Decizia nr. 1363/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — contestație

Asupra contestației de față; Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Obiectul judecății Hotărârea contestată Prin contestația înregistrată la data de 29 iulie 2024 pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția de contencios administrativ și fiscal sub nr. x/2024, contestatoarea A. a chemat în judecată pe intimatul Consiliul Superior al Magistraturii (numit în continuare CSM) pentru ca prin hotărârea ce se va pronunța: - să se dispună anularea Hotărârii nr. 911 din 14 mai 2025 emisă de secția pentru Judecători a CSM prin care s-a respins cererea de transfer a contestatoarei de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași; În motivarea contestației împotriva cererii de transfer sunt invocate următoarele motive de nelegalitate: A arătat că a mai formulat o cerere de transfer și în sesiunea organizată de CSM în perioada martie-mai 2024, cerere care a fost respinsă cu o motivare similara spre identică, dintre cei trei judecători care au solicitat transferul fiind admise două: doamnei judecător B. de la Judecătoria Suceava la Tribunalul Suceava și doamnei C. de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Sectorului 5 avându-se în vedere în analiza cererilor, în mod similar hotărârii contestate prin prezenta cerere, doar criteriul vechimii acestora în funcția de judecător.

Susține că a fost acordată prioritate judecătorului care a solicitat valorificarea gradului de Tribunal obținut în urmă cu aproape doi ani anterior cererii de transfer iar cererea sa a fost respinsă din nou cu motivarea generică că motivele personale nu pot prevala interesului public. În cererea de transfer formulată a invocat și motive personale constând în întregirea și consolidarea familiei sale compusă din băiatul său, care se află într-o etapă decisivă în dezvoltarea psiho-emoțională (8 ani) care este marcată și de primii ani de școală, și tatăl acestuia care locuiesc în prezent în municipiul Iași. În acest context este nevoită să facă naveta săptămânal Ia Judecătoria Suceava (300 km dus-întors) și eforturi constante și susținute pentru a gestiona atât viața personală cât și cea profesională.

A apreciat că, în mod absolut discriminatoriu intimatul C.S.M. a aplicat criteriile prevăzute de lege și. mai mult, în ceea ce privește criteriile invocate intimatul C.S.M. nu le-a analizat deloc, motivând sec că interesele sale nu pot prevala (dar pot prevala ale colegelor/colegi din țară), ceea ce practic echivalează cu lipsa oricărei motivări. În continuare, contestatoarea a susținut că în practica intimatului nu se poate prevedea în mod rezonabil o anumită manieră de aplicare a criteriilor prevăzute de lege pentru transfer, iar în cazul său există o discriminare vădită față de colegii săi, ale căror cereri de transfer au fost aprobate prin stabilirea diferită a priorității în analiza criteriilor legale.

De asemenea, a arătat că invocă emiterea unei hotărâri cu exces de putere în sensul art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, în absența unei motivări corespunzătoare a hotărârii în discuție. Mai susține că art. 192 din Legea nr. 304/2022 nu conține norme clare, previzibile și accesibile, a căror aplicare să nu permită arbitrariul sau abuzul. Nu se prevede o ordine clară de preferință a criteriilor enumerate, iar Consiliul Superior al Magistraturii acordă ponderi diferite criteriilor, în funcție de împrejurările concrete ale fiecărei solicitări, fiind posibil ca în soluționarea unei cereri de transfer să fie determinante motivele personale, iar în soluționarea altei cereri de transfer să fie determinant criteriul privind vechimea în funcție și la instanță a solicitantului.

Sintetizând, a menționat contestatoarea că solicitarea sa de transfer este admisibilă prin prima tuturor criteriilor reglementate de legiuitor. În drept, au fost invocate prevederile art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022, art. 192 din Legea nr. 303/2022, art. 14 CEDO, art. 1 din Protocolul nr. 12 la Convenție. 2. Apărările formulate în cauză Intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus întâmpinare, solicitând respingerea contestației ca nefondată. Pârâtul a susținut în sensul că hotărârea respectă limitele și scopul revederilor legale în executarea cărora a fost adoptată, iar măsura dispusă a fost în mod exhaustiv și adecvat motivată, neexistând elemente pe baza cărora să poată fi decelată o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere, în sensul art. 2 alin. (1) lit. n) din Legea nr. 554/2004.

