ÎCCJ, Secția penală, decizia din 04.02.2026 — cale de atac împotriva sentinței nr. 1/2025 a Judecătoriei Bistrița

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., împotriva deciziei penale nr. 1506/A din 16 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 1 din data de 8 ianuarie 2025, pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția penală, în dosarul nr. x/2019, în ceea ce îl privește pe inculpatul A., s-au dispus următoarele: În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. a fost condamnat inculpatul A., pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale comise în perioada 02.10.2018 - 25.10.2018 în dauna părții vătămate Primăria comunei Budacu de Jos), la pedeapsa de 2 ani închisoare.

În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. cu titlul de pedeapsă accesorie. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) din C. pen. cu titlul de pedeapsă complementară pe o durată de 1 an, aceasta urmând a se executa în condițiile prev. de art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. Conform art. 91 din C. pen. rap. la art. 92 alin. (1) din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii aplicată inculpatului și implicit a pedepsei accesorii, sens în care s-a stabilit un termen de supraveghere de 2 ani.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. s-a dispus ca inculpatul A. să respecte pe durata termenului de supraveghere de 2 ani următoarele măsuri de supraveghere: - să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta; - să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; - să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; - să comunice schimbarea locului de muncă; - să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În baza art. 93 alin. (2) din C. pen. a fost obligat inculpatul A. să urmeze un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. a fost obligat inculpatul A. ca pe parcursul termenului de supraveghere să presteze 60 de zile de muncă neremunerată în folosul comunității în domeniul serviciilor publice (întreținere locuri de agrement, parcuri și drumuri, salubrizarea localității, activități în folosul unităților școlare, educative sau socio-culturale) în cadrul Primăriei comunei Dumitrița, jud. Bistrița-Năsăud; Primăriei mun. Bistrița, jud. Bistrița-Năsăud sau în cadrul oricărei alte instituții. În baza art. 396 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., făcând aplicarea art. 5 alin. (1) din C. pen.

cu referire la Decizia Curții Constituționale nr. 297/2018, clarificată prin Decizia nr. 358/2022, și având în vedere Decizia nr. 67/2022 a ÎCCJ - completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul A., trimis în judecată pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (acte materiale comise în perioada 02.10.2018 - 25.10.2018), și uz de fals, prev. de art. 323 teza I din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (acte materiale comise în perioada 02.10.2018 - 25.10.2018), în cauză intervenind prescripția răspunderii penale (din data de 24.10.2023 - ora 24:00, pentru ambele infracțiuni).

În baza art. 397 alin. (1) din C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., s-a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă Primăria comunei Budacu de Jos, și: - au fost obligați în solidar a inculpații A. și B., la plata către partea civilă a sumei de 2.674 de RON, cu titlul de daune materiale, reprezentând diferența dintre suma achitată de inculpatul B. și valoarea reală a materialului lemnos; - au fost obligați în solidar a inculpații A. și C., la plata către partea civilă a sumei de 1.878 de RON, cu titlul de daune materiale, reprezentând diferența dintre suma achitată de inculpatul C. și valoarea reală a materialului lemnos; - au fost obligați în solidar a inculpații A. și D., la plata către partea civilă a sumei de 1.070 de RON, cu titlul de daune materiale, reprezentând diferența dintre suma achitată de inculpatul D. și valoarea reală a materialului lemnos.

S-a respins propunerea Ministerului Public de restituire a cantității de 17,43 mc material lemnos către partea civilă Primăria comunei Budacu de Jos, reținându-se că aceasta a ieșit din patrimoniul părții civile. În baza art. 25 alin. (3) din C. proc. pen. s-a dispus desființare în întregime a: avizului de însoțire primar seria x nr. x/02.10.2018; avizului de însoțire primar seria x nr. x/02.10.2018 și a avizului de însoțire primar seria x nr. x/25.10.2018. În baza art. 274 alin. (1) din C. proc. pen., a fost obligat inculpatul A. la plata sumei de 10.000 de RON cu titlul de cheltuieli judiciare în favoarea statului. Împotriva acestei sentințe a declarat apel, printre alții și inculpatul A.. Prin decizia penală nr. 1506/A din 16 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, s-au dispus următoarele: În baza art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc.

