Decizia nr. 1360/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Deliberând asupra cauzei prezente și văzând dispozițiile art. 499 C. proc. civ., constată următoarele: I. Circumstanțele cauzei 1. Obiectul cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a CAF la data de 02.11.2023, sub numărul de dosar x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat, în contradictoriu cu pârâtul A., admiterea acțiunii și să se constate existența calității de colaborator al Securității, în ceea ce îl privește pe acesta. 2. Hotărârea pronunțată de prima instanță Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 980 din 7 iunie 2024 1350, a respins atât excepția lipsei de interes, cât și cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A., ca neîntemeiate.

3. Considerentele reținute de prima instanță în motivarea soluției sale În considerentele hotărârii, prima instanță a reținut, în ceea ce privește excepția lipsei de interes, că, la momentul introducerii cererii de verificare, reclamantul exercita o funcție publică în cadrul organelor vamale, conform art. 3 lit. n) din O.U.G. nr. 24/2008 (reclamantul fiind inspector vamal la Direcția Regională Vamală Iași, aspect necontestat de acesta). Pe fondul cauzei, Curtea a constatat că pârâtul, deși a devenit informator al Securității, fie a furnizat informații deja cunoscute de organele de securitate, fie a comunicat informații cu un caracter general (nereferindu-se la o persoană anume) sau a formulat observații în favoarea persoanelor urmărite, de natură să îndepărteze atenția Securității de la aceste persoane.

A mai reținut instanța că nici una dintre persoanele indicate de pârât ca având legătură cu persoane din străinătate sau ca făcând parte din secte religioase nu au puse sub urmărire și nu au suferit îngrădiri ale drepturilor și libertăților din cauza informațiilor furnizate de pârât. La momentul la care pârâtul a scris notele informative anterior menționate, persoanele în discuție se aflau deja sub supravegherea informativă a Securității, informațiile furnizate de pârât nefiind relevante în mod real pentru Securitate. A conchis instanța în sensul că notele informative date de pârât nu au cuprins informații noi și de real interes pentru Securitate și nu au produs vreo consecință în sensul îngrădirii drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, respectiv că probatoriul administrat în cauză nu relevă calitatea pârâtului de colaborator al Securității în sensul reglementat de art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, motiv pentru care acțiunea a fost respinsă ca neîntemeiată. 3. Cererea de recurs Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Recurentul-reclamant a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, rejudecând cauza, admiterea acțiunii și, în consecință, să se constate că pârâtul a avut calitate de colaborator al Securității, conform art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008, invocând în drept dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. În motivarea recursului s-au arătat următoarele: Instanța de fond a restrâns interpretarea art. art. 2 lit. b) O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la condițiile caracterului potrivnic față de regimul totalitar comunist al informațiilor furnizate, respectiv vizării îngrădirii drepturilor și libertăților persoanelor denunțate, considerând că în această ipoteză nu se subscriu și denunțurile intimatului-pârât.

Informațiile furnizate de intimatul-pârât se referă, contrar celor reținute prin sentința recurată, la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist. În ceea ce privește îndeplinirea acestei condiții, așa cum se arată și în preambulul O.U.G. nr. 24/2008, regimul totalitar comunist a fost unul care a acționat împotriva cetățenilor țării, drepturilor și libertăților lor fundamentale.

Prin urmare, depășirea limitelor impuse de ideologia și propaganda comunistă a făcut parte, în perioada de referință, din categoria activităților sau atitudinilor potrivnice regimului totalitar comunist, Din perspectiva rațiunii și a finalității legii, trebuie avut în vedere ceea ce autoritățile regimului comunist considerau, factum notorium, ca fiind activități sau atitudini potrivnice regimului, întrucât aprecierea proprie a acestora era cea care declanșa luarea de măsuri împotriva persoanelor vizate de delațiuni, aceste autorități fiind cele care defineau în mod discreționar atât ceea ce era permis, cât și ceea ce era interzis în societatea românească, fapt caracteristic de altfel tuturor regimurilor dictatoriale.

