Decizia nr. 1522/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 250/2024 a Curții de Apel București

Asupra recursului de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 23.05.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a chemat în judecată pe pârâtul A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să constate calitatea acestuia din urmă de colaborator al Securității. 2. Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 250 din 16 februarie 2024, Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a fost admisă cererea și s-a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

3. Cererea de recurs Împotriva hotărârii pronunțate de instanța de fond a formulat recurs pârâtul, solicitând casarea hotărârii și, în rejudecare, respingerea cererii în constatare a reclamantei. În motivarea recursului, a arătat că a formulat plângere penală împotriva funcționarilor CNSAS pentru abuz în serviciu, fals intelectual și uz de fals, întrucât în urma verificărilor întreprinse din oficiu de către CNAS în baza art. 3 și 5 alin. (1) din O.U.G. nr. 24/2008, instituția a emis o decizie din care rezulta că pârâtul nu a fost colaborator al Securității. De asemenea, la dosarul cauzei a fost depusă și adeverința nr. x/29.09.2015 a CNSAS care confirma că recurentul-pârât nu a avut calitatea de colaborator al Securității.

În aceste condiții, instanța de fond trebuia să suspende judecata cauzei până la soluționarea plângerii penale, având în vedere influența determinată asupra acțiunii civile. A mai susținut că reclamanta CNSAS își invocă propria culpă, argumentând nejustificat că a existat o activitate complexă a verificărilor. Timpul a curs în favoarea recurentului care s-a prevalat în mod legal de conținutul adeverinței nr. x/29.09.2015 a CNSAS. Totodată, a apreciat că pretinsele informații furnizate nu au caracterul unei note informative și nu au afectat viața privată sau au produs o îngrădire a drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar persoana student străin nu a cunoscut că au fost furnizate informații și nu a fost afectată cu nimic.

4. Apărările intimatului Intimatul-reclamant a formulat întâmpinare, solicitând respingerea recursului ca nefondat. II. Soluția instanței de recurs Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat, pentru următoarele considerente: Prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A.. Instanța de primă jurisdicție a respins ca neîntemeiată cererea de suspendare a judecății formulată de recurentul- pârât în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. prin încheierea de ședință pronunțată la data de 02.02.2024, iar prin sentință a admis acțiunea reclamantului și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității, reținând că activitatea desfășurată de pârât, în calitate de informator al organelor de securitate, se circumscrie ipotezei prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Împotriva acestei hotărâri pârâtul a formulat recurs, invocând critici susbsumate de către instanța de recurs motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., susținând, în esență, că nu i s-a respectat dreptul la un proces echitabil ca urmare a respingerii cererii de suspendare a judectății formulate în condițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ., iar pe de altă parte, că nu sunt întrunite condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 necesare pentru reținerea calității de colaborator al Securității. În ceea ce privește motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, cererea de suspendare a judecății formulate de intimatul-reclamant fiind soluționată cu respectarea rigorilor procedurale impuse de C. proc. civ. Astfel, simpla înregistrare a unei plângeri penale nu poate constitui temei al suspendării judecății cauzei, nefiind întrunite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc.

civ. referitoare la existența unei dispoziții de începere a urmării penale cu privire la infracțiunea indicată în cuprinsul plângerii penale. Prin urmare, prima instanță a soluționat cererea de suspendare în acord cu dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., nefiind nesocotit principiul rolului activ al judecătorului și nici dreptul la un proces echitabil. În consecință, Înalta Curte va respinge ca neîntemeiat motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Analizând motivul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte constată că nu este incident în cauză, fiind corectă aplicarea și interpretarea dată de instanța de fond dispozițiilor de drept material reglementate de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității. Astfel, din analiza înscrisurilor depuse la dosar, a reieșit că pârâtul a fost recrutat la data de 03.07.1989, sub numele conspirativ "B.", de către I.J.S. Prahova, Serviciul 1, pentru supravegherea informativă în problema "străini la studii" din cadrul I.P.G. Ploiești, unde acesta era student în anul I la Facultatea de foraj. La aceeași dată, pârâtul a completat și semnat angajament tip. Prin nota informativă din 22.11.1989, întocmită și semnată olograf de pârât cu numele conspirativ, au fost furnizate informații referitoare la activitățile desfășurate de studentul yemenit A. Al. S.: ""Este total intrigat de politica adusă de țara noastră, comparativ cu cea din celelalte țări socialiste, arătând că datorită acesteia am rămas singurii și alături de noi doar <<nenorociții de coreeni>>.

