ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 3894/2023

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal la data de 23.08.2022, reclamantul A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâții M.A.I - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră și M.A.I - Poliția de Frontieră Română, Punctul de trecere a frontierei Aeroport Henri Coandă Otopeni, anularea dispoziției de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. x/09.08.2022 și, pe cale de consecință, anularea refuzului de intrare la frontieră din data de 17.08.2022.

Soluția instanței de fond Prin sentința civilă nr. 2436 de la data de 27 decembrie 2022, Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal a respins cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâții M.A.I - Inspectoratul General al Poliției de Frontieră, cu sediul în București, și M.A.I - Poliția de Frontieră Română, Punctul de trecere a frontierei Aeroport Henri Coandă Otopeni.

Cererea de recurs formulată împotriva sentinței civile nr. 2436 de la data de 27 decembrie 2022 a Curții de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal Împotriva sentinței civile amintite a declarat recurs reclamantul A., în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac, casarea sentinței civile atacate și, pe cale de consecință, trimiterea cauzei spre rejudecare primei instanțe. În esență, în motivare, a arătat că intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a emis Dispoziția de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. 461432/09.08.2022, prin care a fost dispusă măsura de restrângere a exercitării dreptului la liberă circulație și rezidență în România a recurentului, prin interzicerea intrării pe teritoriul României, în mod nelegal. Își întemeiază susținerile pe disp. art. 29 1 alin. (4) din O.U.G. nr. 102/2005, republicată, care prevede în mod expres faptul că "dispoziția de interzicere a intrării pe teritoriul României cuprinde o prezentare preciza și completă a tuturor motivelor de fapt și de drept care au stat la baza dispunerii respectivei măsuri", cu mențiunea că motivele de fapt și de drept nu i-au fost comunicate, invocându-se faptul că datele și informațiile referitoare la faptele reținute în sarcina sa au caracter secret și, întrucât nu sunt informații de interes public, nu pot face obiectul dreptului la informație nici măcar în ceea ce îl privește pe subiectul acestei restrângeri. Practic, dispoziția de interzicere a intrării în România nu cuprinde motivele de fapt, și nici nu indică în concret temeiul de drept pe care se bazează aceasta, rezumându-se la a reda un text legal în întregimea sa. În mod tot nelegal, instanța de judecată a apreciat însă că "din lecturarea actelor contestate, în principal a dispoziției de interzicere a intrării pe teritoriul României, se constată că aceasta este suficient motivată în fapt și în drept". Prin urmare, prima instanță a efectuat o aplicare greșită a normelor de drept material, respectiv a prevederilor art. 27, alin. (7) si art. 291 alin. (4) din O.U.G. nr. 102/2005 privind libera circulație pe teritoriul României a cetățenilor statelor membre ale Uniunii Europene, Spațiului Economic European și a cetățenilor Confederației Elvețiene, republicată, astfel că se impune casarea sus-menționatei hotărâri în baza art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. În continuare, a reluat o serie de susțineri subsumate situației de fapt expuse și la fondul cauzei. În drept, a invocat dispozițiile art. 486 alin. (1), art. 487,488, alin. (1), pct. 8, și art. 490 și art. 497 C. proc. civ., rap. la O.U.G. nr. 102/2005, Legea nr. 51/1991, Legea 182/2002, C. proc. civ., Directiva 2004/38/CE privind dreptul la liberă circulație și ședere pe teritoriul statelor membre pentru cetățenii Uniunii și membrii familiilor acestora.

Apărările formulate în cauză Prin întâmpinarea înregistrată la dosar la data de 24 aprilie 2023 intimatul Inspectoratul General al Poliției de Frontieră a invocat, pe cale de excepție, inadmisibilitatea recursului, iar în cazul în care se va trece la soluționarea pe fond a cererii de recurs, a solicitat respingerea acestuia ca nefondat.

Procedura de soluționare a recursului Prin Rezoluția din 23.03.2023, Înalta Curte a stabilit termenul pentru judecata recursului la data de 15.09.2023, față de obiectul cererii de chemare în judecată precum și prin prisma exigențelor dispozițiilor art. 493 alin. (5) - (7) din C. proc. civ., față de Hotărârea Colegiului de Conducere al Înaltei Curți de Casație și Justiție nr. 106 din 20 septembrie 2018, prin care s-a luat act de Hotărârea Plenului Judecătorilor secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, adoptată la data de 13 septembrie 2018, în sensul că procedura de filtrare a recursurilor reglementată prin dispozițiile art. 493 din C. proc. civ. este incompatibilă cu specificul domeniului contenciosului administrativ și fiscal. II. Soluția Înaltei Curți de Casație și Justiție Examinând cu prioritate, în condițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimat, Înalta Curte constată că recursul declarat de contestatorul A. este inadmisibil, pentru următoarele considerente: Înalta Curte reține că, potrivit art. 457 alin. (1) C. proc. civ.: "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei.", iar potrivit art. 129 din Constituția României: "Împotriva hotărârilor judecătorești părțile interesate și Ministerul Public pot exercita căile de atac, în condițiile legii." Totodată, se vor avea în vedere dispozițiile art. 29 1 din O.U.G. nr. 102/2005 care prevăd: … (6) Împotriva măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României se poate face contestație, în termen de 10 zile de la data comunicării, la Curtea de Apel București. (7) Instanța soluționează contestația de urgență și cu precădere, pronunțându-se prin hotărâre. Instanța judecă în camera de consiliu, cu citarea părților. Hotărârea instanței este definitivă. (8) Introducerea contestației împotriva măsurii de interzicere a intrării pe teritoriul României nu suspendă executarea acesteia. Din cuprinsul textelor de lege menționate anterior rezultă că părțile pot uza doar de căile de atac prevăzute de lege, iar exercitarea unei căi de atac împotriva unei hotărâri judecătorești pentru care C. proc. civ. sau legea specială nu prevede o astfel de posibilitate, reprezintă un demers inadmisibil, indiferent de criticile expuse de partea care a formulat calea de atac. În cauza de față, Înalta Curte reține că sentința civilă cu nr. 2436 de la data de 27 decembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VIII-a de contencios administrativ și fiscal are caracter definitiv în temeiul unui text de lege special prevăzut de art. 29 1 din O.U.G. nr. 102/2005, text de lege care în materia contestării dispoziției de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. x/09.08.2022, reprezintă norma legală de aplicabilitate imediată ce derogă de la norma generală de drept, respectiv de la art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. și de la art. 20 din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, alegațiile părții declarante a recursului potrivit cărora sentința civilă de la fondul cauzei se încadrează în categoria hotărârilor date fără drept de apel, care pot fi reexaminate în cadrul unui recurs, sunt nefondate câtă vreme norma de drept care reglementează contestația împotriva dispoziției de interzicere a intrării pe teritoriul României nu prevede o asemenea cale de atac. În aceeași ordine de idei, față de împrejurarea că legea specială (O.U.G. nr. 102/2005) nu prevede posibilitatea exercitării unei căi de atac cu privire la sentința prin care s-a respins contestația împotriva dispoziției de interzicere a intrării pe teritoriul României nr. x/09.08.2022, demersul procesual al contestatorului, întemeiat pe normele de drept procedural civil și pe normele legii contenciosului administrativ, apare ca fiind inadmisibil. Pentru considerentele arătate și în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., republicat, Înalta Curte va admite excepția inadmisibilității și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de contestatorul A..