de informațiile furnizate. Prin prisma reperelor de motivare a demersului procesual inițiat de către reclamant, împărtășite de către prima instanță, și având în vedere cerințele prevăzute de norma mai sus-referită, apreciază că nu se poate reține că, în privința acestuia, numai pe baza unei presupuneri, ar putea opera calificarea statuată de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 48/2008. De altfel, sub aspect probator, nu există niciun înscris ori vreun alt reper material care să ateste că s-ar fi produs vreun efect care să poată fi inclus în sfera manifestării vreunei îngrădiri a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. În concluzie, menționează că reclamantul nu a probat în această speță existența în mod concret a unei îngrădiri a drepturilor și a libertăților fundamentale ale omului astfel că a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și, în rejudecare, respingerea acțiunii ca neîntemeiată. 4. Apărările formulate în recurs În recurs, intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea caracterului temeinic și legal al hotărârii atacate.

II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând sentința recurată, prin prisma criticilor formulate și prin raportare la actele și lucrările dosarului și la dispozițiile legale aplicabile, Înalta Curte constată că recursul declarat este nefondat pentru considerentele ce urmează să fie expuse. Cu titlu prealabil, Înalta Curte constată, din conținutul cererii de recurs, că este posibilă încadrarea criticilor formulate și în cazul prevăzut de art. 488 pct. 6 C. proc. civ., întrucât, între altele, recurentul invocă și încălcarea de către instanța de fond a art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. . Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc.

civ. Nu încape nicio îndoială cu privire la faptul că motivarea unei hotărâri judecătorești se constituie într-o fundamentală exigență, caracterul efectiv al accesului părților la justiție și al dreptului acestora la un proces echitabil impunând, în mod necesar, ca hotărârea să fie motivată îndeajuns de amplu, limpede și convingător, astfel încât părțile să poată cunoaște motivele de fapt și/sau de drept care au format convingerea judecătorului și în raport de care cererile sau apărările lor au fost admise ori, după caz, respinse. În egală măsură, adecvata motivare a hotărârii judecătorești nu trebuie să însemne, întotdeauna, că instanța este datoare a răspunde în mod direct fiecărui argument ori fiecărei afirmații făcute de părți, esențial fiind ca din considerentele hotărârii să rezulte - uneori și implicit, însă îndeajuns de clar - care sunt rațiunile în raport de care instanța s-a oprit la o anumită soluție.

Altfel spus, esențială este calitatea motivării, iar nu simpla înșiruire cantitativă de afirmații care, în logica judecății, nu își vădesc în concret necesitatea. Dintr-o asemenea perspectivă trebuie, așadar, înțelese dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., care, cu referire la conținutul hotărârii judecătorești impun în partea lor finală ca aceasta să cuprindă, în planul considerentelor, "(…) motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, arătându-se atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților". Nu s-ar putea considera, precum afirmă recurentul, că motivarea ar fi fost realizată formal, iar nu efectiv, și nici că instanța ar fi uzat doar de afirmații generale, analiza consideratelor evidențiind preocuparea curții de apel a stabili prin raportare la probe elementele de fapt relevante și de a aplica la acestea, în mod concret, dispozițiile legale incidente.

Este de avut în vedere, sub acest aspect, concluzia instanței de fond privitoare la stabilirea corectă a situației de fapt și la corecta aplicare a normelor legale incidente, apare, așadar, ca suficient motivată și având un grad îndeajuns de ridicat de concretețe și pertinență, neputându-se considera că aceasta se mărginește la aprecieri de ordin general sau prea vagi, echivalentă unei nemotivări. Cu privire la motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. Dispozițiile cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității definesc termenul de colaborator al Securității ca fiind colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor.

Rezultă din această definiție condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității și anume persoana trebuia să fi furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau atitudini și activități potrivnice regimului totalitar comunist și care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Definiția conceptului juridic de colaborator al Securității prin textul de lege sus menționat nu impune necesitatea existenței unui angajament scris de colaborare, nici dovada că activitatea a fost recompensată de organele de securitate ale statului și altor structuri și instituții cu caracter represiv.

Altfel supus, legea nu stabilește o apropiere formalistă pentru calificarea colaboratorului nefiind nici obligatorie cum nici suficientă, dovada consemnării scrise pe calea unui angajament a manifestării de voință a unei persoane de a desfășura activitate de colaborare cu fosta securitate, dimpotrivă legea impunând un criteriu axat pe valoarea statului de drept, anume unul obiectiv, substanțial și nu unul formal. Dovada colaborării cu fosta securitate se poate sprijini pe alte elemente de probă din care să reiasă fără echivoc desfășurarea unei activități de colaborare.

Deținerea calității de urmărit de securitate nu este una incompatibilă cu cea de colaborator al cestuia, neexistând argumente logice pentru care legiuitorul ar fi considerat necesară excluderea cumulării celor două calității, dimpotrivă adevărul istoric a demonstrat că Securitatea a practicat de cele mai multe ori activități atât de colaborare cu titlu de colaborator cât și activități de supraveghere informatică a aceleiași persoane, important fiind examenul probator concret în cauză. Din câmpul de aplicare a reglementării noțiunii de colaborator potrivit tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, este exclusă numai persoana care a favorizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu și sau de confruntare date în timpul anchetei și procesului în stare de libertate, de reținere ori de arest, pe motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată sau condamnată.

