Decizia nr. 1/2026 — ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal — recurs

Obiectul cererii de chemare în judecată Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, la data de 11.02.2025, sub nr. x/2025, reclamantul Municipiul București, în contradictoriu cu pârâții Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generala Pentru Dezvoltare Regionala, Inovare și A., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce o va pronunța să dispună: - anularea adresei nr. x/23.09.2024 privind soluționarea contestației formulate de Municipiul București, ca fiind netemeinică; - anularea documentului comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024 ca fiind netemeinic și nelegal, în principal, în sensul anulării reducerii procentuale - măsură tranzitorie - de 25% aferent Cererii de rambursare nr. x, în cuantum de 6.070.610 RON (din care 969.257,14 Iei TVA neeligibilă aferentă cheltuielilor eligibile și rambursabilă), iar în subsidiar în sensul reducerii proporționale a acesteia; - eliberarea către Municipiul București a sumei de 6.070.610 RON (din care 969.257,14 Iei TVA neeligibilă aferentă cheltuielilor eligibile și rambursabilă) reprezentând diferența între suma solicitată prin cererea de rambursare nr. x și suma autorizată; - obligarea pârâților la suportarea tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul demers judiciar, potrivit dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ.

Hotărârea instanței de fond Prin sentința civilă nr. 89 din 7 mai 2025, Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice a respins cererea de chemare în judecată privind pe reclamantul Municipiul București pârâții Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene - Direcția Generala Pentru Dezvoltare Regionala, Inovare și A., ca neîntemeiată.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva sentinței civile nr. 89 din 7 mai 2025, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a X-a de contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice, reclamantul Municipiul București a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând casarea hotărârii atacate și, în rejudecare, admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată. În dezvoltarea criticilor de nelegalitate, subsumate art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că sentința recurată nu întrunește standardele de motivare, dat fiind că nu reflectă o analiză proprie a motivelor invocate, ci reia formal și sumativ argumentele intimaților, fără a le examina în mod critic. În acest sens, a arătat că, prin cererea de chemare în judecată, a prezentat pe larg motivele pentru care actele contestate, mai ales documentul comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024, reprezintă acte administrative și, prin urmare, că pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de către instanțele de contencios administrativ, însă, prin hotărârea pronunțată, prima instanță s-a rezumat la a susține că este în discuție o măsură tranzitorie, iar nu un act de control, fiind însușită, fără vreo analiză suplimentară, argumentația pârâtului. A mai menționat că aceeași situație este incidentă și cu privire la celelalte dezlegări date de către prima instanță prin hotărârea recurată, dat fiind că, și cu privire la celelalte motive de nelegalitate, instanța s-a rezumat la simpla preluare a poziției Ministerului, fără vreo analiză proprie în acest sens. În consecință, a conchis că o simplă lecturare a hotărârii relevă faptul că instanța a preluat integral argumentele intimaților, fără a elabora vreun raționament propriu. Mai mult decât atât, în ceea ce privește critica referitoare la procedura urmată pentru aplicarea corecțiilor financiare, inclusiv din a măsurilor tranzitorii, a susținut că aceasta nu beneficiază de vreo motivare din partea primei instanțe. Referitor la incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., sub un prim aspect, a arătat că instanța a încălcat și aplicat eronat art. 2 alin. (1) lit. c), art. 7 alin. (1) și art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, coroborate cu dispozițiile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. În acest context, curtea a reținut că documentul contestat în cauză ar reprezenta doar o măsură tranzitorie, nefiind emis un act administrativ de control, însă a apreciat că acest aspect nu este de natură a conduce la concluzia că documentul comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024 nu are natura unui act administrativ, chiar dacă, prin acesta s-ar aplica doar o măsură tranzitorie, dat fiind că măsura tranzitorie, produce la rândul său efecte proprii față de cele cuprinse în actul de control și, pe cale de consecință, este susceptibilă a face obiectul controlului de legalitate exercitat de instanțele de contencios administrativ. Dincolo