ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3231/2023

Ședința publică din data de 14 iunie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București – secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, la data de 07.11.2019, sub nr. x/2019, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se constatate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce o privește pe pârâta A..

Prin sentința civilă nr. 449 din data de 19 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios admnistrativ și fiscal a admis acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâta A., constatând calitatea de colaborator al Securității în privința pârâtei.

Împotriva sentinței civile nr. 449 din data de 19 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a declarat recurs pârâta A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și rejudecarea cauzei, cu consecința respingerii acțiunii introductive, ca nefondată.

În esență, recurenta-pârâtă a invocat încălcarea normelor de drept material prin greșita aplicare de către instanța de fond a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 referitoare la condițiile privind stabilirea calității de colaborator al securității.

A susținut că a fost constrânsă în semnarea acordului de colaborare și în efectuarea unor relatări pentru securitate în timpul liceului, prin exercitarea unor presiuni cu privire la parcursul educațional, având în vedere că aceasta provenea dintr-o familie în care au existat condamnări politice. Reprezentanții Securității i-au solicitat informații cu privire la diverse persoane și dictau ce anume ar trebui să relateze pârâta, sub amenințarea unui parcurs nefavorabil în cazul în care nu ar fi cooperat. Această presiune rezultă din Referatul pentru cunoaștere personală, întocmit la data de 20 aprilie 1975 în care se face mențiune cu privire la planurile de viitor în cazul în care pârâta nu ar fi fost admisă la facultate.

Ulterior finalizării facultății, pârâta a refuzat orice interacțiune cu Securitatea, fapt ce rezultă și din Raportul cu propunerea de excludere din data de 9 aprilie 1983 și din Adresa nr. x/14.01.1983 în cuprinsul căreia s-a consemnat că "susnumita a fost identificată și s-a stat de vorbă cu ea însă a refuzat să colaboreze...".

Referitor la nota informativă olografă datată 28 noiembrie 1978, pârâta a arătat că declarația cu privire la studentul P.W.A. a fost făcută la solicitarea reprezentanților Securității de a furniza informații cu privire la studenții pe care aceasta îi cunoștea. Pârâta a încercat protejarea persoanelor vizate, însă acest fapt nu a fost întotdeauna posibil, întrucât i se impunea ce să relateze. Pârâta a încercat să pună persoanele vizate într-o lumină favorabilă și să ofere informații neconcludente, acest aspect rezultând și din faptul că activitatea sa, conform Raportului cu propunere de excludere din data de 09.04.1983, a fost considerată "nesatisfăcătoare".

De asemenea, recurenta-pârâta a refuzat să divulge informații cu privire la colegii ce aveau o probabilitate mai mică de a fi urmăriți, studenți români, având în vedere că atenția Securității era concentrată în special pe relația cu străinii.

Nu în ultimul rând, recurenta-pârâtă susține că informațiile relatate nu au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere faptul că nu au fost relatate voluntar și faptul că a încercat să pună persoanele respective într-o lumină cât mai favorabilă, în cuprinsul notei informative menționând că "discutând cu studentul S.L. din RFG despre Conferința de la Moscova, acesta și-a exprimat admirația față de poziția președintelui României în materie de politică internațională... Cu privire la același eveniment, studenții români au exprimat adeziunea lor totală și multă atenție la probleme discutate...".

La dosar, a înregistrat întâmpinare intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, solicitând respingerea recursului, ca nefondat.

În ceea ce privește motivul de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., intimatul-reclamant susține că sentința recurată este amplu motivată și nu cuprinde motive contradictorii sau străine de natura cauzei.

Cu privire la cel de-al doilea motiv de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., apreciază că recurenta-pârâtă nu a arătat care sunt argumentele pentru care consideră că hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea eronată a normelor de drept material.

În opinia sa, sentința atacată este legală și temeinică, prima instanță constatând în mod corect că, în cauză, sunt îndeplinite condițiile necesare pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității prin furnizarea de informații.

Astfel, prima condiție vizând denunțarea unor atitudini sau activități potrivnice regimului comunist, a fost în mod corect analizată de către prima instanță prin raportare la probatoriul administrat în cauză, respectiv la Nota informativă olografă din dosarul nr. x, care a avut ca obiect nemulțumirile studentului străin P.W.A. (vol, 2, f.5).