Nu are relevanță împrejurarea că nu s-a dovedit consecințele suferite de persoanele vizate din informațiile furnizate întrucât dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 impun ca informațiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar această condiție a fost îndeplinită în cauză pentru că materialele informative întocmite de recurentul-pârât se refereau la viața privată a persoanelor aflate în atenția organelor de securitate. Analizând în continuare criticile recurentului, Înalta Curte constată că acesta nu a contestat întocmirea actelor olografe cu informații furnizate securității, dar a invocat interpretarea lor distorsionată. Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G.

nr. 24/2008, după cum s-a reținut și de către prima instanță, prin colaborator al Securității se înțelege persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum și note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Ca atare, în sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea următoarelor condiții legale referitoare la: - acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă; - conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În raport de dovezile depuse la dosar de către reclamantul intimat CNSAS, Înalta Curte apreciază că, în mod legal și temeinic, prin sentința recurată a fost admisă acțiunea și s-a constatat că pârâtul recurent are calitatea de colaborator al securității, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, fiind realizată o pertinentă și convingătoare analiză a fiecăreia dintre condițiile ce se cer a fi întrunite cumulativ, potrivit acestui text legal. Rezultă cu puterea evidenței că informațiile furnizate de pârât organelor de securitate se referă la atitudini potrivnice regimului comunist ale persoanelor vizate în delațiunile sale.

Contrar susținerilor recurentului la dosarul cauzei au fost atașate copii de pe înscrisurile care atestă verificările efectuate cu privire la situația pârâtului de către organele securității în vederea recrutării sale în calitate de colaborator și de pe Raportul privind modul cum a decurs recrutarea acestuia nr. 31/IC/001624/22.06.1983 întocmit de U.M. 0620. Din Angajamentul întocmit olograf și semnat olograf, dat în fața lt. B.. și elev sg. C.., reiese că pârâtul se angajează să sprijine organele de securitate cu date și informații utile în vederea apărării patriei, și că informațiile pe care le va da vor fi prezentate prin folosirea pseudonimului "D.". Mai mult, recurentul -pârât a fost remunerat pentru activitatea desfășurată în calitate de colaborator al organelor securității conform înscrisurilor din dosar: Raport, 10.06.1985, tipizat dactilo, completat și semnat olograf de lt.

S.T., U.M. 0620 București (U.S.L.A.): "Rog să aprobați suma de 500 (cinci sute RON) din fondul CI.S. pentru a fi cheltuită ca recompensă pentru sursa <D.>. Decontarea se face cu acte justificative. Dosarul sursei nr. 3074." - Însemnare marginală, 11.05.1985, întocmită și semnată olograf de lt. S.T., U.M. 0620 București (U.S.L.A.): "Am primit suma de 500 (cinci sute RON) de la mandatarul unității." - Chitanță, 12.06.1985, olografă, semnată olograf cu numele real: "Pentru sprijinul acordat organelor de securitate am primit suma de 500 RON." Nota-Raport nr. x din 20.05.1986, întocmită și semnată olograf de lt. E., U.M. 0620 București (U.S.L.A.):"La întâlnirea din data de 20.05.1986, sursa <D.> a relatat următoarele aspecte legate de comportarea numitei M.R.M.: O cunoaște pe cea în cauză, întrucât îi este colegă de facultate/.../.

Din câte cunoaște sursa, a rezultat că M. M. este preocupată de școală, frecventează cursurile, fiind interesată să frecventeze facultatea. Sursa a observat-o uneori în compania unui cetățean arab, care ar fi student la arhitectură, care o așteaptă pe cea în cauză la facultate, după terminarea studiilor." Nota ofițerului: "M.R.M./.../care se află în studiu și verificări în vederea atragerii la colaborare. Propun ca materialul să fie exploatat la dosarul candidatei." Așadar, spre deosebire de celelalte note informative prin care pârâtul furniza date privitoare la studenții arabi, Nota-Raport nr. x din 20.05.1986 vizează exclusiv conduita studentei M.R.M., pârâtul considerând relevant a aduce la cunoștință faptul că aceasta relaționa cu un student arab.

De altfel, organele de Securitate au dispus valorificarea informațiilor furnizate de pârât în cadrul dosarului de recrutare al studentei M.R.M., informații care erau de natură să afecteze situația acesteia. Exemplificând, informațiile referitoare la relația studentei M.R.M. cu un student arab puteau conduce la urmărirea/supravegherea informativă a acesteia. Toate aceste date justifică stabilirea calității de colaborator al Securității întrucât informațiile furnizate au expus persoanele în cauză unor consecințe negative vizând îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare dar și la libertatea de circulație. Așadar, în mod evident, conținutul notelor informative depuse, în sensul art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, au fost apte să provoace îngrădirea dreptului la viață privată, consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice. Față de toate argumentele mai sus înfățișate, ce demonstrează netemeinicia criticilor recurentului, Înalta Curte, în temeiul art. 496 C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul de față, cu consecința menținerii hotărârii pronunțate de instanța de fond, cu justa aplicare a prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul formulat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 1350 din 8 august 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 26 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.