de faptul că prima instanță nu a analizat în mod concret dacă actul contestat are natura unui act administrativ, deși reclamantul a argumentat pe larg acest aspect în cuprinsul cererii de chemare în judecată, soluția acesteia de a considera documentul contestat drept o simplă măsură tranzitorie, este de natură a încălca art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004. Prin urmare, a considerat că, cât timp actul contestat produce efecte juridice, rezultă că acesta dă naștere și modifică raporturile juridice existente între Municipiul București și Minister, la data emiterii sale. În atare context, a considerat că este lipsită de relevanță în aprecierea naturii actului contestat și a posibilității sale de contestare efectivă, faptul că Municipiul București poate formula contestație și acțiune în instanță față de nota de constatare, cât timp, măsurile dispuse prin cele două acte - documentul contestat în cauză și nota de constatare - produc efecte diferite. Așadar, a precizat că documentul comunicat prin aplicația MySMIS la 30.07.2024 este susceptibil de a fi încadrat în categoria actelor administrative, astfel cum sunt definite de art. 2 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 554/2004, chiar dacă are în vedere aplicarea unei măsuri tranzitorii și, implicit, este susceptibil a fi contestat atât pe cale administrativă, în acord cu dispozițiile art. 7 alin. (1) din Legea nr. 554/2004, cât și în fața instanței de judecată, în acord cu art. 8 alin. (1) din Legea nr. 554/2004. Pe de altă parte, a arătat că instanța nu poate invoca art. 47 alin. (1) pentru a susține că măsura provizorie nu poate fi contestată pe calea contenciosului administrativ, câtă vreme acest text de lege are în vedere exclusiv procedura de contestare a notei de control și nu interzice în mod expres posibilitatea contestării altor acte administrative pe care Ministerul le emite în materia corecțiilor financiare. Nu în ultim rând, a mai arătat că dacă instanța aprecia că documentul contestat nu este un act administrativ, soluția pe care ar fi trebuit să o pronunțe era, fie de respingere a cererii de chemare în judecată ca inadmisibilă, fie de declinare a competenței, nu de a intra în fondul cauzei. Sub un alt aspect, recurentul-reclamant a mai susținut că instanța a încălcat art. 13 alin. (1) din Normele de punere în aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, în sensul că și-a însușit poziția pârâtului, reținând că măsura aplicată prin documentul comunicat prin aplicația MySMIS la 30.07.2024 reprezintă o măsură tranzitorie, aplicată în temeiul art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011. În acest sens, prin cererea de chemare în judecată și prin răspunsul la întâmpinare a arătat faptul că măsurile tranzitorii prevăzute de art. 28 din O.U.G. nr. 66/2011 pot fi aplicate doar în măsura în care este respectată procedura prevăzută de dispozițiile art. 13 alin. (1) din Normele de punere în aplicare a O.U.G. nr. 66/2011, însă instanța de judecată nu a avut în vedere acest aspect, sens în care, pronunțarea unei soluții de confirmare a legalității documentului prin care s-a aplicat măsura tranzitorie, în lipsa parcurgerii procedurii prevăzută de art. 13 alin. (1) din Normele de punere în aplicare a O.U.G. nr. 66/2011 a apreciat că este dată cu încălcarea acestor dispoziții legale. O altă critică din recurs privește încălcarea dispozițiilor legale care institui obligația motivării actului administrativ. În acest sens, a învederat că simplul fapt că autoritatea a indicat un text de lege și a invocat un raport de audit despre care nu există certitudine că există și, cu atât mai puțin, nu este cunoscut conținutul său, nu poate să echivaleze cu o motivare a actului administrativ. _Așa fiind, contrar celor reținute de prima instanță, simplul enunț al unui text legal, fără corelarea acestuia cu faptele concrete care au determinat aplicarea măsurii, nu echivalează cu o motivare valabilă. Pe cale de consecință, a apreciat că absența motivării actului administrativ constituie o încălcare a principiului statului de drept, a dreptului la o bună administrare și o încălcare a obligației constituționale a autorităților administrative de a asigura informarea corectă a cetățenilor asupra problemelor de interes personal ale acestora. Totodată, a mai arătat că au fost încălcate și dispozițiile art. 6 alin. (3) 4 și art. 27 alin. (4) din O.U.G. nr. 66/2011, întrucât, contrar celor reținute de către prima instanță, din documentul contestat nu rezultă cu claritate dacă măsura aplicată recurentului-reclamant reprezintă un procent distinct de 25%, dacă Ministerul a luat în calcul și măsura aplicată anterior sau care este modalitatea și temeiul legal în baza cărora a fost aplicat acest procent, fiind astfel emis un document nelegal.

