ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 5550/2023

Ședința publică din data de 23 noiembrie 2023

Asupra recursului de față;

Din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Circumstanțele cauzei

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, la data de 05.08.2021, sub nr. x/2021, reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța pe baza documentelor existente la dosar, să constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce îl privește pe pârâtul A..

Prin sentința nr. 1894 din 24 octombrie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal a respins acțiunea formulată de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității în contradictoriu cu pârâtul A., ca inadmisibilă.

Împotriva sentinței nr. 1894 din 24 octombrie 2022 a Curții de Apel București a exercitat recurs reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității, criticând-o pentru nelegalitate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În dezvoltare a susținut, după o expunere a situației de fapt, că prima instanță a reținut în mod eronat că acțiunea formulată este inadmisibilă, făcând în speță o greșită interpretare și aplicare a prevederilor din O.U.G. nr. 24/2008, prin aceasta devenind incidente motivele de recurs prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Astfel, a considerat că a interpretat și a aplicat greșit art. 3 lit. l) din ordonanța menționată, prin raportare la cererea ce a stat la baza procedurii de verificare potrivit funcției prevăzute de lege, reținând în mod nelegal faptul că cererea nr. x/20.01.2010 nu ar prezenta caracteristicile unei veritabile solicitări de verificare. Sub acest aspect a arătat faptul că, prin cererea în discuție, Consiliul Superior al Magistraturii a transmis datele personale ale intimatului-pârât, fiind în afara oricărui dubiu manifestarea de voință din solicitarea acestuia adresată CNSAS pentru a proceda la verificarea pârâtului cu privire la existența sau inexistența calității de lucrător sau colaborator al Securității.

Făcând trimitere și la jurisprudența în materie pronunțată din perspectiva evidențiată, recurentul a concluzionat că cererea nr. x/20.01.2010 a declanșat procedura cu deplina respectare a cadrului normativ aplicabil, astfel că instanța de fond a făcut o greșită interpretare și aplicare a normelor privind procedura de verificare, reținând că cererea respectivă nu întrunește condițiile unei cereri de verificare.

Sub aspectul greșitei interpretări și aplicări a art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008 a arătat că instanța de fond a reținut incidența acestui articol și a cadrului limitativ de configurare a acestuia din perspectiva temeiului în drept al verificării și, contrar argumentelor acesteia, a considerat că în mod greșit a apreciat ca fiind incidentă norma prevăzută de art. 32 care îngrădește exercitarea dreptului la acțiune, acest articol neconstituind temei în drept incident și, prin urmare, nu poate condiționa, din perspectiva admisibilității, acțiunea introductivă.

În opinia recurentului, nu este vorba de un caz limitativ prevăzut de lege pentru procedura de verificare, cererea fiind introdusă ca urmare a exercitării dreptului prevăzut de art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008, ci despre procedura desfășurată în vederea realizării dezideratului deconspirării publice și de satisfacere a dreptului de acces la informații de interes public a persoanelor îndreptățite, prin verificarea calității de lucrător sau colaborator al Securității, a persoanelor care dețin funcții ce implică exercitarea unei forme a autorității publice sau care dețin titluri ce implică o dimensiune morală primordială.

Față de procedura descrisă și reglementată în art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, textul art. 32 prevede o situație premisă esențial distinctă și are în vedere strict conflictul intertemporal de legi, anume posibilitatea de a se reveni asupra procesului de verificare realizate sub imperiul vechii reglementări, în ipoteza survenirii unor elemente de natură a reconfigura situația inițial reținută în procedura preluării prevăzute de art. 31 din același act normativ.

Prin urmare, art. 32 nu limitează și nu se opune, în opinia recurentului, verificărilor realizate în baza art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008, iar raportat la acest din urmă articol și având în vedere existența unei cereri distincte în urma căreia s-a identificat material arhivistic relevant, în prezenta cauză se putea formula oricând o acțiune în constatarea calității de colaborator, independent de existența unei norme cu caracter tranzitoriu care limitează doar posibilitatea reluării verificărilor anterior desfășurate sub imperiul legii, iar nu a verificărilor realizate în baza actualei reglementări.

Față de modalitatea de redactare a textului legal în discuție, este evident că legiuitorul a avut în vedere limitarea la categoria persoanelor verificate din oficiu doar în ipoteza emiterii unei decizii de neapartenență sau de necolaborare potrivit Legii nr. 187/1999, nu și în ipoteza emiterii unei adeverințe potrivit art. 8 lit. b) sau art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008. Or, intimatului-pârât din prezenta cauză i-a fost eliberată o adeverință în temeiul art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008, iar nu o decizie de neapartenență sau de necolaborare în baza Legii nr. 187/1999, iar dacă legiuitorul ar fi urmărit ca reverificările sau noile verificări realizate în baza O.U.G. nr. 24/2008 să fie limitate la cazurile din oficiu, ar fi menționat expres acest lucru și ar fi structurat norma în capitolul privind procedura de deconspirare, nu la dispoziții tranzitorii.