pen., s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr. 1 pronunțată la data de 08.01.2025 de Judecătoria Bistrița, care a fost desființată, în parte, în latura penală, cu privire la inculpatul A. și pronunțând o nouă hotărâre în acest limite: S-a schimbat încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina inculpatului A., din infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. (2 acte materiale comise în perioada 02.10.2018 - 25.10.2018 în dauna părții vătămate Primăria comunei Budacu de Jos), în două infracțiuni de delapidare prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen.

S-a desființat dispoziția de condamnare a inculpatului A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare (comisă la data de 02.10.2018), prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen. În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen.

s-a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția/profesia de care s-a folosit pentru comiterea faptelor, respectiv cea de pădurar, cu titlul de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani. În baza art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. cu titlul de pedeapsă accesorie. În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A., la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare (comisă la data de 25.10.2018), prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen., constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția/profesia de care s-a folosit pentru comiterea faptelor, respectiv cea de pădurar, cu titlul de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen. s-a interzis inculpatului A. drepturile prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. cu titlul de pedeapsă accesorie.

În temeiul art. 38 alin. (1) din C. pen., s-a constatat că infracțiunile deduse judecății au fost comise în condițiile concursului real. În temeiul 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., s-au contopit cele două pedepse de 2 ani închisoare aplicate inculpatului prin prezenta decizie, prin aplicarea pedepsei celei mai grele de 2 ani închisoare, sporită cu 8 luni închisoare, în final rezultând pedeapsa de 2 ani și 8 luni închisoare. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen. rap la art. 67 rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b), g), alin. (3) din C. pen.

s-a aplicat alăturat pedepsei rezultante de 2 ani și 8 luni închisoare pedeapsa complementară constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția/profesia de care s-a folosit pentru comiterea faptelor, respectiv cea de pădurar, cu titlul de pedeapsă complementară pe o durată de 3 ani. În baza art. 45 alin. (3) lit. a) și alin. (5) din C. pen. rap la art. 65 alin. (1), art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) din C. pen. s-a aplicat alăturat pedepsei rezultante de 2 ani și 8 luni, pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și a dreptului de a ocupa funcția/profesia de care s-a folosit pentru comiterea faptelor, respectiv cea de pădurar.

S-a menținut aplicarea prevederilor art. 91-96 din C. pen., cu privire la inculpatul A., cu excepția duratei termenului de supraveghere care a fost majorat la 3 ani. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate dacă nu contravin prezentei decizii penale. În baza art. 421 alin. (1) pct. (1) lit. b) din C. proc. pen., au fost respinse, ca nefondate, apelurile declarate de inculpații A., D., B. și C. împotriva sentinței penale nr. 1/08.01.2025 a Judecătoriei Bistrița. În temeiul art. 275, alin. (2) și (3) din C. proc. pen. au fost obligați fiecare dintre apelanții A., D., B. și C. la plata sumei de câte 2.000 de RON reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat în apel, restul urmând a rămâne în sarcina statului.

Suma de câte 1044 RON s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției fiecăruia dintre avocații E., F., G. și H., în calitate de apărători din oficiu ai inculpaților apelanți. În fapt, în ceea ce privește infracțiunile de delapidare, instanța de apel a reținut că, la data de 02.10.2018, inculpatul A., în calitate de funcționar public (pădurar în cadrul Ocolului Silvic Dealu Negru) și gestionar al partizii nr. x Ivănelu, și-a însușit fără drept din gestiunea proprie material lemnos aflat în proprietatea comunei Budacu de Jos, situat în rampa primară Ivănelu de pe raza loc. Budacu de Sus, în cantitate de 13.559 mc de lemn rotund rășinos buștean pentru gater în valoare de 5.452 RON, pe care a remis-o inculpaților B. și C., cauzând proprietarului o pagubă în valoare de 4.552 RON.