3. Alte aspecte procesuale În raport de dispozițiile art. 13 din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, republicată, intimatul a depus la dosar documentația care a stat la baza emiterii hotărârii contestate în cauză. Contestatoarea a depus concluzii scrise prin care a reiterat concluziile de admitere a contestației. La rândul său, intimatul Consiliul Superior al Magistraturii a depus un răspuns la dosar în legătură cu înscrisurile depuse de contestatoare și note scrise.

4 Soluția instanței Examinând Hotărârea nr. 911 din 14 mai 2024 emisă de secția pentru judecători a Consiliului Superior al Magistraturii prin prisma criticilor formulate de contestatoare, a apărărilor intimatului și în raport de probele administrate și prevederile legale incidente în materia supusă verificării, Înalta Curte apreciază că prezenta contestație este întemeiată, pentru următoarele considerentele: Contestatoarea a învestit instanța de contencios administrativ, în temeiul art. 29 alin. (6) din Legea nr. 305/2022 privind Consiliul Superior al Magistraturii, cu cererea de verificare a legalității Hotărârii nr. 911 din 14 mai 2024 prin care secția pentru Judecători a Consiliului Superior al Magistraturii i-a respins cererea de transfer de la Judecătoria Suceava la judecătoria Iași.

În esență, sistematizând criticile prezentate de parte, Înalta Curte reține că actul administrativ unilateral cu caracter individual dedus judecății este contestat sub următoarele aspecte: (i) motivarea deficitară/vagă a soluției de respingere a cererii de transfer, deoarece nu au fost examinate în concret motivele expuse în susținerea acesteia; (ii) aplicarea greșită a dispozițiilor legale de la art. 2 lit. n) din Legea nr. 554/2004, art. 188 alin. (1) și art. 192 din Legea nr. 303/2022 . Potrivit dispozițiilor art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor: "Transferul judecătorilor și procurorilor de la o instanță la altă instanță sau de la un parchet la alt parchet, inclusiv la și de la instanțele și parchetele militare, ori la o instituție publică se aprobă, la cererea celor în cauză, de secția corespunzătoare a Consiliului Superior al Magistraturii, cu avizul motivat al președintelui instanței sau al conducătorului parchetului de unde se transferă și unde se transferă, însoțite de punctul de vedere al președinților curților de apel sau al procurorilor generali ai parchetelor de pe lângă curțile de apel în circumscripția cărora se află instanța sau parchetul de unde se transferă și unde se transferă.

În cazul în care transferul se solicită în circumscripția aceleiași curți de apel sau a aceluiași parchet de pe lângă curtea de apel este necesar punctul de vedere al președintelui respectivei curți de apel sau al procurorului general al parchetului de pe lângă respectiva curte de apel." Potrivit art. 190 alin. (1) din același act normativ: "(1) Cererile de transfer se depun la Consiliul Superior al Magistraturii în termen de 15 zile de la data publicării anunțului prevăzut la art. 189 alin. (1). Cererea de transfer va conține informații privind specializarea judecătorului sau a procurorului și, dacă este cazul, disponibilitatea asumată a acestuia de a activa la instanța sau la parchetul la care solicită transferul, în oricare dintre secțiile sau completurile ori compartimentele la care cerințele acestei instanțe sau acestui parchet o impun." Art. 192 din Legea nr. 303/2022 prevede criteriile ce trebuie avute în vedere la soluționarea cererilor de transfer ale judecătorilor la alte instanțe și ale procurorilor la alte parchete, respectiv: a) motivele cuprinse în avizele motivate și punctele de vedere prevăzute la art. 188 alin. (1); b) volumul de activitate al instanței sau al parchetului de la care se solicită transferul și la care se solicită transferul,

numărul posturilor vacante și al posturilor temporar vacante la instanțele sau la parchetele implicate și dificultățile de ocupare a acestora; c) specializarea judecătorului sau a procurorului, specializările complementare, vechimea în cadrul secției sau completului corespunzător specializării; d) vechimea la instanța sau la parchetul de la care se solicită transferul; e) vechimea efectivă în funcția de judecător sau, după caz, de procuror; f) vechimea în gradul aferent instanței sau parchetului la care se solicită transferul; g) disponibilitatea de a activa în secția sau în completul corespunzător specializării postului vacant; h) domiciliul sau, după caz, reședința solicitantului; i) distanța dintre domiciliul sau, după caz, reședința și sediul instanței sau al parchetului la care funcționează judecătorul sau procurorul și posibilitățile reale de navetă, inclusiv timpul afectat acesteia; j) starea de sănătate și situația familială.