Astfel, prima instanță a considerat că denunțarea unei stări de spirit negative, prin comentarii la adresa regimului și realităților sociale, economice și politice, respectiv colportarea știrilor de pe un post de radio interzis, precum și apartenența și activitățile desfășurate în cadrul unor culte religioase, nu s-ar înscrie în sfera atitudinilor potrivnice regimului comunist. Susține recurentul că asemenea denunțuri, prin filtrul autorităților acelor vremuri, se subscriu ipotezei din art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. Astfel, în accepțiunea O.U.G.

nr. 24/2008, sintagma atitudini potrivnice regimului se referă la acele conduite neagreate de regimul totalitar comunist, cenzurate prin organul de represiune, și care, în schimb, nu ar interesa organul de securitate națională într-o ordine democratică, legiuitorul urmărind să atribuie calitatea de colaborator al Securității acelor persoane care, prin denunțurile lor, au desconsiderat interesele celor denunțați, expunându-i unor potențiale verificări din partea agenților fostei Securități. Regimul politic comunist, urmărindu-și vocația totalitară, intenționa să absoarbă întreaga societate înăuntrul limitelor de gândire impuse de propagandă, promovând teza că statul comunist era forma superioară de organizare politică și socială, în care toate persoanele aveau un nivel de viață ridicat, iar meritul pentru această stare de fapt se datora în exclusivitate partidului.

"Starea de spirit" constituia o preocupare și o linie de lucru specifică a sistemului opresiv prin care se urmărea controlul total al populației. România nu era doar o tară închisă, cetățenii fiind urmăriți și controlați și la nivelul opiniilor, afirmațiilor, credințelor. libertatea de expresie și de gândire erau cenzurate. Subiectele de presă legate de nivelul de trai erau și în programele posturilor de radio interzise și bruiate în România. Securitatea urmărea "stare de spirit", percepția și felul în care cetățenii vorbeau despre aceste evenimente ce afectau direct calitatea vieții. În ceea ce privește privește ascultarea emisiunilor posturilor de radio interzise înainte de 1989, în special a posturilor de radio "B." și "C., a învederat că acest fapt constituia un act de sfidare a regimului.

După cum se știe, înainte de anul 1989, postul de radio "B." și "C." au avut în permanentă o poziție anticomunistă, fiind atent monitorizate de organele de Securitate, iar ascultarea emisiunilor acestor posturi de radio constituia un act de sfidare a regimului. Audierea și eventual colportarea știrilor transmise de aceste posturi de radio reprezentau atitudini potrivnice regimului comunist întrucât persoanele semnalate de pârât, au intrat în atenția ofițerilor de Securitate, care au dispus exploatarea informației prin trasarea de sarcini și măsuri. Este notorie împrejurarea că emisiunile acestor posturi de radio erau bruiate de autoritățile comuniste datorită faptului că încă de la înființare, a reprezentat pentru români, dacă nu singura, atunci principala sursă obiectivă de informații.

Pentru aceste motive regimul comunist încerca să limiteze prin orice mijloace (bruiajul era cel mai cunoscut dintre ele) audierea emisiunilor acestor posturi. În ceea ce privește denunțarea apartenenței și/sau a activităților desfășurate în cadrul unor culte religioase, a învederat că Înalta Curte de Casație și Justiție a arătat, în jurisprudența sa în această materie, că informațiile referitoare la apartenența unei persoane la o grupare religioasă, în condițiile în care "ideologia regimului comunist era incompatibilă cu noțiunea de religie" (Decizia nr. 1477/11.03.2011), reprezenta o atitudine potrivnică regimului comunist, iar denunțarea acestei apartenențe îndreptățește reținerea calității de colaborator al Securității.