Apărările formulate în cauză Intimatul-pârât Ministerul Investiției și Proiectelor Europene a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea căii de atac, ca nefondate. În motivarea întâmpinării, a arătat că hotărârea instanței îndeplinește exigențele stabilite de art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., fiind tratate toate aspectele din cererea de chemare în judecată, iar simpla nemulțumire a părții privind soluția instanței de fond și a motivelor pe care se sprijină hotărârea nu poate echivala cu lipsa de motivare. Pe fondul recursului, a susținut că actul contestat nu reprezintă un act definitiv de stabilire a unei creanțe bugetare, ci are un caracter pur administrativ și temporar, fiind reglementat expres de art. 9 lit. j) din O.U.G. nr. 40/2015 coroborat cu art. 28 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 66/2011. Această măsură tranzitorie constă într-o ajustare procentuală aplicată în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene până la emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, în cazul de față Nota cu nr. 14467/10.02.2025. Mai mult, a arătat că recurenta-reclamantă a contestat și Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare nr. x/10.02.2025 în dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice. Or, a apreciat, față de împrejurarea că în cauza de față autoritatea nu a emis un titlu de creanță definitiv și opozabil, că rezultă cu evidență că aplicarea reducerii procentuale de 25% reprezintă o măsură tranzitorie cu caracter provizoriu, și ca atare nu poate fi contestată.

Procedura de soluționare a recursului În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a cererii de recurs și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 486 C. proc. civ., coroborat cu art. 490 alin. (2), art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea și a dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013. În temeiul art. 490 alin. (2) coroborat cu art. 471 1 și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., prin Rezoluția Președintelui completului învestit aleatoriu cu soluționarea dosarului, din data de 19 septembrie 2025, s-a fixat primul termen pentru judecata recursului la data de 13 ianuarie 2026, în ședință publică, cu citarea părților.

Soluția și considerentele Înaltei Curți asupra recursului declarat în cauză Analizând actele și lucrările dosarului, precum și sentința recurată, în raport de motivele de casare invocate, Înalta Curte constată că recursul declarat de reclamantul Municipiul București este fondat, în limitele și pentru considerentele expuse în continuare. Reluând pe scurt situația de fapt dedusă judecății, Înalta Curte reține că la data de 30.08.2018 a fost demarată procedura de achiziție pentru atribuirea contractului de furnizare 100 de tramvaie, prin încărcarea în SICAP a documentației de atribuire aferentă procedurii. Ulterior finalizării procedurii și atribuirii contractului de furnizare 100 de tramvaie (Contractul nr. x/11.05.2021) către Asocierea B. S.A. - C., reclamantul-reclamant a fost supus unui control demarat de către autoritatea de management, în urma căruia a fost emisă Nota de neconformitate SVAP nr. 121799/21.12.2021. Potrivit acesteia, s-ar fi identificat o încălcare a legislației privind procedurile de achiziție publică, pe de o parte, ca urmare a modificării cerințelor din anunțul de participare fără publicarea unei erate, iar pe de altă parte, ca urmare a existenței unor specificații restrictive în cadrul caietului de sarcini, în acest sens fiind aplicată o corecție financiară de 10% din valoarea totală a contractului, în cuantum de 84.088.220,70 RON. Împotriva notei de neconformitate mai sus menționate, reclamantul-reclamant a formulat contestație și prin decizia nr. 33/15.02.2022 s-s dispus respingerea contestației ca neîntemeiate și menținerea corecției financiare de 10% din valoarea contractului. Împotriva deciziei nr. 33/15.02.2022 reclamantul-reclamant a formulat cererea de chemare în judecată ce a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București sub nr. x/2022, litigiul fiind soluționat în primă instanță prin admiterea cererii de chemare în judecată. Prin decizia nr. 1251/05.03.2024 Înalta Curte de Casație și Justiție a admis recursul principal formulat de recurentul-pârât Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene și recursul incident