Cu toate că prezenta verificare s-a realizat în baza unei cereri distincte și în temeiul art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008, instanța de fond a apreciat că se impune verificarea admisibilității cererii introductive în raport de condițiile prevăzute de art. 32, deși acest articol limitează reverificarea de criteriul verificării din oficiu și în privința persoanelor cărora le-au fost emise adeverințe, adăugând astfel la lege prin extinderea sferei de incidență a acestui text de lege unei situații pentru care legiuitorul nu a avut în vedere îngrădirea procedurii de verificare la funcțiile verificabile din oficiu.

Concluzionând pe aspectul evidențiat, a susținut că procedura specială reglementată prin art. 32 nu este cadrul legal aplicabil în speță și nu poate fi interpretată ca instituind o îngrădire a dreptului persoanelor îndreptățite de a li se asigura liberul acces la informații de interes public în legătură cu existența calității de lucrător sau colaborator al fostei Securități, în baza art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008.

În final a expus, în cuprinsul paginilor 9-15 din recurs, argumentele în considerarea cărora a apreciat că sunt îndeplinite condițiile pentru circumscrierea intimatului-pârât în sfera noțiunii de colaborator al Securității, în conformitate cu dispozițiile art. 2 lit. b) din O.U.G. nr. 24/2008, și a solicitat admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Intimatul-pârât a formulat întâmpinare prin care, în principal a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea criticilor în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea sentinței recurate ca temeinică și legală, pentru motivele arătate.

La termenul de dezbateri din 23.11.2023 Înalta Curte a respins excepția nulității recursului, constatând că dezvoltarea criticilor formulate de parte face posibilă încadrarea în motivul de casare invocat, astfel cum este reglementat la art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.

II. Soluția Înaltei Curți asupra recursului

Analizând sentința de fond atacată în raport de criticile recurentului, circumscrise motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., de apărările formulate prin întâmpinarea depusă la dosar, și de dispozițiile legale incidente în speță, Înalta Curte constată că recursul promovat în cauză este nefondat și îl va respinge pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare.

Așa cum reiese din acțiunea introductivă de instanță, reclamantul și-a întemeiat demersul judiciar prin care a solicitat să se constate existența calității de colaborator al Securității în ceea ce-l privește pe pârâtul A., pe art. 2 lit. b), art. 3 lit. l), art. 8 lit. a), art. 11 alin. (1) și art. 12

1

din O.U.G. nr. 24/2008, în baza materialelor reținute în Nota de constatare nr. x/09.07.2020, susținând că prin cererea nr. x/20.01.2010 adresată C.N.S.A.S. de către Consiliul Superior al Magistraturii, se solicita verificarea pârâtului, în calitate de judecător la Tribunalul București.

În apărare, pârâtul a invocat excepția inadmisibilității acțiunii prin raportare la următoarele aspecte: lipsa calității de persoană supusă verificării; temeiul de drept invocat în cererea introductivă de instanță și lipsa unei cereri de verificare.

Prima instanță a constatat inadmisibilitatea acțiunii prin raportare la Decizia nr. 794/2021 a Curții Constituționale și față de împrejurarea că adresa nr. x/20.01.2010 nu întrunește cerințele unei cereri de verificare, în sensul art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008.

Reclamantul a contestat sentința de fond și a formulat critici atât sub aspectul soluției pronunțate asupra excepției inadmisibilității acțiunii, cât și susțineri pe fondul litigiului, clamând incidența cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ.. Potrivit acestui motiv de recurs, casarea unei hotărâri se poate cere, când "hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material".

În înțelesul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., încălcarea normelor de drept material se poate face prin aplicarea unui text de lege străin situației de fapt, extinderea normei juridice dincolo de ipotezele la care se aplică sau restrângerea nejustificată a aplicării prevederilor legale, precum și prin încălcarea unor principii generale de drept. Altfel spus, textul legal invocat se referă, fie la nesocotirea unei norme de drept material, fie la interpretarea ei eronată, în sensul că instanța a dat o greșită interpretare a acesteia sau faptele au fost reținute greșit în raport de exigențele textului de lege.

În cauza de față aceste motive nu sunt incidente, soluția primei instanțe fiind expresia interpretării și aplicării corecte a prevederilor legale incidente în raport cu starea de fapt rezultată din probele administrate în procedura judiciară.