Prima instanță a apreciat în mod corect că delațiunile conținute de nota informativă și furnizate de recurenta-pârâtă Securității se referă la atitudini potrivnice regimului comunist și că nu pot fi reținute susținerile pârâtei cu privire la faptul că a încercat să plaseze persoanele respective într-o lumină mai bună, întrucât aceasta ar fi trebuit să ia în considerare ipoteza în care Securitatea nu cunoștea acele informații și să nu le ofere, cunoscând faptul că odată oferite acele informații, va expune persoanele respective unor posibile repercusiuni ale securității.

Legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai vizarea îngrădirii acestor drepturi, în sensul că denunțătorul să conștientizeze că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupunea imixtiuni în viața persoanlă a celui urmărit, cu consecința încălcării dreptului la viață privată.

Cu titlu de practică judiciară, a indicat Decizia nr. 1780 din data de 24.03.2011 a Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Intimatul-pârât solicită respingerea apărărilor recurntei-pârâte referitoare la pretinsa constrângere la colaborare, întrucât aceasta nu a fost dovedită, iar din documentele reținute în Nota de constatare rezultă că aceasta a acceptat să colaboreze cu organele Securității, sub condiția "fără ca cei apropiați să cunoască".

De altfel, din consemnările ofițerilor rezultă că aceasta a adus la cunoștința organelor de Securitate mult mai multe informații decât cele consemnate în notele informative și a informat cu privire la faptul că persoane din anturaj întrețin relații cu cetățeni străini, fapt care venea în opoziție cu politica de partid și de stat de la acea vreme.

II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție asupra cererii de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, sentința recurată în raport de motivele de casare invocate, de apărările formulate prin întâmpinare și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârâtă este fondat și va fi admis, pentru următoarele considerente:

Instanța de contencios administrativ a fost învestită de către reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității cu o cerere prin care a solicitat să se constate calitatea pârâtei A. de colaborator al fostei Securități.

Prima instanță a admis cererea dedusă judecății, reținând, în esență, că sunt întrunite condițiile pentru a se reține calitatea de colaborator al fostei Securități în sarcina pârâtei, prin furnizarea de informații, respectiv prin coordonarea activității informatorilor Securității, conform art. 2 lit. b) teza I din O.U.G. nr. 24/2008.

Recurenta-pârâtă, prevalându-se de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., a criticat hotărârea primei instanțe, apreciind că aceasta a fost dată cu interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Învestită cu soluționarea cererii de recurs, Înalta Curte va răspunde punctual criticilor de nelegalitate invocate de către recurenta-pârâtă.

Cu caracter prealabil, Înalta Curte constată că, deși recurenta și-a întemeiat recursul pe prevederile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., criticile expuse nu se circumscriu decât cazului de casare reglementat de pct. 8 al articolului menționat, necuprinzând argumente de nelegalitate referitoare la nemotivarea sentinței recurate ori la existența unor motive străine sau contradictorii în cuprinsul acesteia.

Or, în condițiile în care recurenta-pârâtă a invocat doar în mod formal motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., neformulând argumente de ordin critic care să se circumscrie acestor dispoziții, instanța de recurs se află în imposibilitate de a efectua un control de legalitate a sentinței recurate din această perspectivă, nemulțumirea părții cu privire la soluția adoptată de prima instanță și simpla indicare a acestui temei legal neputând echivala cu motivarea cererii de recurs sub acest aspect.

Drept urmare, întrucât argumentația cererii de recurs se subsumează doar greșitei aplicări sau interpretări a dispozițiilor legale incidente, urmează a fi analizată doar din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Procedând la soluționarea recursului, Înalta Curte constată că, în speța de față, contrar opiniei exprimate de instanța de fond, nu sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității.

Noțiunea de "colaborator al Securității" este definită în cuprinsul dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 ca fiind "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care au fost îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului. Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Persoanele care, la data colaborării cu Securitatea, nu împliniseră 16 ani, nu sunt avute în vedere de prezenta definiție, în măsura în care se coroborează cu alte probe. Colaborator al Securității este și persoana care a înlesnit culegerea de informații de la alte persoane, prin punerea voluntară la dispoziția Securității a locuinței sau a altui spațiu pe care îl deținea, precum și cei care, având calitatea de rezidenți ai Securității, coordonau activitatea informatorilor".

În ceea ce privește prima teza, din definiția dată de legiuitor termenului de "colaborator al Securității", rezultă și condițiile legale obligatorii care trebuie îndeplinite cumulativ pentru a atrage această calitate, respectiv că persoana trebuie să fi furnizat informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), iar prin informațiile respective sa fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Astfel, nu orice informație sau declarație se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) lit. b) din actul normativ menționat, reținerea calității de colaborator este legată de furnizarea unor informații de natura celor impuse de legiuitor, și nu a unor informații cu caracter general.