formulat de recurentul-reclamant Municipiul București, a casat sentința recurată și a trimis cauza spre rejudecare aceleiași instanțe, dosarul fiind înregistrat sub nr. x/2022*. În rejudecare, Curtea de Apel București a respins cererea de chemare în judecată, ca neîntemeiată, această soluție fiind definitivă, prin respingerea recursului ca nefondat. Prin Nota de neconformitate SVAP nr. 121799/21.12.2021, Autoritatea de Management a indicat o încălcare a legislației privind procedurile de achiziție publică, pe de o parte, ca urmare a modificării cerințelor din Anunțul de participare fără publicarea unei erate, iar pe de altă parte, ca urmare a existenței unor specificații restrictive în cadrul Caietului de sarcini, în acest sens fiind aplicată o reducere procentuală de 10% din valoarea totală a contractului, rezultând o creanță bugetară în cuantum de 84.088.220,70 RON, reținându-se trei abateri. Prima dintre ele fiind aceea că prin anunțul de participare, secțiunea II.2.7, durata contractului a fost stabilită pentru 37 de luni iar în urma admiterii unei contestații formulate de unul dintre operatorii economici, autoritatea contractantă a luat măsuri de remediere în sensul că a prelungit termenul de livrare a tramvaiului cap de serie (și implicit a contractului) cu trei luni, autoritatea contractantă publicând în SEAP modificările intervenite, însă nu a publicat un anunț tip erată astfel cum prevăd dispozițiile art. 55 alin. (1) din H.G.. nr. 395/2016, potrivit cărora: "în cazul în care, după publicarea unui anunț, intervin anumite modificări față de informațiile deja existente în acesta, autoritatea contractantă are obligația de a transmite spre publicare un anunț de tip erată la anunțul inițial, care trebuie să fie publicat nu mai târziu de 3 zile lucrătoare înainte de data stabilită pentru depunerea ofertelor sau solicitărilor de participare". A doua abatere constatată, a fost aceea că prin adresa de răspuns nr. x/12.02.2019 la solicitările de clarificări, autoritatea contractantă a menționat, printre altele, că operatorul economic trebuia să facă dovada îndeplinirii cerințelor privind capacitatea tehnică și profesională prin prezentarea unor informații, cum ar fi lista principalelor livrări de produse efectuate în cursul unei perioade care acoperă cel mult ultimii 4 ani deși prin anunțul inițial de participare la secțiunea III. 1.3) capacitatea tehnică și profesională, s-a prevăzut ca ofertantul să prezinte lista principalelor livrări de produse efectuate în ultimii 3 ani, raportați la termenul limită pentru depunerea ofertelor, această modificare fiind făcută de asemenea fără publicarea unui anunț de tip erată astfel cum prevăd dispozițiile art. 55 alin. (1) din H.G.. nr. 395/2016. A treia abatere constatată, faptul că UAT Municipiul București a prevăzut în caietul de sarcini specificații tehnice restrictive prin aceea că a solicitat ofertanților să prezinte un tramvai care să dețină omologare dovedită printr-un certificat nu mai vechi de anul 2013 deși acest produs nu este obiectul final al achiziției, ci un alt tramvai, pentru care urma să se obțină omologare. La data de 30.07.2024, prin intermediul aplicației MySMIS, pârâtul Ministerul Investițiilor și Proiectelor Europene, Direcția Generală pentru Dezvoltare Regională, Inovare și A., în calitate de Autoritate de Management pentru POR a încărcat informarea referitoare la Cererea de rambursare nr. x, în valoare de 20.405.413,48 RON, respectiv 3.877.028,56 RON TVA neeligibil aferent unor cheltuieli eligibile (din care au fost autorizați 15.304.060,11 RON respectiv 2.907.771,42 RON TVA neeligibil aferent unor cheltuieli eligibile), privind Contractul de finanțare încheiat în cadrul Programului Operațional Regional 2014-2020 pentru proiectul "Modernizarea și dotarea liniei de tramvai nr. 32", cod x prin care se indică aplicarea unei reduceri procentuale - măsură tranzitorie 25% - conform recomandărilor Raportului de audit de operațiuni final (consolidat) etapa I și II, nr. 202424/DV/20.11.2023 întocmit ca urmare a misiunii de audit efectuată de către autoritatea de audit în perioada 01.03. - 26.05.2023, respectiv 23.08. -13.10.2023. Prin adresa nr. x/08.08.2024 recurentul-reclamant a solicitat emitentului actului clarificări cu privire la: natura documentului comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024, proveniența măsurii tranzitorii de 25% menționate