De asemenea, s-a reținut că la data de 25.10.2018, inculpatul A., în calitate de funcționar public (pădurar în cadrul Ocolului Silvic Dealu Negru) și gestionar al partizii nr. x Ivănelu, și-a însușit fără drept din gestiunea proprie material lemnos aflat în proprietatea comunei Budacu de Jos, situat în rampa primară Ivănelu de pe raza loc. Budacu de Sus, în cantitate de 4,20 mc de lemn rotund rășinos buștean pentru gater în valoare de 1.520 RON, pe care a remis-o inculpatului D., cauzând proprietarului o pagubă în valoare de 1.070 RON. Împotriva deciziei penale nr. 1506/A din 16 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, a formulat cerere de recurs în casație inculpatul A., la data de 02 decembrie 2025, înregistrat la Curtea de Apel Cluj la data de 03 decembrie 2025. În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurentul a indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen., potrivit căruia "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege". În motivarea cererii, recurentul a susținut că raportat la încadrarea juridică și la dispozițiile legale avute în vedere de instanța de apel, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege în ceea ce privește infracțiunile pentru care a fost condamnat. Recurentul a precizat că, în cauză, s-a pus problema existenței calității de funcționar în ceea ce îl privește pe autorul faptei, respectiv dacă acesta are calitatea de funcționar public propriu-zis sau funcționar privat. S-a arătat că, instanța de apel a analizat, în mod corect, acest aspect prin prisma dispozițiilor art. 175 alin. (2) din C. proc.

pen. și a ajuns la concluzia că inculpatul A. se încadrează în categoria funcționarului privat, având în vedere natura juridică a Ocolului Silvic Dealul Negru, unde își desfășoară acesta activitatea în calitate de angajat cu contract individual de muncă. Astfel, recurentul a arătat că în mod greșit s-a reținut că în cauză nu sunt aplicabile și dispozițiile art. 308 din C. pen., care stabilesc reducerea limitelor speciale de pedeapsă cu o treime. Astfel, recurentul a susținut că în situația în care sunt aplicabile dispozițiile art. 308 alin. (1) și alin. (2) din C. pen., în cauză este vorba de o infracțiune care are alte limite de pedeapsă decât cele prevăzute de infracțiunea standard prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., astfel că instanța nu a avut în vedere aceste limite la stabilirea pedepsei.

Pe de altă parte, recurentul a arătat că nu se impune schimbarea încadrării juridice, având în vedere că în privința noțiunii de încadrare juridică sunt incluse numai instituțiile relative la infracțiune, fără a fi avute în vedere și cele privind răspunderea penală sau individualizarea pedepsei. Totodată, recurentul a arătat că, în mod greșit s-au avut în vedere limitele de la art. 295 alin. (1) din C. pen. și cele de la concursul de infracțiuni, făcându-se greșit aplicarea sporului de pedeapsă, întrucât, astfel cum a reținut și instanța de fond, cele două fapte reținute în sarcina sa reprezintă două acte materiale ale unei singure infracțiuni de delapidare și nu pot reprezenta două infracțiuni distincte.

În această situația, recurentul a arătat că i s-au aplicat pedepse în limite greșite, cu aplicarea greșită a sporului de la concursul de infracțiuni. Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală la data de 29 decembrie 2025, sub nr. x/2019. La dosar a fost depus raportul întocmit de magistratul-asistent desemnat, care a arătat că motivele invocate de recurent se circumscriu doar formal cazului de recurs în casație invocat. Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A., împotriva deciziei penale nr. 1506/A din 16 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc.