În acest sens a făcut referire la Decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 324/21.01.2011. Susține în continuare că este evident că denunțarea de către pârât a existenței unor persoane ce desfășurau activități religioase și care încercau să atragă noi adepți, se înscria în sfera delațiunilor ce se refereau la atitudini potrivnice regimului și care erau de natură a produce consecințe negative asupra celor vizați. Informațiile furnizate de intimatul-pârât au vizat, contrar celor reținute prin sentința recurată, îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Susține recurentul că și această condiție este îndeplinită deoarece nu se poate reține că furnizarea unor informații de asemenea natură nu a fost făcută conștient, având reprezentarea clară a faptului că relatări precum cele prezentate anterior nu puteau rămâne fără urmări.

În primul rând, în disonanță cu optica instanței de fond, denunțarea unui grup de persoane ușor identificabile satisface condițiile impuse prin definiția legală a noțiunii de colaborator al Securității. În acest sens arată că persoanele denunțate în a doua nota informativă făceau parte dintr-o grup restrâns, fiind vorba de colegii denunțătorului. Consideră recurentul că această delimitare, prin particularitatea prezentată, era prin sine suficientă pentru a permite declanșarea unor măsuri de verificare suplimentară din partea organelor cu atribuții pe linie de Securitate - persoanele puteau fi cu ușurință identificate de organele de Securitate. Arată că este eronat raționamentul logico-juridic al instanței, fundamentat pe un pretins caracter general al informării, ce nu ar fi permis Securității luarea unor măsuri concrete coercitive.

Reținerea calității de colaborator nu este condiționată de o denunțare explicită in personam. O delațiune in rem care conferea organelor de Securitate/Miliție posibilitatea identificării persoanelor se subscrie ipotezei textului de lege al art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008. În al doilea rând, față de notele informative în care se realizează o individualizare a persoanelor denunțate, instanța de fond, cu aplicarea greșită a normei materiale, a reținut o necircumscriere în sfera de reglementare grefată pe inexistența unui interes operativ pentru Securitate a denunțurilor, acestea fiind deja cunoscute, precum și pe faptul că nu puteau să afecteze în vreun fel persoanele urmărite. Contrar celor reținute de instanță, pentru incidența normei art. 2 lit. b) din O.U.G, nr. 24/2008 nu prezintă relevanță dacă persoana denunțată se afla deja în atenția Securității și nici dacă informațiile furnizate erau deja cunoscute de Securitate.

Precum a reținut Înalta Curte în jurisprudența sa, norma analizată nu conține drept o condiție pentru definirea noțiunii de colaborator ca informațiile să nu fie cunoscute de către organele Securității, iar persoana în cauză să nu fie deja sub supraveghere ori să se consemneze măsurile ce vor fi luate. (Decizia nr. 1624/21.03.2024, pronunțată în dosar nr. x/2022). Se mai susține de către recurent că legiuitorul nu cere, pentru reținerea calității de colaborator al Securității, încălcarea efectivă a unor drepturi, ci numai să vizeze îngrădirea acestor drepturi, în sensul că denunțătorul conștientiza că îl expune pe cel denunțat unor sancțiuni venite din partea reprezentanților regimului sau cel puțin unor investigații întreprinse de Securitate (investigații ce presupuneau imixtiuni în viața personală a celui urmărit, cu consecința încălcării dreptului la viață privată).

Intimatul-pârât nu putea să cunoască în momentul furnizării informațiilor dacă Securitatea avea sau nu cunoștință de situațiile pe care acesta urma să le denunțe. Atât timp cât pârâtul nu a luat în calcul și ipoteza în care Securitatea nu ar fi cunoscut situațiile denunțate, rezultă că acesta nu a menajat interesele persoanelor denunțate, nu a avut o atitudine precaută și nici de protejare a celor denunțați. Prin urmare, nesocotind interesele celor denunțați, intimatul-pârât a vizat îngrădirea drepturilor privind viața privată, atât timp cât a acceptat că persoana denunțată putea să facă obiectul unor investigații suplimentare ale Securității, ca rezultat al denunțului său. Conchide recurentul în sensul că pentru argumentele expuse, contrar celor reținute prin sentința recurată, toate condițiile legale impuse de norma de drept substanțial pentru constatarea calității de colaborator sunt îndeplinite.