Pentru a se pronunța această hotărâre, s-au reținut, în esență, că în prezenta etapă a sesiunii de transferuri, 3 judecători de la Judecătoria Suceava au solicitat transferul la alte instanțe, astfel încât va analiza concomitent cererile formulate, în raport de motivele invocate de solicitanți, precum și în raport de criteriile legale menționate mai sus, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă.

În raport de motivele invocate, precum și în raport de criteriile prevăzute de art. 192 din Legea nr. 303/2022, care nu au o ordine de prioritate și reclamă o evaluare comparativă și cumulativă, cu luarea în considerare a necesității păstrării echilibrului între interesele instanțelor implicate, dar și între interesul public privind buna desfășurare a activității instanțelor și interesul privat al magistratului, văzând și avizele și punctele de vedere exprimate, secția pentru judecători a constatat că aprobarea tuturor celor 3 cereri de transfer, respectiv desființarea completurilor din care fac parte judecătorii în cauză, ar crea grave disfuncționalități în activitatea Judecătoriei Suceava, conducând la creșterea substanțială a încărcăturii de dosare pentru judecătorii rămași în activitate, corelativ cu diminuarea eficienței instanței, având în vedere creșterea duratei primului termen de judecată, creșterea duratei de soluționare a cauzelor, majorarea duratei termenelor de judecată, de pronunțare și de redactare a hotărârilor judecătorești.

Procedând la o analiză comparativă a situațiilor celor doi solicitanți în raport de criteriile prevăzute de lege, secția pentru judecători a reținut faptul că, în ceea ce privește cererea doamnei judecător B., se impune transferul său la Tribunalul Suceava, în raport de deficitul mare de personal cu care se confruntă tribunalul menționat, aspect subliniat în avizul favorabil al președintelui acestei instanțe, faptul că doamna judecător are cea mai mari vechime în funcție și la instanță dintre cei 3 solicitanți, precum și faptul că cererea doamnei judecător a fost avizată favorabil de cele două instanțe implicate, avize care au fost susținute prin punctul de vedere favorabil al Curții de Apel Suceava.

Totodată, secția pentru judecători a avut în vedere că transferul doamnei judecător C. la Judecătoria Sectorului 5 București se poate realiza cu menținerea justului echilibru între interesul public - buna funcționare a instanței de la care provine magistratul, respectiv asigurarea resurselor umane necesare bunei funcționări - și interesul privat al acesteia - efectuarea navetei din cauza distanței mari ce trebuie parcursă. Referitor la cererea doamnei judecător C., secția pentru judecători a apreciat că este prioritară cererea acesteia față de cererea formulată de doamna judecător A., în considerarea criteriului privind vechimea în funcția de judecător. Astfel, secția pentru judecători a observat că doamna C. are o vechime de 7 ani și 3 luni în funcția de judecător, în timp ce doamna A. are o vechime de 5 ani și 8 luni în funcția de judecător.

În cauză, singurul criteriu ce pare a fi fost considerat decisiv de către intimat în soluționarea concursului dintre cele două de cereri de transfer este cel de la art. 192 lit. e) din actul normativ menționat. În acord cu contestatoarea, instanța nu poate valida, însă, raționamentul intimatului în ceea ce privește interpretarea noțiunii de "vechime efectivă în funcția de judecător", în sensul în care la soluționarea cererilor de transfer ar putea fi avută în vedere perioada în care solicitantul a fost auditor de justiție.

Astfel, deși în cuprinsul Legii nr. 303/2022 se folosește noțiunea de vechime în funcția de judecător sau procuror - art. 27 alin. (8), art. 175 alin. (3), art. 187 alin. (4), art. 192 alin. (1) lit. e), art. 196 alin. (3) lit. b), art. 200 alin. (2), în mod evident aceasta nu se identifică cu vechimea efectivă în funcție, vizată expres de legiuitor în cuprinsul art. 192 lit. e). Dimpotrivă, după cum corect a sesizat contestatoarea, art. 294 alin. (2) din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor care arată că "Prin excepție de la prevederile alin. (1), dispozițiile prezentei legi care privesc calculul vechimilor fără luarea în considerare a perioadei cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție, în cazul examenelor, concursurilor sau procedurilor de selecție prevăzute de prezenta lege, intră în vigoare la 1 ianuarie 2026. Până la această dată, în calculul vechimilor prevăzute de prezenta lege se ia în considerare perioada cât judecătorul sau procurorul a avut calitatea de auditor de justiție." constituie o excepție, care este de strictă interpretare și nu se aplică și în cazul transferurilor.