pen., cu titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este formulată în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434 din C. proc. pen. (ce stabilesc hotărârile supuse acestei căi extraordinare de atac), art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. (privind persoanele îndreptățite a promova recursul în casație), art. 437 din C. proc. pen. (referitoare la conținutul cererii) și art. 438 din C. proc. pen. (ce reglementează cazurile în care se poate face recurs în casație), instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că recurentul A. a formulat recurs în casație la data de 02 decembrie 2025, prin poștă împotriva deciziei penale nr. 1506/A din 16 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, în termenul legal de 30 de zile, calculat de la comunicarea deciziei atacate din data de 29 octombrie 2025 (la adresa de domiciliu din comuna Dumitrița, Budacu de Sus, nr. 149/A, jud. Bistrița Năsăud - dosar Curte), conform art. 435 din C. proc. pen. Decizia penală nr. 1506/A din 16 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori, face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 din C. proc.

pen., fiind pronunțată de curtea de apel ca instanță de apel. Referitor la cerințele prevăzute la art. 436 alin. (1) din C. proc. pen., privind titularii cererii de recurs în casație, se reține că cererea a fost formulată de recurentul A., în calitate de inculpat. Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen. sunt menționate: numele, prenumele și domiciliul recurentului A., hotărârea care se atacă (decizia nr. 1506/A din 16 octombrie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj - secția penală și de minori), iar cererea poartă semnătura recurentului. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație a fost indicat cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen., potrivit căruia, s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege". Referitor la condiția de admisibilitate prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., se impune a se menționa că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

Din această perspectivă se reține că, din modalitatea de reglementare a recursului în casație, care este o cale extraordinară de atac, prin intermediul căreia este analizată conformitatea hotărârilor definitive cu regulile de drept prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege, așadar care vizează exclusiv legalitatea hotărârii, rezultă că aspectele de fapt analizate de instanța de fond și/sau apel intră în puterea lucrului judecat și excedează cenzurii Înaltei Curți învestită cu judecarea recursului în casație, fiind obligatoriu ca motivele de casare prevăzute limitativ de lege și invocate de recurent să se raporteze exclusiv la situația factuală și elementele care au circumstanțiat activitatea imputată, astfel cum au fost stabilite prin hotărârea atacată, în baza analizei mijloacelor de probă administrate în cauză.

Cu alte cuvinte, recursul în casație nu presupune examinarea unei cauze sub toate aspectele, ci doar controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu regulile de drept aplicabile, însă exclusiv din perspectiva motivelor prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., având, așadar, ca scop sancționarea deciziilor neconforme cu legea materială și procesuală și nicidecum judecarea propriu-zisă a procesului penal prin reaprecierea faptelor și a vinovăției persoanei condamnate/achitate. În ceea ce privește criticile formulate de recurentul A. cu privire la pedepsele aplicate, Înalta Curte constată că acestea nu pot fi subsumate cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen., întrucât acest temei vizează exclusiv ipoteza în care au fost aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege. Cu toate că recurentul susține că nu solicită schimbarea încadrării juridice, acesta arată, pe de o parte, că se impunea reținerea dispozițiilor art. 308 din C. pen., care prevăd reducerea limitelor de pedeapsă cu o treime, întrucât că a avut calitatea de funcționar privat, iar, pe de altă parte, că cele două fapte imputate reprezintă două acte materiale ale aceleiași infracțiuni de delapidare, iar nu două infracțiuni distincte. Se constată că inculpatul A. a fost condamnat pentru săvârșirea a două infracțiuni de delapidare, prevăzute de prev. de art. 295 alin. (1) din C. pen., la două pedepse de câte 2 ani închisoare fiecare.

Potrivit art. 295 alin. (1) din C. pen., însușirea, folosirea sau traficarea de către un funcționar public, în interesul său ori pentru altul, de bani, valori sau alte bunuri pe care le gestionează sau le administrează se pedepsește cu închisoarea de la 2 la 7 ani și interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcție publică. Dispozițiile art. 308 din C. pen. se referă la infracțiuni de corupție și de serviciu comise de alte persoane. Potrivit alin. (1) al acestui articol, dispozițiile art. 289-292, 295, 297-300 și art. 304 privitoare la funcționarii publici se aplică în mod corespunzător și faptelor săvârșite de către sau în legătură cu persoanele care exercită, permanent ori temporar, cu sau fără o remunerație, o însărcinare de orice natură în serviciul unei persoane fizice prevăzute la art. 175 alin. (2) ori în cadrul oricărei persoane juridice.