4. Apărările formulate în recurs În recurs, intimatul-pârât A. a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului, ca nefondat și menținerea caracterului temeinic și legal al hotărârii atacate. II. Considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Examinând sentința atacată, prin prisma criticilor formulate de recurent, a apărărilor expuse în întâmpine, Înalta Curte, reverificând probatoriul administrat față de conținutul prevederilor legale aplicabile, apreciază că toate criticile recurentului-reclamant, vizând încălcarea sau greșita aplicare de către instanța de fond a normelor de drept material (art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.), sunt întemeiate.

Înalta Curte reține că, recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a învestit instanța de contencios administrativ cu o acțiune având ca obiect constatarea calității intimatului-pârât A. de colaborator al Securității, la cererea nr. x/22 adresată C.N.S.A.S. de către de către Publicația "Puterea a cincea", având în vedere calitatea de inspector vamal în cadrul Direcției Regionale Vamale Iași, Biroul Vamal de Frontieră Sculeni, Ministerul Finanțelor, calitate ce se circumscrie prevederilor art. 465 alin. (1) lit. k) din O.U.G. nr. 57/2019 privind Codul administrativ, cu modificări și completări, C.N.S.A.S. fiind obligat să demareze procedura, având în vedere funcția ocupată, sub aspectul constatării calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Așadar, intimatul-pârât se încadrează în sfera persoanelor supuse verificărilor în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, conform art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, inspector vamal în cadrul Direcției Regionale Vamale Iași, Dispozițiile cuprinse în art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității definesc termenul de colaborator al Securității ca fiind colaborator al Securității - persoana care a furnizat informații, precum note și rapoarte scrise, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar. Rezultă din această definiție condițiile ce se impun a fi îndeplinite pentru a se constata calitatea de colaborator al Securității și anume persoana trebuia să fi furnizat informații sub orice formă prin care se denunțau atitudini și activități potrivnice regimului totalitar comunist și care au avut ca efect îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Definiția conceptului juridic de colaborator al Securității, prin textul de lege sus menționat, nu impune necesitatea existenței unui angajament scris de colaborare, nici dovada că activitatea a fost recompensată de organele de securitate ale statului și altor structuri și instituții cu caracter represiv. Altfel supus, legea nu stabilește o apropiere formalistă pentru calificarea colaboratorului nefiind nici obligatorie cum nici suficientă, dovada consemnării scrise pe calea unui angajament a manifestării de voință a unei persoane de a desfășura activitate de colaborare cu fosta securitate, dimpotrivă legea impunând un criteriu axat pe valoarea statului de drept, anume unul obiectiv, substanțial și nu unul formal.

Dovada colaborării cu fosta securitate se poate sprijini pe alte elemente de probă din care să reiasă fără echivoc desfășurarea unei activități de colaborare. Deținerea calității de urmărit de securitate nu este una incompatibilă cu cea de colaborator al acestuia, neexistând argumente logice pentru care legiuitorul ar fi considerat necesară excluderea cumulării celor două calității, dimpotrivă adevărul istoric a demonstrat că Securitatea a practicat de cele mai multe ori activități atât de colaborare cu titlu de colaborator cât și activități de supraveghere informatică a aceleiași persoane, important fiind examenul probator concret în cauză. Din câmpul de aplicare a reglementării noțiunii de colaborator potrivit tezei a II-a a art. 2 lit. b) din O.U.G.

nr. 24/2008, este exclusă numai persoana care a favorizat informații cuprinse în declarații, procese-verbale de interogatoriu și sau de confruntare date în timpul anchetei și procesului în stare de libertate, de reținere ori de arest, pe motive politice privind cauza pentru care a fost cercetată, judecată sau condamnată. Nu are relevanță împrejurarea că nu s-au dovedit consecințele suferite de persoanele vizate din informațiile furnizate, întrucât dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 impun ca informațiile respective să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, iar această condiție a fost îndeplinită în cauză pentru că materialele informative întocmite de intimatul-pârât se refereau la viața privată a persoanelor aflate în atenția organelor de securitate.