De asemenea, Înalta Curte are în vedere Decizia nr. 519/2023 pronunțată de Curtea Constituțională în cuprinsul căreia s-a reținut că "23. (…). La rândul său, vechimea în funcția de judecător și/sau procuror poate fi efectivă, adică în exercitarea concretă a funcției de judecător și/sau procuror, începând cu gradul de judecător/procuror stagiar, după promovarea examenului de absolvire a INM, așa cum Legea nr. 303/2022 o impune în prezent, la art. 192 lit. e) și art. 196 alin. (3) lit. b), drept criteriu pentru soluționarea cererilor de transfer și a cererilor de numire din funcția de judecător în funcția de procuror și/sau din funcția de procuror în funcția de judecător, sau poate fi vechime în funcția de judecător sau de procuror, după caz, așa cum se consideră perioada (variabilă în timp) în care o persoană a avut calitatea de auditor de justiție, dacă a promovat examenul de absolvire a INM [art. 27 alin. (8) din Legea nr. 303/2022 sau art. 17 alin. (5) din Legea nr. 303/2004, în redactarea criticată de autoarea excepției]." Raportat la considerentele expuse, se constată că la data formulării cererii de transfer contestatoarea era cea care avea o vechime efectivă în funcția de judecător, potrivit Decretului nr. 684/6 august 2018(fila nr. x) superioară vechimii efective a doamnei judecător C. conform Decretului nr. 720/9 octombrie 2020,

acesta fiind singurul criteriu de departajare între cele două solicitante. Pe de altă parte, în cadrul acestei contestații, instanța de contencios administrativ are de verificat conformitatea actului cu legea și respectarea în conduita autorității emitente, a justului echilibru între dreptul subiectiv sau interesul legitim privat pretins vătămat al reclamantului și interesul public pe care autoritățile publice sunt chemate să le ocrotească. Numai în măsura în care probele cauzei conduc către concluzia ruperii acestui just echilibru printr-o exercitare abuzivă, excesivă a dreptului de apreciere a autorităților publice, se poate vorbi de un exces de putere în sensul art. 2 din Legea nr. 554/2004.

Raportul de drept administrativ este însă guvernat și de principiul proporționalității între măsura dispusă în fiecare caz individual și interesul public ocrotit, impunându-se ca actele administrative să nu depășească limitele a ceea ce este adecvat și necesar pentru a atinge scopul urmărit, astfel ca inconvenientele cauzate să nu fie disproporționate în raport cu scopurile urmărite. Altfel spus, orice măsură administrativă adoptată trebuie să fie adecvată, necesară și corespunzătoare scopului urmărit, ținându-se seama de natura, gravitatea și frecvența neregulilor constatate, precum și de amploarea și de implicațiile acestora.

Or, împrejurarea că intimatul Consiliul Superior al Magistraturii beneficiază de o marjă largă de apreciere în emiterea unor astfel de acte cum este cel atacat în cauză nu poate conduce la concluzia că puterea decizională a instituției se poate manifesta independent de criteriile obiective sau de considerente de oportunitate, întrucât o astfel de hotărâre ar avea un caracter arbitrar. Cu atât mai mult, lipsa totală a analizării criteriilor prevăzute de art. 192 din lege nu poate conferi un motiv necesar și suficient care să fundamenteze hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii de respingere a cererii de transfer. Așa fiind, poate fi reținută o exercitare abuzivă a dreptului de apreciere de care dispunea Consiliul Superior al Magistraturii în exercitarea atribuției prevăzute în art. 188 din Legea nr. 303/2022 privind statutul judecătorilor și procurorilor.

Prin urmare, se impune admiterea contestației, anularea Hotărârii nr. 911 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru Judecători și obligarea intimatului Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru Judecători să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite contestația formulată de contestatoarea A. împotriva Hotărârii nr. 911 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru Judecători. Anulează Hotărârea nr. 911 din 14 mai 2024 a Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru Judecători. Obligă intimatul Consiliului Superior al Magistraturii - secția pentru Judecători să emită o nouă hotărâre prin care să dispună transferul contestatoarei A. de la Judecătoria Suceava la Judecătoria Iași. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.