ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 28.10.2025

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

28.10.2025

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2025
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)

Ședința publică din data de 28 octombrie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererilor de recurs în casație, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 69 din 31 ianuarie 2024 pronunțată de Judecătoria Bistrița, secția Penală, în dosarul nr. x/2020, s-au dispus următoarele:

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul A. , trimis în judecată pentru comiterea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. (faptă presupus comisă la 10.06.2019 privind cantitatea de 4,776 mc lemn rotund de esență gorun presupus provenind din gestiunea B.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul C. trimis în judecată pentru instigare la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. (faptă presupus comisă la 10.06.2019 constând în presupusa determinare a inculpatului A. în însușirea cantității de 4,776 mc lemn rotund de esență gorun presupus provenind din gestiunea B.).

În baza art. 16 alin. (1) lit. a) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D. , trimis în judecată pentru comiterea complicitate la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen. (faptă presupus comisă la 10.06.2019 constând în presupusul ajutor dat inculpatului A. în însușirea cantității de 4,776 mc lemn rotund de esență gorun presupus provenind din gestiunea B.).

A fost înlăturată cauza de agravare prevăzută de art. 35 alin. (1) C. pen. în privința infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen.

În baza art. 396 alin. (1) C. proc. pen.. rap. la art. 80 alin. (1) și (3) C. pen. s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei față de inculpatul D. pentru comiterea infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen. (faptă comisă la 10.06.2019 privind consemnarea unor date nereale în avizul de însoțire seria x nr. x/10.06.2019).

S-a dispus aplicarea față de inculpat a avertismentului prev. de art. 81 C. pen., după rămânerea definitivă a hotărârii.

S-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 82 C. pen.

În baza art. 16 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., a fost achitat inculpatul D. pentru actul material al infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prevăzută de art. 322 alin. (1) C. pen., presupus comis la 10.06.2019 privind consemnarea unor date nereale în avizul de însoțire seria x nr. x/10.06.2019.

În baza art. 397 alin. (1) C. proc. civ., s-a dispus respingerea ca neîntemeiată a acțiunii civile formulate de UAT Cetate.

În baza art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., s-a dispus desființarea în întregime a avizului de însoțire seria x nr. x/10.06.2019, emis de inculpatul D. și a avizului de însoțire seria x nr. x/10.06.2019, emis de autor necunoscut.

Împotriva acestei hotărâri a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Bistrița.

Prin decizia penală nr. 906/A din 22 mai 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe Judecătoria Bistrița împotriva sentinței penale nr. 69 din 31.01.2024 a Judecătoriei Bistrița, care a fost desființată în parte cu privire la soluția pronunțată asupra laturii penale în privința celor trei inculpați, respectiv referitor la soluția de respingere a pretențiilor civile și, pronunțând o nouă hotărâre în aceste limite:

A fost condamnat inculpatul C. la pedeapsa de 2 ani și 3 luni închisoare pentru instigare la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 47 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), alin. (2) și alin. (3) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., alăturat pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 2 ani, calculată de la data pronunțării deciziei, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția de șef district în cadrul Romsilva. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicția exercitării acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie se va executa în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și s-a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului C. de 2 ani și 6 luni, calculat de la data pronunțării deciziei. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului C. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, program/e care va/vor fi stabilit/e de consilierul de probațiune în baza evaluării inițiale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul C. are obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Municipiului Bistrița sau în cadrul Primăriei Comunei Cetate.

Conform art. 91 alin. (4) C. pen. rap. la art. 404 alin. (2) C. proc. pen.., s-a atras atenția inculpatului asupra consecințelor săvârșirii unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, respectiv asupra consecințelor nerespectării, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere și a neexecutării obligațiilor impuse.

În baza art. 72 C. pen., s-a constatat că inculpatul C. a fost reținut pe o perioadă de 24 ore la 10/11.07.2019.

A fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), alin. (2) și alin. (3) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., alăturat pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durata de 2 ani, calculată de la data pronunțării deciziei, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a ocupa funcția de pădurar în cadrul Romsilva. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicția exercitării acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie se va executa în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și s-a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului A. de 2 ani și 6 luni, calculat de la data pronunțării deciziei. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului A. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, program/e care va/vor fi stabilit/e de consilierul de probațiune în baza evaluării inițiale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul A. are obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Municipiului Bistrița sau în cadrul Primăriei Orașului Năsăud.

În baza art. 396 alin. (6) C. proc. pen.. rap. la art. 16 lit. f) C. proc. pen.., s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpatul D. sub aspectul comiterii infracțiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 322 alin. (1), cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (două acte materiale), cu aplicarea art. 5 din C. pen., ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

A fost condamnat inculpatul D. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru complicitate la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen. În baza art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g), alin. (2) și alin. (3) C. pen. rap. la art. 67 alin. (2) C. pen. și art. 68 alin. (1) lit. b) C. pen., alăturat pedepsei principale, s-a interzis inculpatului exercitarea, pe o durată de 2 ani, calculată de la data pronunțării deciziei, cu titlu de pedeapsă complementară, a drepturilor: de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție implicând exercițiul autorității de stat și de a desfășura activități în domeniul silvic, inclusiv de exploatare, transport și prelucrare a materialului lemnos. În baza art. 65 alin. (1) C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și g) C. pen., s-a stabilit în sarcina inculpatului, cu titlu de pedeapsă accesorie, interdicția exercitării acelorași drepturi a căror exercitare a fost interzisă cu titlu de pedeapsă complementară. În baza art. 65 alin. (3) C. pen., pedeapsa accesorie se va executa în caz de revocare/anulare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și dispunerii executării pedepsei principale.

În baza art. 91, art. 92 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei închisorii și s-a stabilit un termen de supraveghere a inculpatului D. de 2 ani și 6 luni, calculat de la data pronunțării deciziei. În baza art. 93 alin. (1) C. pen., a fost obligat inculpatul D. ca, pe durata termenului de supraveghere, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Bistrița-Năsăud, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) C. pen., s-a impus inculpatului D. ca, pe durata termenului de supraveghere, să execute obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate, program/e care va/vor fi stabilit/e de consilierul de probațiune în baza evaluării inițiale.

În baza art. 404 alin. (2) C. proc. pen.. rap. la art. 93 alin. (3) C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul D. are obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 80 de zile lucrătoare în cadrul Primăriei Municipiului Bistrița sau în cadrul Primăriei Orașului Năsăud.

În baza art. 22 alin. (1) și (2) C. proc. pen.., s-a constatat că prin adresa nr. x/12.02.2024 Comuna Cetate, prin primar, a renunțat în cursul soluționării apelului la pretențiile civile în cuantum de 3.822,37 RON.

În baza art. 112 alin. (1) lit. e) C. pen., s-a dispus confiscarea specială a sumei de 3.822,37 RON de la inculpatul D..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu sunt contrare deciziei.

Împotriva hotărârii pronunțată de instanța de apel au declarat recurs în casație inculpații D. și C..

Prin motivele formulate, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat D. a susținut că fapta de complicitate la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., nu este prevăzută de legea penală întrucât este ulterioară consumării infracțiunii de delapidare.

O primă observație a fost aceea că acuzația imputată constă în "a primi lemnul delapidat", fiind încadrată juridic ca și complicitate în sensul art. 48 alin. (1) C. pen., nicidecum în art. 48 alin. (2) C. pen. Cu toate că s-a încercat prin actul de remediere extinderea acuzației în fapt, în procedura de cameră preliminară, din "a primit lemn" în "a promis anterior delapidării că va cumpăra" o atare acuzație nu poate fi validată întrucât este o cu totul altă faptă, față de care dreptul la apărare a fost eludat, o atare extindere a acuzației fiind incompatibilă cu limitele și obiectul judecății prin raportare la art. 328 C. proc. pen.. - fapta la care s-a mărginit urmărirea penală fiind "a primit lemnul delapidat".