În sensul dorit de legiuitor faptul colaborării cu Securitatea implică întrunirea următoarelor condiții legale referitoare la: - acțiunile persoanei în cauză: furnizarea de informații sub orice formă; - conținutul informațiilor: referitoare la activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; - scopul acestor informații: să vizeze îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Așadar, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității.

A doua condiție vizează calitatea informației furnizate în sensul că prin aceste informații se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist, iar a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Astfel, norma legală indicată stabilește că este colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată, nu este considerată colaborator al Securității, potrivit prezentei definiții, iar actele și documentele care consemnau aceste informații sunt considerate parte a propriului dosar". Este de necontestat că intimatul-pârât a fost recrutat de organele fostei Securități la data de 07.08.1976, așa cum rezultă din "Angajamentul" olograf dat de intimat, cât și din rapoartele întocmite cu această ocazie de către ofițerul de recrutare/legătură, fiindu-i atribuit numele conspirativ "D.", care se regăsește în notele informative întocmite de ofițerul de legătură.

Astfel, pe baza informațiilor furnizate de pârâtul A., ofițerul de legătură din cadrul fostei Securități a dispus, în notele ofițerului, următoarele: S Nota ofițerului: "E. este lucrat în F. (supraveghere informativă, n. Dl) Informația confirmă în parte datele ... (cuvânt indescifrabil, n. D.l.) de la I.J. Brașov, cum că ar fi membru al sectei < G.>. Informatorul a primit sarcina să semnaleze dacă cel în cauză se manifestă în vreun fel ca sectant, dacă caută să atragă prozeliți la sectă, dacă face deplasări în alte localități din tară, în mod deosebit la Brașov, unde a activat etc. Va semnala, de asemenea, și unele neajunsuri din cadrul atelierului de proiectare nr. 3, stări de spirit, etc. Materialul, în copie, la F." însemnare marginală.

întocmită olograf de ofițer semnătură indescifrabilă, I.J. Neamț: "Verificați conținutul notei și cu sprijinul tov. mr. A. de la Serv. 1." (voi. 2, f. x);S Nota ofițerului: Vor fi verificate aspectele de mai sus prin sursa <CORNEL>. Colaboratorul a afirmat că aproape toți colegii ascultă postul de radio <E.L>, dar că nu comentează negativ. A exemplificat pe L, … (nume indescifrabile, n. D.I.), H. s-a trasat sarcina să stabilească dacă toți ascultă sau numai unii care spun si altora."însemnare marginală. 05.05.1982, întocmită și semnată olograf de mr. mr. M., să urmărim dacă comentariile referitoare la unele greutăți în urmarea speculațiilor transmise de <E.L>. Cei semnalați să fie puși în capitolul <ETERUL> din dosarul de obiectiv.", f. x v.însemnare marginală, nedatată, întocmită și semnată olograf de col.

I.., șef securitate, I.J. Neamț: "Verificați informația. De unde știe sursa că aproape toți colegii ascultă <B.>? Au ascultat împreună? Tot el spune că nu se comentează.", voi. 2,f.21v. S Nota ofițerului: "Nota, în copie, la element, care se află în F. Colaboratorul a primit sarcină să ne informeze în continuare despre comportarea, legăturile si anturajul numiților J. si K., etc. În privința informațiilor furnizate de pârât prin notele informative scrise și semnate de pârât cu numele conspirativ D. la datele de 23.12.1980 (despre numita L.), 16.01.1981 (despre numitul M.), 25.01.1984 (despre inginerul N.), 31.01.1985 (despre numiții L. și O.), 17.09.1985 (despre P.), 23.07.1986 (despre O.), 17.02.1988 (despre numita Q.), 13.08.1988 (despre numita R.), instanta fondului a constatat în mod greșit că informațiile au fost în fapt lipsite de interes operativ pentru Securitate și nu au avut potențialul de a afecta în vreun fel persoanele urmărite.