Din analiza conținutului Notei de constatare și al înscrisurilor prezentate de către reclamant, în raport de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, Înalta Curte constată că, în speță, nu se probează îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege, respectiv condiția denunțării unor activități și atitudini potrivnice regimului comunist.

Dispozițiile legii sunt de natură imperativă și neechivoce, legiuitorul făcând vorbire despre activități și atitudini potrivnice, iar nu care "puteau fi" considerate ca atare, precum și care "au vizat" îngrădirea drepturilor și libertăților, nicidecum "apte" de a avea aceste consecințe.

Înalta Curte reține că singurele înscrisuri din dosarul informativ pe care se bazează acțiunea introductivă și care pot fi atribuite recurentei-pârâte sunt cele două note informative olografe, ambele datate 28 noiembrie 1978.

În urma examinării acestora, Înalta Curte constată că informațiile furnizate de recurentă nu pot fi încadrate în categoria unor acțiuni potrivnice regimului comunist, cum în mod eronat a reținut prima instanță.

Din contră, se poate observa cu ușurință că, în cuprinsul uneia dintre notele informative, pârâta a consemnat că studentul străin S.L. "și-a exprimat admirația față de poziția președintelui României în materie de politică internațională. Afirmația lui s-a referit la curajul deosebit al poziției adoptate acolo de către președintele României, adăugând că este cel mai bine cotat dintre președinții țărilor socialiste". Or, aceste informații nu vizează o conduită potrivnică regimului comunist, ci una favorabilă, astfel că nu pot atrage vreo consecință negativă asupra persoanei vizate.

În privința celei de-a doua note informative, Înalta Curte observă că recurenta-pârâtă a consemnat că pârâtul P.W.A., student străin, "se plânge de condițiile insuficiente pe care este obligat să le suporte ca student străin pe cont propriu. Se plânge și de calitatea proastă a tuturor locurilor pe care le folosește ca agrement (teatru, restaurant, săli de concerte, inclusiv interpretările respective). Profesorii din facultate sunt după părea lui incapabili, pretențioși mai mult decât ar fi cazul în raport de prelegerile pe care le susțin, iar colegii un soi de papagali la care este eficient de spus după părerea lui că în R.F.G. salariul unui stomatolog este de 10.000 de mărci, iar diploma României este valabilă în R.F.G.".

Înalta Curte apreciază că nu este suficientă informarea Securității, pur generică, cu privire la exprimarea nemulțumirii unei persoane cu privire la aspecte ce țin de viața de student pentru a se constata calitatea de colaborator al securității, fiind necesar ca, din înscrisuri, să rezulte dacă informarea făcută de pârâtă s-a referit la o atitudine potrivnică regimului comunist.

Or, această condiție nu este îndeplinită în cauza de față, întrucât nu se poate susține cu temei faptul că informațiile furnizate s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului. Astfel, a califica informațiile cuprinse în notele informative olografe ce au stat la baza acțiunii introductive, ca fiind informații care denunță atitudini potrivnice unui regim totalitar, așa cum apreciază instanța de fond, ar conduce la denaturarea sensului definiției date de legiuitor noțiunii de colaborator al Securității, ceea ce nu poate fi permis.

Chiar și în ceea ce privește condiția privind îngrădirea drepturilor și libertărilor fundamentale ale omului, Înalta Curte reține pe de o parte, că intimatul-reclamant nu a relevat, prin înscrisurile depuse la dosar, că o asemenea îngrădire s-ar fi produs, iar pe de altă parte, îngrădirea drepturilor și libertărilor fundamentale ale omului se impune a fi analizată în strânsă legătură cu caracterul informațiilor furnizate.

Este adevărat că, prin Decizia nr. 1780/24.03.2011, Înalta Curte de Casație și Justiție a statuat că "pentru constatarea calității de colaborator al Securității este suficient, în accepțiunea legii, ca denunțul să creeze numai o stare de pericol pentru cel denunțat", însă din înscrisurile aflate la dosar nu rezultă că denunțul efectuat de pârâtă a fost de natură a crea o stare de pericol pentru cei denunțați, în condițiile în care în notele informative aflate la dosar nu se face referire la atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, ci din contră, acestea, pe de o parte, cuprind relatări favorabile regimului comunist (în ceea ce privește nota informativă referitoare la studentul S.L.), iar pe de altă parte, cuprind relatări referitoare la nemulțumiri generale ce privesc viața de student (în cazul notei informative referitoare la studentul P.W.A.)

