Decizia nr. 343/2022 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs împotriva sentinței nr. 486/2021 a Curții de Apel București

Obiectul acțiunii Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 07.12.2020 reclamantul A., cetățean al Republicii Moldova, a solicitat în contradictoriu cu pârâții IPTF Iași și Inspectoratul General al Poliției de Frontieră anularea deciziei nr. 522642 din 28.11.2020, prin care a dispus măsura de interzicere a intrării sale pe teritoriul Romaniei pentru o perioada de 7 luni, in intervalul 28.11.2020-27.06.2021 și, în subsidiar, reducerea perioadei de interzicere a intrării pe teritoriul Romaniei, de la 7 luni la 3,5luni.

Soluția instanței de fond Prin sentința nr. 486 din 5 aprilie 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal s-a respins excepția lipsei calității procesuale pasive a Inspectoratului Teritorial al Poliției de Frontieră Iași. S-a admis acțiunea formulată reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași și Inspectoratului General al Poliției de Frontieră. S-a anulat Decizia nr. 522642/28.11.2020, emisă de pârâtul IGPF la propunerea ITPF Iași. Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare, cererea de recurs urmând a fi depusă la Curtea de Apel București.

Recursul Împotriva acestei sentințe a formulat recurs pârâtul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră criticând-o pentru nelegalitate. A susținut recurentul - pârât că prima instanță a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 134 pct. 2 din O.U.G. nr. 194/2002, caz de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. S-a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței atacate și respingerea cererii de chemare in judecată ca neîntemeiată. Ca practică judiciară, pentru constatarea admisibilității căii de atac a fost invocată decizia Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal nr. 5154 din 30 octombrie 2019.

Întâmpinarea Prin întâmpinarea depusă intimatul pârât Inspectoratul Teritorial al Poliției de Frontieră Iași a susținut concluziile recurentului - intimat.

Considerentele și soluția Înaltei Curți Înalta Curte, analizând cu prioritate admisibilitatea căii de atac constată că recursul este inadmisibil, pentru următoarele considerente. Obiectul acțiunii introductive de instanță, constă în anularea adresei nr. x/28.11.2020 prin care i s-a adus la cunoștință reclamantului A. că împotriva sa a fost dispusă măsura interzicerii intrării în România, în conformitate cu art. 106 3 alin. (2) din O.U.G. nr. 194/2002, pentru aceea că a depășit termenul de ședere pe teritoriul României. I s-a mai comunicat reclamantului prin intermediul aceleiași adrese că durata interdicției de intrare este de 7 luni, în intervalul 28.11.2020 - 27.06.2021, precum și faptul că măsura poate fi contestată la Curtea de Apel București, în termen de 10 zile de la comunicare. Prin sentința civilă recurată acțiunea reclamantului a fost admisă, împotriva acestei sentințe formulând recurs autoritatea pârâtă emitentă. Principiul legalității căilor de atac este consacrat în art. 129 din Constituția României, potrivit căruia căile de atac împotriva hotărârilor judecătorești pot fi exercitate în condițiile legii. Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nefiind permisă altor mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Prin dispozițiile art. 457 alin. (1) C. proc. civ., legiuitorul a stabilit că hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. Prin urmare, revine persoanei interesate obligația de a sesiza jurisdicția competentă, în condițiile legii procesuale, aceeași pentru subiectele de drept aflate în situații identice. Înalta Curte reține că, potrivit dispozițiilor art. 106 ind. 3 alin. (5) din O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România, (5) Măsura de interzicere a intrării în România poate fi contestată de către străin în termen de 10 zile de la comunicare la curtea de apel în a cărei rază de competență se află formațiunea care a dispus această măsură. Contestația nu suspendă executarea măsurilor de îndepărtare. Hotărârea instanței este definitivă. Având în vedere cele de mai sus redate, în condițiile în care recurentul a formulat recurs împotriva unei sentințe care, în conformitate cu dispozițiile O.U.G. nr. 194/2002 privind regimul străinilor din România este definitivă, se constată că recursul formulat este inadmisibil, hotărârea nefăcând parte din categoria celor supuse recursului. Chiar dacă instanța a cărei hotărâre a fost recurată a menționat în dispozitivul sentinței că aceasta se poate ataca cu recurs, Înalta Curte subliniază că principiul legalității căilor de atac, statuat în art. 129 din Constituția României și consacrat în C. proc. civ. de dispozițiile art. 457 alin. (1) și (2) din C. proc. civ., exclude examinarea în fond a unei cereri sau căi de atac exercitate în alte situații și în alte condiții decât cele determinate de dreptul intern prin legea procesuală, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei. În ceea ce privește soluția de speță invocată prin motivele de recurs, reține Înalta Curte că aceasta a vizat încălcarea dispozițiilor art. 6 C.E.D.O. iar nu reexaminarea fondului cauzei.

Temeiul legal al soluției adoptate în recurs Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 457 alin. (1) și art. 496 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul, ca inadmisibil.