în cuprinsul documentului, respectiv dacă acest procent înglobează corecția anterior aplicată (măsură ce fae obiectul dosarului nr. x/2022), motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază aplicarea acestei măsuri tranzitorii de 25%, efectele juridice pe care autoritatea urmărește să se producă prin documentul emis. La data de 23.09.2024, data întocmirii adresei G2024-49680, în urma verificărilor efectuate s-a constatat faptul că, în cadrul AM POR nu era întocmit un act administrativ de control cu privire la abaterile constatate de către autoritatea de audit în forma finală, ceea ce a determinat menținerea măsurii tranzitorii aferentă proiectului cod SMIS 121511. Totodată, recurentul-reclamant a fost înștiințat asupra faptului că doar în eventualitatea întocmirii unui act administrativ de control și a comunicării acestuia în forma finală, se va putea formula contestație/plângere prealabilă, sens în care dispozițiile art. 46 din O.U.G. nr. 66/2011 sunt aplicabile doar în momentul în care s-a emis un titlu de creanță și ca atare, dreptul de a formula contestație împotriva titlului de creanță în condițiile art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011. În acest context, recurentul-reclamant Municipiul București a învestit instanța de contencios administrativ cu soluționarea acțiunii în anularea adresei nr. x/23.09.2024 privind soluționarea contestației formulate și anularea documentului comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024. Prin sentința recurată, instanța de fond a respins acțiunea, ca neîntemeiată, recurentul-reclamant criticând soluția primei instanțe, din perspectiva motivelor de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ. Analizând cu prioritate motivul de casare invocat din oficiu, prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., reține următoarele: Potrivit art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ., "Casarea unei hotărâri se poate cere numai pentru următoarele motive de nelegalitate: (…) 5. când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității (...)" Așadar, încălcarea regulilor de procedură sau aplicarea greșită a unei norme procedurale include toate neregularitățile procedurale care atrag sancțiunea nulității, dar și încălcarea unor principii fundamentale procedurale a căror nerespectare nu se încadrează în alte motive de recurs. Nulitatea actelor de procedură definită la art. 174 alin. (1) din C. proc. civ. ca fiind "sancțiunea care lipsește total sau parțial de efecte actul de procedură efectuat cu nerespectarea cerințelor legale, de fond sau de formă" se regăsește în Capitolul III din titlul IV al Cărții I din același Cod, care reglementează deopotrivă nulitatea absolută și pe cea relativă, nulitatea condiționată și nulitatea necondiționată de existența unei vătămări, totodată, statuând asupra modului în care nulitățile pot fi invocate și efectele pe care le produce aplicarea sancțiunii. Prin urmare, orice pretinsă încălcare a unei reguli de procedură, indiferent de regimul său juridic, va fi analizată din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. pentru a se constata dacă reprezintă sau nu un motiv de casare a hotărârii. Prioritar, trebuie reținut că, în considerarea art. 22 alin. (4) C. proc. civ., potrivit căruia judecătorul dă sau restabilește calificarea juridică a actelor și faptelor deduse judecății, chiar dacă părțile le-au dat o altă denumire. Astfel, art. 22 alin. (4) C. proc. civ. impune instanței de judecată obligația de a pune în discuție calificarea juridică a actului dedus judecății, după care aceasta trebuie să procedeze la calificarea propriu-zisă, cu excepția cazului expres prevăzut de alin. (5) al aceluiași articol (și care se referă la situația în care părțile, în virtutea unui acord expres privind drepturi de care, potrivit legii, pot dispune, au stabilit calificarea juridică și motivele de drept asupra cărora au înțeles să limiteze dezbaterile). În același timp, judecătorul este obligat să pună în discuția părților calificarea juridică exactă. Or, Înalta Curte constată că prima instanță, fără a pune în discuția părților calificarea juridică a actului dedus judecății și analiza probelor din această perspectivă, a soluționat cauza fără să lămurească pe deplin împrejurările de fapt, fără a lămuri obiectul/pretențiile reclamantului, dând o aparență de motivare a hotărârii astfel