ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2866/2025

Ședința publică din data de 27 mai 2025

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal la data de 14.07.2023, sub nr. x/2023, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat constatarea calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința civilă nr. 1032 din 7 iunie 2024 Curtea de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal a admis cererea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, în contradictoriu cu pârâtul A.. A constatat calitatea pârâtului de colaborator al Securității.

Împotriva acestei sentințe a declarat recurs pârâtul A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea sentinței recurate și, în rejudecare, respingerea cererii de chemare în judecată.

Arată recurentul că instanța de fond nu a ținut seama de două note de analiză, nota de analiză făcută de Securitate în anul 1988 și în anul 1989. În înscrisurile din dosar se află doar nota de analiză aferentă anului 198, lipsă fiind și rapoartele celor doi ofițeri de Securitate care l-au anchetat pe pârât în perioada anului 1989. Toate aceste elemente despre care face vorbire C.N.S.A.S., instanța de fond a înțeles să le excluderă, producându-i pârâtului astfel o vătămare

Astfel, instanța argumentând asupra condițiilor și implicațiilor prevederilor O.U.G. nr. 24/2008, a dat o aplicare greșită normelor în cauză, prin aceea că a neglijat unele dintre condițiile prin care o persoană poate dobândi calitatea de colaborator.

Față de dispozițiile art. 2 din din Ordonanța de Urgență nr. 24/2008, conform căruia o persoană nu poate fi considerată colaborator dacă a fost constrânsă să furnizeze respectivele informații, instanța de judecată nu a procedat în mod legal atunci când, prin excluderea posibilității pârâtului de a-și exercita în mod deplin dreptul la apărare, a stabilit calitatea de colaborator fără să verifice îndeplinirea tuturor condițiilor.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței instanței de fond ca fiind legală și temeinică. În mod corect instanța de fond a admis acțiunea și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A., reținând ca fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

II. Decizia instanței de recurs

Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de criticile formulate, Înalta Curte constată că recursul formulat de pârât este nefondat, pentru considerentele arătate în continuare.

Motivul de casare prevăzut de dispozițiile art. 488 pct. 5) C. proc. civ., "când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității", este nefondat. Acesta vizează neregularități de ordin procedural sancționate cu nulitatea de art. 174 C. proc. civ., care definește nulitatea ca fiind sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă, fiind absolută, atunci când cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes public, și relativă, în cazul în care cerința nerespectată este instituită printr-o normă care ocrotește un interes privat.

Faptul că instanța a apreciat sau nu utilitatea unor probe nu poate fi în niciun caz imputat acesteia ca și o încălcarea a dreptului la apărare, față de dispoziții art. 264 C. proc. civ. potrivit cărora "În vederea stabilirii existenței sau inexistenței faptelor pentru a căror dovedire probele au fost încuviințate, judecătorul le apreciază în mod liber, potrivit convingerii sale, în afară de cazul când legea stabilește puterea lor doveditoare.".

Sarcina aprecierii probelor revine instanței, care va trebui să analizeze toate probele administrate, atât în mod individual, cât și în ansamblul lor. Urmare a analizei efectuate, motivat, instanța va putea înlătura anumite probe în funcție de utilitatea lor, de convingerea pe care acestea i-o creează, de conduita părților, manifestată cu privire la proba în cauză, ceea ce înseamnă că o atare măsură procesuală este lăsată la aprecierea judecătorului.

Totodată, astfel cum s-a pronunțat și practica judiciară în materie, probele aflate la dosar se vor aprecia ținându-se seama și de refuzul nejustificat al unei părți de a prezenta probele scrise certe, a căror administrare nu poate avea loc decât cu acordul ei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte conchide că nefondat reclamă recurentul în calea de atac, încălcarea dreptului la un proces echitabil.

În ceea ce privește însă criticile ce vizează fondul acțiunii, Înalta Curte reține că prin cererea introductivă, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței constatarea calității de colaborator al Securității în persoana pârâtului A., în raport de dispozițiile art. 2 alin. (1) lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității.

Reținând ca fiind întrunite cumulativ condițiile prevăzute de art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, instanța de fond a admis acțiunea formulată de reclamant și a constatat calitatea de colaborator al Securității a pârâtului A..

Instanța de control judiciar constată că soluția primei instanțe este expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate, criticile formulate prin cererea de recurs nefiind în măsură să conducă la reformarea sentinței atacate.

Potrivit art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, aprobată cu modificări prin Legea nr. 293/2008, prin colaborator al Securității se înțelege "persoana care a furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității, prin care se denunțau activitățile sau atitudinile potrivnice regimului totalitar comunist și care au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.(…)"

Potrivit acestor dispoziții, prima condiție ce trebuie îndeplinită pentru a se constata că o persoană a avut calitatea de colaborator al Securității este aceea ca persoana să fi furnizat informații, indiferent sub ce formă, precum note și rapoarte scrise, relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității; a doua condiție vizează calitatea informației furnizate, în sensul denunțării de activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist; a treia condiție se referă la efectele furnizării informațiilor, în sensul că acestea au vizat îngrădirea drepturilor și libertăților fundamentale ale omului.

