Decizia nr. 1354/2025 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal

Cu privire la cauza de față, are în vedere următoarele; 1. Cererea de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, la data de 11.12.2023, sub nr. x/2023, reclamantul A., a chemat în judecată pe pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Henri Coandă București, solicitând instanței ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună: - anularea deciziei nr. 256449/6.12.2023 emisă de pârâtă prin care s-a dispus interzicerea intrării pe teritoriul României a reclamantului pe o perioadă de 48 de luni.

În motivarea cererii, reclamantul a arătat că a absolvit Facultatea de Medicină a Universității de Vest "B." din Arad, promoția 2011-2017, că a plecat în Tunisia la data de 15.05.2018 să își viziteze familia cu speranța de a se întoarce în România, de a-și continua specializarea și de a se căsători cu prietena acestuia, C.. S-a întors în România în data de 02.05.2019, cu o viză de scurtă ședere de tip C pentru apostilarea diplomei de licență și pentru a se căsători, dar întrucât viza avea o valabilitate de 10 zile nu a reușit să facă nimic. Între timp a aflat că unchiul prietenei sale, D., a fost depistat cu cancer la pancreas, stadiul 4. Având în vedere că prietena acestuia și-a pierdut tatăl și că îl considera pe unchiul prietenei acestuia ca pe un tată a decis să rămână în țară să îi susțină pe amândoi.

Acesta a decedat în octombrie 2022, iar bunica prietenei sale în vârstă de 80 de ani a avut nevoie de îngrijiri și susținere. Reclamantul a susținut că după 4 ani în care a stat în România a decis să se întoarcă în țara acestuia, că dorește să termine specializarea pe care a început-o și să se căsătorească cu prietena acestuia din România, că interdicția de a intra în România pe o perioadă de 4 ani este prea mare față de situația acestuia și că măsura duratei interdicției trebuie redusă la jumătate, întrucât a părăsit de bună-voie teritoriul României. Cererea nu a fost motivată în drept. 2. Hotărârea instanței de fond Curtea de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, a respins ca neîntemeiată excepția nulității cererii de chemare în judecată invocată de pârâtă.

Totodată. a admis, în parte, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtul Ministerul Afacerilor Interne - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră - Punctul Poliției de Frontieră Aeroport Henri Coandă București și, pe cale de consecință, a anulat în parte, adresa nr. x/6.12.2023 emisă de pârâtă prin care s-a dispus interzicerea intrării reclamantului pe teritoriul României și a redus durata acestei interdicții de la 4 ani la 3 ani. A respins, în rest, cererea de chemare în judecată ca neîntemeiată. 3. Recursul declarat în cauză Împotriva hotărârii pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal reclamantul A. a promovat prezentul recurs, întemeiat pe art. 488 alin. (1) C. proc.

civ., solicitând casarea în parte a sentinței recurate și rejudecând cauza, admiterea in totalitate a acțiunii astfel cum a fost formulată. Menționează, totodată, aspecte referitoare la situația personală si socială a acestuia, la ajutorul și susținerea morală acordate prietenei acestuia, nu sunt de natură să reprezinte o justificare obiectivă și scuzabilă pentru nerespectarea de către acesta, pe perioadă de 1666 de zile, a obligațiilor legale care îi revin pentru reglementarea dreptului de ședere pe teritoriul României. 4. Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului și excepția nulității recursului, iar în subsidiar, a solicitat respingerea recursului, ca neîntemeiat.

De asemenea, a solicitat aplicarea recurentului a unei amenzi judiciare, potrivit art. 187 alin. (1) lit. a) C. proc. civ. II. Soluția și considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimatul-pârât Inspectoratul General pentru Imigrări prin întâmpinare, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamant este inadmisibil, calea de atac urmând a fi respinsă, ca atare, pentru considerentele ce vor fi prezentate în continuare. Potrivit art. 457 alin. (1) C. proc.

civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii.". Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior, rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile învederate de partea care a formulat calea de atac.

Potrivit dispozițiilor art. 106 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002: "(5) Măsura de interdicție de intrare poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare.. Hotărârea instanței este definitivă.", iar potrivit art. 634 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ.: "(1)Sunt hotărâri definitive: 1. Hotărârile care nu sunt supuse apelului și nici recursului." În raport de aceste texte de lege, Înalta Curte constată că sentința civilă nr. 506 din 26 martie 2024 pronunțată în cauză este definitivă, iar recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva acestei sentințe este inadmisibil, hotărârea atacată nefiind susceptibilă de recurs.

Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 457 alin. (1) raportat la art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității recursului și va respinge recursul declarat de reclamant recurentul-reclamant, ca atare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite excepția inadmisibilității invocată prin întâmpinare. Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 506 din 26 martie 2024 a Curții de Apel București - secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. Definitivă. Pronunțată astăzi, 12 martie 2025, prin punerea soluției la dispoziția părților de către grefa instanței.