Decizia nr. 1500/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Cadrul procesual. Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Oradea în data de 18.10.2023, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor, a solicitat anularea Deciziei de transfer nr. 57108 din 30.06.2023, emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor.

Hotărârea atacată Prin sentința civilă nr. 11/CA/2024 - P.I. din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Oradea - secția contencios administrativ și fiscal, s-a admis acțiunea în contencios administrativ formulată de către reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor și a dispus anularea Deciziei de transfer nr. 57108 din 30.06.2023, emisă de către pârâtă.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 11/CA/2024 - P.I. din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Oradea - secția contencios administrativ și fiscal au declarat recurs reclamantul A. și pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor.

Apărările formulate în recurs Intimata-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor a formulat întâmpinare, prin care a invocat că cererea recurentului-reclamant nu reprezintă o cerere de recurs propriu-zisă și a solicitat respingerea sa.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererilor de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2), coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin rezoluția completului învestit cu soluționarea cauzei, s-a fixat termen de judecată la data de 18 martie 2025. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului Analizând cu prioritate regularitatea învestirii sale cu recursul formulat de reclamantul A., Înalta Curte constată neîndeplinirea condițiilor de formă prevăzute de art. 486 alin. (2) C. proc. civ., sub sancțiunea nulității dispusă la alin. (3) al aceluiași articol, cererea de recurs fiind netimbrată. 1. Argumente de drept și de fapt relevante Potrivit prevederilor art. 148 alin. (6) din C. proc. civ.: "Cererile adresate instanțelor judecătorești se timbrează, dacă legea nu prevede altfel", iar conform art. 197 din același act normativ: "În cazul în care cererea este supusă timbrării, dovada achitării taxelor datorate se atașează cererii. Netimbrarea sau timbrarea insuficientă atrage anularea cererii de chemare în judecată, în condițiile legii." Conform art. 24 din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru: "(1) Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ.. (...)" Totodată, dispozițiile art. 33 alin. (1) și alin. (2) teza I din O.U.G. nr. 80/2013 prevăd că taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, iar în cazul în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, titularului acesteia i se pune în vedere obligația de timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosarul cauzei dovada achitării taxei judiciare de timbru. Prin rezoluția completului de judecată învestit cu soluționarea cauzei, s-a stabilit în sarcina recurentului-reclamant obligația de achitare a taxei judiciare de timbru în cuantum de 100 RON (aferentă motivului de nelegalitate invocat, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), obligație comunicată prin adresa emisă la data de 15 aprilie 2024, aflată la dosar și primită de acesta la data de 14 mai 2024, conform procesului-verbal de înmânare aflat la dosar. Cu privire la taxa judiciară de timbru, recurentul a formulat cerere de acordare a facilităților privind taxa judiciară de timbru sub forma scutii, însă prin încheierea din 18 iunie 2024 această cerere a fost respinsă. În aceste condiții, se constată că recurentul-reclamant nu a achitat taxa judiciară de timbru în cuantum de 100 RON, deși obligația i-a fost adusă la cunoștință, astfel cum rezultă din actele de procedură antereferite. Așa fiind, văzând și dispozițiile art. 486 alin. (2) din C. proc. civ., în conformitate cu care la cererea de recurs se vor atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, Înalta Curte va face aplicarea dispozițiilor art. 486 alin. (3) care dispun că mențiunile prevăzute la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) teza finală coroborat cu art. 486 alin. (2) și (3) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va anula recursul ca netimbrat. În ceea ce privește recursul declarat de recurenta-pârâtă Administrația Națională a Penitenciarelor, Înalta Curte apreciază că excepția lipsei de interes în promovarea recursului este întemeiată și o va admite în considerarea celor ce urmează: Înalta Curte reține că interesul reprezintă o condiție esențială de exercitare a oricărei căi de atac, acesta trebuind să fie personal, legitim, născut și actual pe tot parcursul procesului. În speță, recursul formulat vizează sentința prin care s-a dispus anularea unei dispoziții administrative de transfer a numitului A.. Or, din actele dosarului rezultă că persoana vizată de măsura transferului a fost eliberată din penitenciar odată cu executarea pedepsei pentru care se afla încarcerat la data de 28 octombrie 2024. În aceste condiții, finalitatea demersului judiciar exercitat de Administrația Națională a Penitenciarelor, respectiv menținerea sau desființarea unei măsuri administrative cum este Decizia de transfer nr. 57108 din 30.06.2023, emisă de Administrația Națională a Penitenciarelor privind executarea pedepsei într-un anumit loc de detenție nu mai poate produce efecte juridice concrete. Astfel, instanța constată că interesul recurentei-pârâte în promovarea recursului a devenit unul pur teoretic, lipsit de utilitate practică, ceea ce atrage incidența excepției lipsei de interes. Pentru aceste considerente, instanța va admite excepția lipsei de interes și va respinge recursul pârâta Administrația Națională a Penitenciarelor împotriva sentinței nr. 11/CA/2024 - P.I. din 18 ianuarie 2024 a Curții de Apel Oradea - secția de contencios administrativ și fiscal, ca fiind lipsit de interes.