pronunțate. Astfel, în cauza de față, recurentul-reclamant Municipiul București a supus controlului instanței verificarea legalității adresei nr. x/23.09.2024 privind soluționarea contestației formulate și anularea documentului comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024, arătând prin cererea de chemare în judecată motivele pentru care actele contestate, mai ales documentul comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024, reprezintă acte administrative și, prin urmare, că pot face obiectul controlului de legalitate exercitat de către instanțele de contencios administrativ. Prin hotărârea pronunțată, prima instanță s-a limitat la a susține că măsura aplicată prin documentul comunicat prin aplicația MySMIS la data de 30.07.2024 reprezintă o măsură tranzitorie care în funcție de rezultatul cercetărilor penale, se va confirma/infirma ulterior, fără a analiza în mod concret natura juridică a actului în discuție, dacă actul atacat constituie act administrativ în sensul Legii nr. 554/2004 și prin urmare, dacă poate forma obiectul acțiunii în contencios administrativ. Potrivit dispozițiilor art. 47 alin. (1) din O.U.G. nr. 66/2011, "Contestația administrativ se formulează în scris, în termen de maximum 30 de zile calendaristice de la data comunicării titlului de creanță, și trebuie să conțină următoarele elemente: a) datele de identificare ale contestatorului; b) obiectul contestației; c) motivele de fapt și de drept; d) dovezile pe care se întemeiază; e) semnătura contestatorului sau a împuternicitului acestuia." Este necesar a menționa că, prin apărările depuse în recurs, intimatul-pârât Ministerul Investiției și Proiectelor Europene a arătat că această măsură tranzitorie constă într-o ajustare procentuală aplicată în scopul protejării intereselor financiare ale Uniunii Europene până la emiterea Notei de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare, în cazul de față Nota cu nr. 14467/10.02.2025, iar recurentul-reclamant a contestat și această Nota de constatare a neregulilor și de stabilire a corecțiilor financiare în dosarul nr. x/2025, aflat pe rolul Curții de Apel București - secția a X-a contencios administrativ și fiscal și pentru achiziții publice. Procedând în această modalitate instanța de fond a nesocotit dispozițiile art. 22 alin. (4) C. proc. civ. care o obligau să pună în discuția părților calificarea naturii juridice a actului dedus judecății, nefixând, în clar, chiar și prin lămuriri cerute părții, obiectul cu care este investită instanța. Aceasta întrucât, în temeiul rolului activ, judecătorul are îndatorirea să stăruie, prin toate mijloacele legale, pentru a preveni orice greșeală privind aflarea adevărului în cauză, pe baza stabilirii faptelor și prin aplicarea corectă a legii, în scopul pronunțării unei hotărâri temeinice și legale (art. 22 alin. (2) C. proc. civ.). În acest scop, cu privire la motivarea în drept pe care părțile le invocă, judecătorul este în drept să le ceară să prezinte explicații, oral sau în scris, să pună în dezbaterea acestora orice împrejurări de fapt sau de drept, chiar dacă nu sunt menționate în cerere sau în întâmpinare. Prin urmare, s-a produs o încălcare a dreptului la apărare al părților, garantat de art. 13 C. proc. civ., precum și a dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din același cod, fiind incidente dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Această neregulă de ordin procedural identificată nu poate fi înlăturată decât prin casarea sentinței recurate și, pentru respectarea principiului dublului grad de jurisdicție și asigurarea tuturor garanțiilor procesuale pe care judecata în primă instanță le conferă părților, trimiterea cauzei spre rejudecare, urmând ca instanța de fond, în acord cu prevederile art. 22 alin. (4) C. proc. civ., să stabilească natura juridică a actului dedus judecății. În raport de această soluție și de motivele care au condus la adoptarea ei, Înalta Curte constată că nu se mai impune analiza argumentelor din recurs, acestea urmând a fi avute în vedere de instanța de fond, în rejudecare.

Temeiul legal al soluției instanței de recurs Pentru considerentele expuse, reținând incidența cazului de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004 și art. 496 alin. (2) C. proc. civ., va admite recursul, va casa sentința recurată și va trimite cauza spre rejudecare aceleiași instanțe.