Legiuitorul nu face distincție între informații, dacă erau cunoscute sau dimpotrivă, de primă sesizare. Din punct de vedere al analizei teleologice a textului, în nicio situație denunțătorul nu avea cum să cunoască gradul de informare al Securității, ofițerul nu îi raporta informatorului, se întâmpla exact invers. Or, atât timp cât intimatul a dovedit că nu este interesat de posibilele efecte negative ale informării sale și, prin urmare, a vizat îngrădirea dreptului la viață privată al celui denunțat, conștientizând că există riscul ca informația pe care o furnizase să ducă cel puțin la verificări și investigații efectuate de Securitate, ori la înăsprirea verificărilor, și, astfel, la încălcarea dreptului acestora la viată privată.

Este suficientă condiția vizării încălcării, iar nu dovedirea încălcării propriu-zise a drepturilor respective, deoarece reglementarea accesului la propriul dosar și deconspirarea fostei securități pune accent strict pe devoalarea profilului moral al denunțătorului, iar nu pe repararea prejudiciilor suferite de victimele denunțurilor. Altfel spus, prevederile referitoare strict la deconspirarea Securității au ca finalitate exclusivă conturarea atitudinii și moralității persoanelor verificate de CNSAS, iar nu repararea prejudiciului suferit de cei care au căzut victime ale denunțurilor formulate de cei verificați. Beneficiarii verificării acestor persoane nu sunt doar victimele regimului comunist, ci toți cetățenii care au dreptul de a fi informați cu privire la statura morală a persoanelor prevăzute de art. 3 din O.U.G.

nr. 24/2008. De aceea, relevantă este activitatea concretă desfășurată de persoana verificată în relația cu Securitatea, iar nu activitatea desfășurată de ofițerii de Securitate, ulterior primirii informațiilor de la persoana verificată. Modul în care ofițerii de Securitate înțelegeau să reacționeze ulterior momentului în care primeau scăpa controlului denunțătorului. Prin urmare, consecința finală a denunțului - lezarea dreptului celui denunțat- reprezenta un element independent de voința denunțătorului, întrucât depindea de voința și interesele reprezentanților autorităților represive comuniste. Pentru aceste argumente, este suficientă reținerea calității de colaborator al Securității pentru persoanele care au furnizat informații apte să producă repercusiuni împotriva celui denunțat, fără ca, în mod necesar, aceste repercusiuni să se fi produs în mod concret.

În acest context, sintagma actuală, anume "vizarea încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului" satisface pe deplin principiile care au stat la baza emiterii acestui act normativ, prevederile și principiile Constituției, precum și practica Curții Europene a Drepturilor Omului. Așadar, instanța de recurs nu poate accepta că "pretinsele" informații furnizate nu au fost apte să încalce/îngrădească drepturi sau libertăți fundamentale ale persoanei/persoanelor vizate. Față de cele menționate anterior, Înalta Curte, apreciază că în speță sunt întrunite condițiile cumulative impuse de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 pentru a se putea constata calitatea intimatului-pârât de colaborator al Securității.

Tot pe aspectul îndeplinirii condițiilor enunțate anterior, instanța de control judiciar mai arată că, intimatul a fost recrutat în calitate de colaborator al Securității de către securitatea din județul Neamț "pentru încadrarea informativă a locului său de muncă, Combinatul de fibre sintetice Săvinești". Cu referire la incidența dispozițiilor art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 care definesc noțiunea de colaborator al securității, din conținutul notelor informative rezultă că acestea privesc informații despre viața privată a unor persoane: Notă informativă, nedatată (în antet ofițerul trece data de 23.12.1980), olografă, semnată olograf cu numele conspirativ "D.", în care se menționează: "Vă informez că numitul E. lucrează în cadrul Atelierului III Proiectare, ca proiectant.

