ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 1286/2020

Ședința publică din data de 3 martie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat să se aprecieze asupra calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 2577 din 26 iunie 2017, Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondate excepțiile lipsei calității procesuale active, lipsei calității procesuale pasive și a inadmisibilității invocate de pârât; a admis cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul Consiliul Național Pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și a constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând casarea sentinței recurate și respingerea acțiunii, ca neîntemeiată.

În susținerea motivului de casare invocat, recurentul-pârât a arătat, în esență, că pentru a stabili calitatea de lucrător, instanța avea obligația de a constata aceasta calitate a persoanei verificate, pe baza materialului probator depus la CNSAS, respectiv notele furnizate.

În speța analizată, instanța de fond a pronunțat o soluție nelegală în raport de probatoriul administrat în cauză, din care rezultă că recurentul-pârât nu a desfășurat activități care să fi condus la suprimarea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din probatoriul administrat rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condițiile legale prevăzute de dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se reține calitatea de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe recurentul-pârât, care prin activitățile desfășurate nu a îngrădit drepturile și libertățile recunoscute de legislația în vigoare la acea data, respectiv dreptul la viață privată, libertatea de exprimare și libertatea conștiinței și a religiei, cum în mod greșit s-a reținut prin sentința atacată.

Astfel, persoana trebuia să furnizeze informații într-una dintre formele arătate în cuprinsul dispozițiilor art. 2 lit. b), prin informațiile respective să fie denunțate activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist care să conducă la îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Numai îndeplinirea cumulativă a tuturor acestor condiții poate să atragă stabilirea calității de colaborator al Securității.

Din întregul material probator administrat în cauză, se poate observa că informațiile din notele depuse de intimatul-reclamant nu îndeplinesc cerințele legale privind îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, din niciunul dintre înscrisurile depuse la dosarul cauzei nerezultând că informațiile furnizate de au periclitat în vreun mod integritatea fizica sau psihică a persoanelor menționate în notele respective.

Intimatul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat, reiterând în esență susținerile din cererea de chemare în judecată.

II. Soluția și considerentele instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de pârât este nefondat.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ce vizează aplicarea sau interpretarea greșită a normelor de drept material este nefondat, iar în acest sens Înalta Curte are în vedere că potrivit acestui motiv de recurs, casarea unor hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material. Prin intermediul acestui motiv de recurs poate fi invocată numai încălcarea sau aplicarea greșită a legii materiale, nu și a legii procesuale. Hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a legii atunci când instanța a recurs la textele de lege aplicabile speței dar, fie le-a încălcat, în litera sau spiritul lor, adăugând sau omițând unele condiții pe care textele nu le prevăd, fie le-a aplicat greșit.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Înalta Curte, în acord cu prima instanță, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea recurentului-pârât de colaborator al Securității:

1) să furnizeze informații, precum note și rapoarte scrise, către lucrătorii Securității;

2) prin acele informații să se denunțe activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist;

3) furnizarea informațiilor să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Din materialul probator administrat în cauză rezultă faptul că, într-adevăr, prin Nota informativă din 05.07.1985, pârâtul a relatat că numitul F.I., care are rude și prieteni în Canada, "în diverse discuții se declară nemulțumit cu unele probleme din țara noastră, afirmând că în alte țări viața e mai bună ca la noi", iar prin Notele informative din data de 07.10.1985 și, respectiv, 08.04.1986, a relatat organelor de securitate discuțiile purtate de H.Ș., V.L., P.B., P.M., T.I. și, respectiv, R.V., M.D., P.V., N.A. și V.L, persoanele menționate exprimându-și nemulțumirea față de reținerea sumelor din retribuție și lipsa alimentelor.

De asemenea, prin Nota din data de 29.10.1986, pârâtul a semnalat "atmosfera încordată și de neliniște în ceea ce privește alimentarea cu alimentele necesare hranei zilnice", subliniind că "sunt discuții negative asupra hranei, iar "ca rezultat al acestor neajunsuri se observă o reacție de demoralizare a oamenilor, unii își manifestă verbal nemulțumirile, cum ar fi: B.I., P.M., T.V., B.A".

Totodată, contrar susținerilor recurentului-pârât, se reține că în dovedirea eficienței activității de colaborator al Securității desfășurată de acesta, trebuie avut în vedere și faptul că organul de securitate a considerat informațiile comunicate de către acesta ca fiind relevante și, ca urmare, s-au încadrat persoanele semnalate pentru a vedea "dacă au relații cu persoane din Canada și R.P.U", iar informările respective au fost exploatate fie "la Serviciul 1, la tov. Lt. B.", fie la Lt. col. C. din cadrul aceluiași serviciu, fie "la buletin".

Astfel, în acord cu concluziile instanței de fond, Înalta Curte apreciază că art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 are în vedere atitudinile și activitățile potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv cele apreciate ca atare de către acest regim, întrucât caracterul abuziv al acestuia s-a manifestat, în principal, tocmai prin considerarea ca potrivnice și combaterea anumitor acțiuni firești într-o societate normală, democratică.

De asemenea, informațiile oferite de către recurentul-pârât trebuie apreciate în contextul și în conjunctura acelei perioade care genera penuria de alimente, fiind de notorietate că anii '80 au fost guvernați de o politică restrictivă în toate domeniile, inclusiv în cel alimentar. Înalta Curte apreciază că, raportat la acea perioadă, nemulțumirea persoanelor semnalate aceasta denota o "stare de spirit necorespunzătoare".

În opinia Înaltei Curți, în mod corect prima instanță a reținut faptul că, în speță, este îndeplinită și cea de-a treia condiție impusă de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008.

Într-adevăr, informațiile furnizate de către recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, având în vedere că furnizarea informațiilor indicate anterior era de natură să determine urmărirea și intimidarea persoanelor la care se refereau, inclusiv stocarea de date personale ale acestora pe o perioadă lungă de timp, date care privesc domeniile cele mai intime ale activității, orientării ori convingerii acestor persoane, domenii în care orice imixtiune a publicului sau autorităților constituie, în orice societate civilizată, o depășire ilicită a barierelor naturale ale sinelui, iar prin acestea, îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice, precum și a dreptului la viață privată prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice.

Pe de altă parte, instanța de control judiciar apreciază că, pentru corecta soluționare a cauzei, este relevant faptul că informațiile furnizate de recurentul-pârât au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar pentru ca o persoană să fie încadrată în categoria colaboratorilor poliției politice, nu este necesar ca activitatea acesteia să fie adus efectiv atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, fiind suficient ca ea să fi fost îndreptată împotriva acestor drepturi și libertăți și să fi fost de natură, aptă să le aducă atingere, cerință îndeplinită în cauză, după cum s-a demonstrat anterior.

Pentru considerentele expuse, nefiind incident motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., republicat, în temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 și art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va dispune respingerea recursului declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul-pârât A. împotriva sentinței civile nr. 2577 din 26 iunie 2017 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 3 martie 2020.