În prezenta cauză, este de necontestat că recurentul-pârât a semnat olograf angajamentul datat 15.09.1986, preluând numele conspirativ "B.", recrutat de Securitate pentru a rezolva sarcini de investigații la ferma zootehnică a C. și pentru a informa despre persoane din zootehnie care sunt în atenția Securității și despre unele neajunsuri din acest sector ori despre unele fapte negative din comuna natașă unde pârâtul face naveta.

Totodată, reține instanța de control judiciar că intimatul-reclamant a prezentat în probațiune înscrisuri care atestă transmiterea de informații către Securitate, în acest sens fiind reținute Nota informativă datată 11.12.1987, Nota informativă datată 03.06.1988 și Nota informativă datată 03.05.1989.

Constată Înalta Curte, fără a relua conținutul acestor înscrisuri, că notele cuprind relatări despre cetățeni determinați, cu privire la activități și atitudini interzise și considerate potrivnice regimului totalitar comunist, respectiv intenția de fugi din țară, legătura cu străinătatea, participarea la activități mistice.

În deplin acord cu instanța de fond, Înalta Curte constată, față de conținutul materialelor informative prezentate de recurentul-reclamant, în cauză sunt îndeplinite condițiile care vizează calitatea și efectele informațiilor furnizate, respectiv s-au denunțat activități sau atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, fiind îngrădite drepturi și libertăți fundamentale ale omului.

În ceea ce privește Decizia Curții Constituționale a României nr. 672/2012, invocată de recurentul-pârât, Înalta Curte constată că prin aceasta, Curtea Constituțională a admis, în parte, excepția de neconstituționalitate invocată în dosarele nr. x/2011 și nr. y/2011 ale Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal și a constatat că sintagmele "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității", din cuprinsul art. 2 lit. b) teza I din Ordonanța de Urgență a Guvernului nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, sunt neconstituționale.

Curtea Constituțională a avut în vedere două aspecte, și anume: pe de o parte, faptul că relatările verbale consemnate de lucrătorii Securității nu pot fi administrate și apreciate, individual, ca probe unice, ci se impun a fi coroborate cu date sau informații provenite din alte documente sau rezultate din administrarea altui mijloc de probă, iar pe de altă parte sintagmele respective au fost constatate ca fiind neconstituționale în măsura în care s-ar încălca principiul egalității armelor în ceea ce privește administrarea probatoriilor, respectiv în ipoteza în care partea interesată a avut sau nu posibilitatea efectivă de a contesta autenticitatea probelor și de a propune dovezi contrarii.

Cu alte cuvinte, Curtea Constituțională a avut în vedere ca interpretarea sintagmelor "indiferent sub ce formă" și "relatări verbale consemnate de lucrătorii Securității" să nu aducă atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de art. 21 alin. (3) din Constituție, și dreptului la apărare prevăzut de art. 24 din Constituție, respectiv să nu se creeze posibilitatea ca instanța judecătorească, în absența obiectivă a altor probe legale, verosimile, pertinente și concludente, să soluționeze acțiunea în constatare exclusiv pe baza relatărilor verbale consemnate de lucrătorii Securității.

În ceea ce privește celelalte două condiții din ipoteza normei legale, Înalta Curte constată, în deplin acord cu judecătorul fondului, că și acestea sunt îndeplinite, respectiv prin informațiile furnizate Securității de către recurentul-pârât s-au denunțat activități și atitudini potrivnice regimului totalitar comunist, apte să îngrădească drepturile și libertățile fundamentale ale omului.

Astfel, informațiile furnizate de recurentul-pârât serveau scopului notoriu al Securității de a monitoriza cu atenție orice legătură pe care cetățenii români o aveau cu persoane din străinătate, încercând să descurajeze și să limiteze aceste relații, precum și să prevină o eventuală emigrare a acestora. Orice informație, bun sau persoană provenită din străinătate era privit ca o vulnerabilitate pentru orânduirea comunistă și ca o amenințare la adresa ordinii de stat, fiind atent supravegheată și descurajată.

Prin furnizarea acestor informații, recurentul-pârât a conștientizat că asupra persoanelor la care s-a referit în delațiunea sa se pot lua măsuri de urmărire și verificare prin care se încalcă drepturi fundamentale ale omului și a acceptat această consecință. Așadar, au fost încălcate, din considerente exclusiv politice, dreptul la viața privată, dreptul de a purta o corespondență liberă și dreptul la circulație, consacrate de art. 17 din Pactul Internațional cu privire la Drepturile Civile și Politice și de art. 12 din Declarația Universală a Drepturilor Omului.

În raport de toate aceste considerente, Înalta Curte reține că activitatea desfășurată de recurentul-pârât în calitate de informator al organelor de Securitate se circumscrie ipotezei prevăzute de art. art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității, motiv pentru care în mod corect instanța de fond a admis acțiunea reclamantului.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 496 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de pârâtul A., ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de pârâtul A. împotriva sentinței civile nr. 1032 din 7 iunie 2024 a Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 27 mai 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.