Criticile recurentului vizează, în esență, interpretarea eronată a dispozițiilor art. 3 lit. l) din O.U.G. nr. 24/2008 prin raportare la cererea ce a stat la baza procedurii de verificare, susținând acesta că adresa CSM nr. x/20.01.2010 reprezintă o nouă cerere de verificare a intimatului-pârât, în temeiul prevederilor O.U.G. nr. 24/2008.

Contrar alegațiilor recurentului și în acord cu opinia primei instanțe, al cărei raționament logico-juridic îl împărtășește, Înalta Curte reține că adresa în discuție nu reprezintă o cerere de verificare.

Conform probatoriului administrat în cauză, în baza unei adrese transmise de CSM către CNSAS și înregistrată sub nr. x/25.05.2009, a fost declanșată procedura verificării intimatului-pârât A., care a avut calitatea de judecător în perioada 10.05.1990-25.10.2010, verificare ce a fost finalizată cu întocmirea Notei de constatare nr. x/08.09.2009 și eliberarea adeverinței nr. x/28.01.2010, prin care se atestă că nu există date sau documente din care să rezulte calitatea pârâtului de lucrător sau colaborator al Securității, în sensul prevederilor legale incidente.

De asemenea, conform susținerilor recurentului-reclamant, procedura de verificare a intimatului-pârât din anul 2010, finalizată cu întocmirea Notei de constatare nr. x/09.07.2020, a fost declanșată în baza cererii de verificare nr. x/20.01.2010 adresată de către CSM Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității.

Față de cele susținute de cele două părți implicate în litigiu, Înalta Curte observă că prin adresa nr. x/2009, la care a atașat un tabel-anexă cu numele judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți care ocupau aceste funcții, Consiliul Superior al Magistraturii a solicitat CNSAS efectuarea de verificări privind colaborarea acestora cu serviciile de informații sau implicarea în aceste servicii, iar prin cererea CNSAS nr. P 2333/09/15.09.2009 adresată CSM se solicită identificarea și transmiterea datelor personale ale persoanelor nominalizate în tabelul-anexă.

Prin adresa nr. x/20.01.2010, Consiliul Superior al Magistraturii comunică Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității completarea datelor personale ale judecătorilor, procurorilor și magistraților-asistenți regăsiți în tabelul-anexă, astfel cum au fost solicitate prin adresa x/15.09.2009.

Potrivit art. 3 din O.U.G. nr. 24/2008 privind accesul la propriul dosar și deconspirarea Securității: "Pentru a asigura dreptul de acces la informații de interes public, orice cetățean român, cu domiciliul în țară sau în străinătate, precum și presa scrisă și audiovizuală, partidele politice, organizațiile neguvernamentale legal constituite, autoritățile și instituțiile publice au dreptul de a fi informate, la cerere, în legătură cu existența sau inexistența calității de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia, în sensul prezentei ordonanțe de urgență, a candidaților la alegerile prezidențiale, generale, locale și pentru Parlamentul European, precum și a persoanelor care ocupă următoarele demnități sau funcții: (...) l) judecătorii și magistrații-asistenți de la Înalta Curte de Casație și Justiție și de la Curtea Constituțională, procurorii de la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, inclusiv cei din cadrul Direcției Naționale Anticorupție și ai Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitate Organizată și Terorism, judecătorii, procurorii și prim-grefierii de la instanțele și parchetele civile și militare (...)."

Analizând conținutul cererii nr. x/20.01.2010, în baza căreia recurentul-reclamant a pretins că a solicitat declanșarea procedurii de verificare a intimatului-pârât, prin prisma dispozițiilor legale anterior citate, instanța de control judiciar constată că nu poate fi considerată o veritabilă solicitare de verificare, în accepțiunea legii, în realitate reprezentând răspunsul comunicat CNSAS de către Consiliul Superior al Magistraturii pentru completarea datelor persoanelor nominalizate în tabelul-anexă la adresa nr. x/2009, a căror verificare a fost solicitată, cum în mod corect a reținut și judecătorul fondului.

Așadar, rezultă fără putință de tăgadă că recurentul-reclamant a demarat o nouă procedură de verificare a intimatului-pârât, în lipsa unei cereri prevăzute de norma legală incidentă și invocând în sprijinul acestui demers normele introduse prin Legea nr. 161/2019, de modificare și completare a O.U.G. nr. 24/2008, în baza consultării unor fișe de cartotecă și ulterior emiterii deciziei de neapartenență și necolaborare (adeverința nr. x/2010).