Este căsătorit, are 2 copii, soția lucrează ca desenator tehnic la întreprinderea IM Ceahlăul. Despre el pot spune că este un bun coleg, pregătit din punct de vedere profesional. Este un tip modest, tipicar, aspect ce se observă după felul cum se îmbracă. Este un om căruia îi place să se dea bine pe lângă șefi. îi place mai mult să asculte și mai puțin să vorbească. Nu se angajează în discuții pe teme sportive, culturale sau chiar de altă natură. Din câte am înțeles, acasă nu are radio, televizor si s-ar părea că soția lui ar face parte dintr-o sectă religioasă. Soția este din Roznov. Recent a primit apartament cu 3 camere în cartierul S.." (R x voi. 2, f. x). Informare, nedatată (în antet ofițerul trece data de 23.04.1982), olografă, semnată olograf cu numele conspirativ "D.", în care se menționează: "Din discuțiile purtate cu colegii, am tras concluzia că se ascultă postul de radio <B.>.

Nu se fac comentarii în ceea ce privește conducerea de partid și de stat și de politica dusă de statul nostru. Se discută despre lipsa de alimente și a altor bunuri materiale, lucru care se pune pe seama datoriilor externe pe care le avem. S-a desprins ideea că ar fi mai bine dacă se pune pe seama datoriilor externe pe care le ave. S-a desprins ideea că ar fi mai bine dacă s-ar anunța oficial faptul că suntem datori străinătății, că oamenii ar înțelege mai grea prin care trecem. Se discută despre diferendul anglo-argentinian și dacă U.R.S.S. va interveni sau nu. De asemenea, despre lumea arabă și problemele legate de petrolul acestor țări.

Se discută despre situația din Polonia și implicațiile legate de situația existentă acolo." Notă informativă, nedatată (în antet ofițerul trece data de 01.11.1985), olografă, semnată olograf cu numele conspirativ "D.", în care se menționează: "Sursa vă informează următoarele: Lucrând împreună cu proiectantul E., pe care îl cunosc de circa 7 ani, putând să-l caracterizez ca pe un individ care nu participă la viața de colectiv, aceasta datorită faptului că nu are acces la televizor, piesă teatru, sport din cauza soției, care face parte dintr-o sectă religioasă care interzice accesul la acestea. Respectivul, la locul de muncă își îndeplinește sarcinile profesionale, nu creează probleme deosebite, rămânând un individ fără influență în rândul colegilor și nici nu propagă idei religioase.

Referitor la soția lui T... care a fugit în S.U.A., am aflat de la soție că primește pachete. Nu discută nimic despre soț la locul de muncă, doar o singură dată s-a manifestat nemulțumită că este supravegheată la telefon, fapt ce o deranjează. La locul de muncă, în rândul colegilor se află o stare de nemulțumire generată de faptul că a sosit timpul rece si la centralele termice nu se furnizează apă caldă menajeră." Așadar, este lese de observat că informația/informațiile examinată "viza încălcarea unor drepturi fundamentale" fiind aptă prin ea însăși să conducă cel puțin la încălcarea dreptului la viață privată, prevăzut de art. 17 din Pactul Internațional privind Drepturile Civile și Politice și de art. 12 de Declarația Universală a Drepturilor Omului, prin aceea că regimul politic comunist era tentat să caute și să obțină noi informații despre persoana vizată, fără acordul acesteia.

Nu sunt întemeiate apărările intimatului-pârât privitoare la faptul că persoanelor urmărite informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare și nici nu le-au fost afectate în vreun fel drepturile și libertățile fundamentale, cu alte cuvinte la împrejurarea că poate fi stabilită calitatea de colaborator al securității doar în situația în care se constată existența unor consecințe reale în planul încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului. Constatarea calității de colaborator al Securității intervine în ipoteza în care informațiile furnizate sunt de natură, prin conținutul lor, să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind așadar necesară producerea unei suprimări sau îngrădiri efective a unuia sau a mai multor dintre drepturile și libertățile fundamentale.