Întrucât aceste informații nu sunt de natură a atrage repercusiuni asupra persoanelor vizate, acestea nefiind expuse unor posibile sancțiuni din partea reprezentanților regimului comunist sau cel puțin unor noi investigații întreprinse de Securitate, care presupuneau imixtiuni în viața personală a acestora, nu pot fi primite alegațiile intimatului-reclamant în sensul că recurenta-pârâtă a constientizat că se pot lua măsuri de urmărire și verificare asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa și, prin urmare a vizat această consecință.

Înalta Curte nu poate primi susținerile intimatului-reclamant din cuprinsul întâmpinării, potrivit cărora, din consemnările ofițerilor de securitate rezultă că pârâta ar fi relatat mai multe informații decât cele consemnate în notele informative.

Cu privire la acest aspect, sunt relevante considerentele Deciziei Curții Constituționale nr. 672/2012, care, deși au fost formulate într-un litigiu care se referea la neconstituționalitatea sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", au o aplicabilitate mai largă, întrucât vizează calitatea probelor pe care se întemeiază acțiunile CNSAS.

Astfel, în Decizia nr. 672/2012 s-a apreciat că "ținând cont de specificul contextului politico-istoric în care au fost consemnate, relatările verbale pot fi caracterizate prin subiectivism, arbitrariu și uneori simulare, iar acestea pot genera un conținut vag, neclar, incert, neverosimil, fictiv și inutil, astfel, cauzei privind constatarea calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia. Pe de altă parte, în situația în care instanța judecătorească își formează convingerea exclusiv prin aprecierea unor asemenea documente, există riscul ca orice îndoială să poată fi interpretată împotriva persoanei verificate, iar aparența să fie considerată relevantă. Toate acestea creează între părțile acțiunii în constatare - Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în calitate de reclamant, și persoana verificată, în calitate de pârât, un dezechilibru incompatibil cu principiul egalității de arme."

Aceste considerente nu se verifică doar în cazul relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității, ci sunt valabile și pentru înscrisurile depuse în susținerea acțiunii de față, fiind vorba de acte întocmite de organele de Securitate prin care se consemnează fapte ce se pretinde a se fi petrecut în epoca respectivă. Înalta Curte constată că și în cazul acestor înscrisuri, este posibil ca modalitatea de întocmire să fie caracterizată prin subiectivism, arbitrariu și uneori simulare. Organul de Securitate care a întocmit actul era interesat să prezinte într-o lumină cât mai avantajoasă activitatea colaboratorilor pe care îi avea în responsabilitate, de acest aspect depinzând evaluarea propriei sale activități, ceea ce putea conduce la consemnarea unor fapte nereale, exagerate, interpretate subiectiv în raport de interesul celui care a întocmit actul.

Atribuirea unei prezumții de veridicitate acestor acte și soluționarea litigiului exclusiv în baza lor fără a fi coroborate cu alte probe legal administrate, ar fi de natură să aducă atingere dreptului la un proces echitabil. Așa cum a arătat Curtea Constituțională în decizia menționată "A accepta o asemenea interpretare echivalează cu a acorda instanței judecătorești un rol superficial, incompatibil cu funcția sa de înfăptuire a justiției. Or, în cazul unei acțiuni în constatarea calității de lucrător al Securității sau colaborator al acesteia, realizarea justiției presupune și verificarea obiectivă a veridicității actelor și faptelor care au avut loc în trecut, într-un anumit context politic și istoric al țării, pe baza unor probe lipsite de ambiguitate, astfel încât orice concluzii arbitrare să fie excluse, iar echilibrul dintre justiția imparțială, fără urme vindicative, într-o societate democratică și protecția drepturilor individului să fie atins".

În concluzie, având în vedere că nu se poate susține cu temei faptul că informațiile furnizate de pârâtă, prin notele informative depuse la dosar, s-au referit la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist și că ar fi vizat îngrădirea drepturilor fundamentale ale omului, Înalta Curte constată că nu sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale care să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității prevăzute de art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Pentru aceste considerente, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004, raportat la prevederile art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de pârâta A., va casa sentința atacată și, rejudecând, va respinge cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de pârâta A. împotriva sentinței civile nr. 449 din data de 19 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal.

Casează sentința recurată și, rejudecând:

Respinge cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Securității, în contradictoriu cu pârâta A., ca neîntemeiată.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 14 iunie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.