Prin intermediul actului normativ precizat a fost introdus în corpul O.U.G. nr. 24/2008, printre altele, art. 12

1

care prevedea următoarele: "În condițiile în care, ulterior emiterii unei decizii de neapartenență sau de necolaborare cu Securitatea, în temeiul Legii nr. 187/1999, cu modificările și completările ulterioare, sau ulterior emiterii unei adeverințe, potrivit prevederilor prezentei ordonanțe de urgență, direcția de specialitate identifică informații care nu au mai fost supuse analizei Colegiului Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității, se va aplica în mod corespunzător procedura de verificare prevăzută în prezenta ordonanță de urgență, atât din oficiu, pentru persoanele care candidează la alegerile prezidențiale, generale, locale, pentru Parlamentul European, pentru persoanele care sunt prevăzute la art. 3 lit. b)-h

1

), art. 4, cât și la cerere, pentru oricare dintre persoanele care ocupă demnitățile sau funcțiile menționate la art. 3, în conformitate cu prevederile prezentei ordonanțe de urgență."

În acord cu judecătorul fondului, instanța de control judiciar reține incidența în speță a Deciziei Curții Constituționale nr. 794/23.11.2021, prin care instanța de contencios constituțional a declarat neconstituționalitatea Legii nr. 161/2019, în ansamblul său, știut fiind faptul că efectele deciziilor Curții Constituționale se produc și în cauzele aflate pe rolul instanțelor de judecată la momentul publicării deciziei de admitere a excepției de neconstituționalitate a dispozițiilor aplicabile, astfel cum a statuat și Curtea Constituțională la paragraful 57 din decizie, ipoteză ce se verifică și în prezenta cauză.

Prin urmare, declararea neconstituționalității Legii nr. 161/2019 pentru modificarea și completarea O.U.G. nr. 24/2008, deci inclusiv a dispozițiilor art. 12

1

care au abrogat art. 32 din ordonanță, invocate ca temei al promovării acțiunii de față, are drept consecință inexistența temeiului juridic al demersului inițiat de recurentul-reclamant și implicit repunerea în vigoare a prevederilor legale abrogate, respectiv a celor cuprinse la art. 32 din O.U.G. nr. 24/2008, conform cărora reverificarea intimatului-pârât, deținător al adeverinței nr. x/2010, care atestă neapartenența și necolaborarea cu Securitatea, nu mai este posibilă ținând cont de faptul că acesta a deținut funcția de judecător până în anul 2010, funcție ce nu îl plasa în categoria persoanelor pentru care verificările se efectuează din oficiu.

Împrejurarea că intimatului-pârât i-a fost eliberată o adeverință și nu o decizie de neapartenență sau de necolaborare cu Securitatea nu prezintă relevanță în raport de situația dedusă judecății, având în vedere prevederile O.U.G. nr. 24/2008 (act normativ care a înlocuit Legea nr. 187/1999).

Potrivit art. 9 din O.U.G. nr. 24/2008: "În cazul în care din nota de constatare rezultă că nu există date sau documente privind calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia pentru persoana care a făcut obiectul verificării, Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității dispune eliberarea unei adeverințe în acest sens."

Totodată, art. 8 din aceeași ordonanță de urgență prevede următoarele: "Colegiul Consiliului Național pentru Studierea Arhivelor Securității ia în discuție nota de constatare și, după caz: (.....); b) infirmă nota de constatare și dispune Direcției juridice eliberarea unei adeverințe din care să rezulte că persoana verificată nu a avut calitatea de lucrător al Securității sau de colaborator al acesteia."

Așadar, contrar alegațiilor recurentului, dispozițiile art. 32 se interpretează în sensul că reverificarea intimatului-pârât, deținător al unei adeverințe de neapartenență și necolaborare cu Securitatea, nu mai este posibilă raportat la funcția deținută de acesta, textul legal evocat permițând reverificarea doar în cazul persoanelor pentru care verificările se fac din oficiu.

Constatând că aspectele invocate de recurentul-reclamant prin cererea de recurs nu sunt de natură să conducă la reformarea soluției de respingere ca inadmisibilă a acțiunii, Înalta Curte apreciază a fi inutilă analizarea celorlalte susțineri expuse în paginile 9-15 din recurs, ce vizează fondul cauzei.

În aceste condiții, având în vedere că nu a fost demonstrată nelegalitatea hotărârii recurate și că nu este întrunit în cauză motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., soluția instanței de fond fiind pronunțată cu interpretarea și aplicarea corectă a normelor de drept material incidente, Înalta Curte va respinge ca nefondat recursul reclamantului și va menține sentința de fond atacată.

Pentru argumentele expuse la pct. II.1. din prezenta decizie, nefiind identificate motive de casare prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din același act normativ, raportat la art. 20 alin. (1) din Legea nr. 544/2004, va respinge ca nefondat recursul reclamantului și va menține sentința de fond atacată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de reclamantul Consiliul Național pentru Studierea Arhivelor Securității împotriva sentinței nr. 1894 din 24 octombrie 2022 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată astăzi, 23 noiembrie 2023, prin punerea soluției la dispoziția părților prin mijlocirea grefei instanței.