Nici apărările referitoare la rațiunile pentru care a acceptat să devină colaborator al Securității - pentru că a fost constrâns moral - nu au fost probate în litigiu și pe de altă parte acestea nici nu sunt relevante și nu sunt de natură a duce, prin raportare la textul art. 2 lit. b) din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 24/2008, la respingerea acțiunii Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității. Nu poate fi considerată colaborator al Securității "persoana care a furnizat informații cuprinse în declarații, procesele-verbale de interogatoriu sau de confruntare, date în timpul anchetei și procesului, în stare de libertate, de reținere ori de arest, pentru motive politice privind cauza pentru care a fost fie cercetată, fie judecată și condamnată", dar pârâtul intimat nu se află în această situație.

În dezacord cu opinia exprimată de judecătorul fondului, Înalta Curte, constată pe de o parte, că informațiile nu au fost oferite benevol, întrucât niciun document din dosarul intimatului nu relevă faptul că acesta ar fi semnat nota olografă sub presiune și amenințare. Pe de altă parte, folosirea numelui conspirativ în notele informative constituie în mod evident o măsură de protecție a acestuia și a caracterului clandestin al furnizării informațiilor. Toate notele informative depuse la dosar demonstrează că informațiile furnizate de intimatul-pârât se circumscriu reperelor stabilite de statul comunist ca fiind activități sau atitudini potrivnice regimului comunist, întrucât aceste denunțuri aveau urmări asupra persoanelor în cauză și erau incompatibile cu principiile moralei publice într-o societate democratică.

Prin vizarea îngrădirii unor drepturi, în sensul arătat de textul legal în discuție, nu se urmărește încălcarea efectivă a acestor drepturi, fiind suficientă expunerea persoanelor denunțate unor posibile acțiuni informative ale Securității. Faptul că persoanelor urmărite informativ nu le-au fost aplicate măsuri de verificare și nici nu le-au fost afectate în vreun fel drepturile și libertățile fundamentale, cu alte cuvinte la împrejurarea că poate fi stabilită calitatea de colaborator al securității doar în situația în care se constată existența unor consecințe reale în planul încălcării drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

Constatarea calității de colaborator al Securității intervine în ipoteza în care informațiile furnizate sunt de natură, prin conținutul lor, să aducă atingere drepturilor și libertăților fundamentale ale omului, nefiind așadar necesară producerea unei suprimări sau îngrădiri efective a unuia sau a mai multor dintre drepturile și libertățile fundamentale. Mai mult decât atât, potrivit probatoriului administrat în cauză, intimatul-pârât a furnizat note informative despre persoane care aveau altă orientare religioasă decât cea ortodoxă (vezi nota informativă filele x ds fond). Așadar, cum s-a mai arătat, prin furnizarea acestor informații, intimatul-pârât a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în notele informative urmează să se desfășoare o acțiune de investigare din partea Securității, care presupunea obținerea de noi informații cu privire la persoanele respective, fără acordul acestora.

Toate aceste informații despre anumite persoane vizau îngrădirea dreptului la libertatea de exprimare prevăzut de art. 28 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 19 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice, precum și a dreptului la libertatea conștiinței și religiei prevăzut de art. 30 din Constituția României din 1965 coroborat cu art. 18 din Pactul Internațional cu privire la drepturile civile și politice. În aceste condiții prima instanță nu a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor cuprinse în O.U.G. nr. 24/2008. III. Soluția instanței de recurs și temeiul juridic al acesteia În temeiul dispozițiilor art. 20 din Legea nr. 554/2004 coroborate cu art. 496 din C. proc.

civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, va casa sentința recurată, va admite acțiunea și va constata existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe A..

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul formulat de recurentul-reclamant Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței civile nr. 980 din 7 iunie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal. Casează sentința atacată și in rejudecare: Admite acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A. și constată existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe A.. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.