Potrivit alin. (2) al aceluiași articol, în acest caz, limitele speciale ale pedepsei se reduc cu o treime. În ceea ce privește calitatea de funcționar, instanța de apel a reținut că inculpatul A. a ocupat la data comiterii faptelor funcția de pădurar în cadrul Ocolului Silvic Dealu Negru, gestionar al cantonului silvic 7 Bolovanul, fond forestier aflat în proprietatea U.A.T. Budacu de Jos, potrivit Deciziei nr. 25/31.08.2018 a șefului OS Dealu Negru. Astfel, s-a reținut că acesta exercita un serviciu de interes public. În același timp, instanța de apel a reținut că Ocolul silvic era controlat în activitatea sa de Garda Forestieră Națională, așadar, inculpatul era funcționar public asimilat, având calitatea specială cerută de textul de incriminare al art. 295 din C. pen.

Totodată, instanța de apel a reținut că, prevederile art. 175 alin. (2) și 308 din C. pen. nu pot fi reținute concomitent, având în vedere că funcționarul public asimilat, așa cum este definit de art. 175 alin. (2), este tot un funcționar public, astfel că este subiect activ al infracțiunii în forma de bază (de delapidare în cazul de față), pe când funcționarul prevăzut de art. 308 din C. pen. este un funcționar privat, și deci subiect activ al formei atenuante a infracțiunii.

Pornind de la situația de fapt, stabilită cu titlu definitiv prin decizia instanței de apel, respectiv aceea că inculpatul A. avea calitatea de funcționar public asimilat, în sensul art. 175 alin. (2) din C. pen., se constată că pedepsele aplicate pentru infracțiunile de delapidare au fost stabilite în limitele legale prevăzute de art. 295 alin. (1) din C. pen., respectiv închisoare de la 2 la 7 ani, iar sporul aplicat în urma constatării concursului real de infracțiuni a fost stabilit în mod corect, în condițiile art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. Criticile formulate de recurent, vizând aplicabilitatea dispozițiilor art. 308 din C. pen. ori reținerea concursului de infracțiuni în locul unității infracționale, privesc aspecte ce vizează încadrare juridică a faptelor, aspecte care nu pot face obiectul recursului în casație întemeiat pe art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc.

pen.. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută ori menținută prin hotărârea atacată. Jurisprudența instanței supreme a stabilit imposibilitatea evaluării schimbării încadrării juridice în cadrul recursului în casație reținându-se că încadrarea juridică a faptei este operațiunea de stabilire a corespondenței între fapta pretins comisă și modelul abstract rezultat din norma de incriminare incidentă, cu reținerea normelor generale aplicabile (privind participația și cauzele de atenuare sau agravare a răspunderii penale).

Ca urmare, stabilirea încadrării juridice a faptei este o operațiune care intră în atributul exclusiv al instanței învestite cu judecarea cauzei (de fond sau de apel, ambele competente să cenzureze integral fondul cauzei, în fapt și în drept), iar nu al instanței învestite în calea extraordinară de atac a recursului în casație, motiv pentru care nu poate fi cenzurată prin prisma vreunuia dintre cazurile de recurs în casație prevăzute de art. 438 din C. proc. pen.. (ICCJ, secția Penală, Decizia nr. 116/RC din 30.04.2020). Prin urmare, Înalta Curte constată că susținerile formulate de recurentul A. nu se circumscriu cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. și nu pot conduce la admiterea în principiu a recursului în casație.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., va respinge ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. împotriva deciziei penale nr. 1506/A din data de 16 octombrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 1506/A din data de 16 octombrie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 februarie 2026.