Cel în cauză arăta că țara sa nu e prezentă cu nici o delegație la lucrările Congresului al XIII-lea întrucât în afară de ambasada pe care o au în R.S.R. nu au relații decât pe linie de învățământ unde plătesc taxele în dolari, în rest, nu îi interesează cu nimic politica pe care o duce țara noastră". Potrivit art. 2 lit. b) teza I din O.U.G..

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului." Înalta Curte constată că voința legiuitorului a fost în sensul de a pune pe același plan, sub aspect probator, notele și informațiile scrise de informatori cu consemnările lucrătorilor Securității, toate aceste documente bucurându-se de prezumția relativă de veridicitate.

Însă, pentru a se produce efectul urmărit, consemnările cuprinse în note trebuie să se refere la activități sau atitudini potrivnice regimului comunist săvârșite de persoane determinate sau cel puțin determinabile. Instanța de control judiciar reține că prima condiție, care se referă la furnizarea unor informații prin care se denunțau activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist este îndeplinită.

În ceea ce privește sintagma activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, Înalta Curtea apreciază că, din perspectiva rațiunii și finalității legii, trebuie avut în vedere ceea ce autoritățile regimului comunist considerau, factum notorium, ca fiind activități și/sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a acestora era cea care declanșa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de delațiuni, aceste autorități fiind cele care defineau în mod discreționar atât ceea ce era permis, cât și ceea ce era interzis în societatea românească, fapt caracteristic de altfel tuturor regimurilor totalitare. Materialele furnizate de recurentul-pârât pe parcursul colaborării cu organele de securitate, care îndeplinesc prima condiție impusă de legiuitor, și care au fost avute în vedere de intimatul-reclamant se referă la persoane care făceau comentarii negative la adresa realităților social-politice sub regimul comunist.

Or, Înalta Curtea reține că este de notorietate faptul că, înainte de anul 1989, comentariile negative la adresa realităților social-politice sub regimul comunist reprezentau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind cunoscut faptul că, se urmărea promovarea ideii că statul comunist este forma superioară de organizare politică și socială în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat. Pe cale de consecință, Înalta Curte apreciază că furnizarea unor informații de această natură se referă la activități îndreptate împotriva regimului comunist și nu se poate reține că recurentul-pârât nu avea cunoștință de faptul că delațiunile sale ar putea avea urmări asupra persoanei semnalate.

În egală măsură, este îndeplinită și cea de-a doua condiție prevăzută de textul de lege menționat, aceea ca informațiile să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, întrucât, prin furnizarea informațiilor, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanei vizate de informațiile respective pot fi luate măsuri de urmărire și verificare, prin care se încalcă drepturi fundamentale și a acceptat această consecință. Astfel, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viața privată consacrat de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice, și dreptul la libertatea de exprimare, consacrat de art. 18 din același Pact și de art. 28 din Constituția României din 1965. În acord cu judecătorul fondului, Înalta Curte constată că este suficientă pentru constatarea calității de colaborator furnizarea unei singure informații care satisface cerințele art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, fiind lipsite de consistență argumentativă susținerile recurentului-reclamant potrivit cărora informațiile furnizate prin nota informativă nu au fost concrete și nici nu ar fi avut consecințe asupra persoanei care a făcut obiectul activității în cadrul colaborării cu organele de securitate. Recunoașterea faptelor enunțate de intimatul-pârât care au constituit fundamentul formulării acțiunii în constatarea calității de colaborator al Securității, inclusiv în faza recursului, reflectă înscrierea în ipoteza normei juridice indicată anterior, iar încercarea de a minimiza efectul activităților desfășurate nu are nicio semnificație în contextul reglementat de art. 2 lit. b) din O.U.G..

nr. 24/2008. Înalta Curte subliniază că verificările care au stat la baza formulării prezentei acțiuni au avut în vedere calitatea recurentului-reclamant de candidat pentru funcția de deputat în Parlamentul României, calitate distinctă de cea deținută la momentul efectuării verificărilor inițiale, respectiv calitatea de senator în Parlamentul României în perioada 2012-2016. Or, în aceste condiții, susținerile recurentului-reclamant referitoare adeverința nr. x/29.09.2015 emisă cu ocazia verificărilor inițiale, pe baza unui material arhivistic distinct de cel analizat în prezenta cauză, apar ca nerelevante, prin raportare la dispozițiile art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, pentru soluționare. În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului. III. Temeiul legal al soluției adoptate în recurs. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 250 din data de 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 250 din data de 16 februarie 2024, pronunțată de Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat. Definitivă. Pronunțată astăzi, 18 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin intermediul grefei instanței.