Cu toate acestea, instanța de apel a retinut această faptă, dar în mod greșit, întrucât aceasta nu este tipică art. 48 alin. (1) C. pen.

Instanța nu a fost sesizată cu o complicitate prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. în sensul promisiunii de a primi bunurile rezultate din infracțiune, astfel că soluția apare ca fiind greșită si trebuie îndreptată.

De asemenea, s-a arătat că fapta a fost reținută ca fiind înlesnire, nu ajutor. Distincția este importantă pentru momentul comiterii infracțiunii de către autor. Înlesnirea este anterioară, iar ajutorul este concomitent, și, pe cale de consecință, singura verificare a tipicității complicității se rezumă la a stabili dacă primirea lemnului a fost anterioară însușirii, ceea ce este exclus chiar prin starea de fapt reținută în decizia atacată.

Astfel, în hotărârea recurată, s-a reținut că primirea a fost concomitentă însușirii, însă o atare stare de fapt nu a fost niciodată imputată recurentului și nu a făcut obiectul judecății.

Prin urmare, complicitatea ulterioară, materializată prin primirea cantității de 4,776 mc lemn rotund de esență gorun nu este prevăzută de legea penală întrucât nu verifică tipicitatea art. 48 alin. (1) C. pen.

S-a învederat că starea de fapt reținută de instanța de apel pentru a dispune soluția de condamnare este următoarea:

"Fapta inculpatului D. care, la data de 10.06.2019, a acceptat propunerea inculpatului C. de a cumpără surplusul de material lemnos din specia gorun la prețul de 400 RON/mc, apoi a înlesnit activitatea infracțională desfășurată de către inculpații C. și A. constând în însușirea fără drept din gestiunea celui din urmă a cantității de 4,776 mc lemn rotund de esență gorun aflat în proprietatea Comunei Cetate, situat în platforma primară Valea Luncii a partizii nr. x/2019 de pe raza localității Petriș, în valoare de 3.820,80 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) C. pen..".

Recurentul a susținut că fapta materială de a primi cantitatea de lemn nu a mai fost reținută de instanța de apel, starea de fapt reținută fiind aceea de "a accepta propunerea inculpatului C." care nu se circumscrie complicității prevăzute de art. 48 alin. (1) C. pen.

Modificarea stării de fapt cu încălcarea limitelor și a obiectului judecății nu poate fi omisă, dar este cert că nu se regăsește ipoteza privind complicitatea prev. de art. 48 alin. (1) C. pen., promisiunea/acceptarea propunerii nefiind o complicitate reglementată de aceste dispoziții.

În concluzie, s-a solicitat admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și pronunțarea unei soluții de achitare, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I C. proc. pen.., sub aspectul complicității la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (2) C. pen. rap. la art. 295 C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.

Prin motivele formulate, invocând cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., recurentul inculpat C. a susținut că decizia atacată este nelegală raportat la încadrarea juridică și la dispozițiile legale avute în vedere în apel, fiind aplicate pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege.

Având în vedere încadrarea juridică reținută de instanța de apel, respectiv instigare la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 47 alin. (1) C. pen. raportat la art. 295 alin. (1) C. pen., recurentul a susținut că, în cauză, s-a pus problema existenței calității de funcționar public a autorului faptei sau cea de funcționar în accepțiunea art. 308 C. pen.

Instanța de apel a analizat acest aspect, începând de la pag. 23 a hotărârii atacate. Din analiza efectuată în hotărârea atacată, recurentul a apreciat că instanța de apel a ajuns la concluzia că inculpatul Suciu s-ar încadra în categoria de funcționar "privat", raportat la dispozițiile art. 175 alin. (2) C. pen. În acest sens, recurentul a avut în vedere natura de ocol silvic "privat" pe care o are Ocolul silvic E., acolo unde își desfășura activitatea inculpatul A., acesta fiind încadrat și desfășurându-și activitatea în baza unui contract individual de muncă.

Recurentul a considerat că, în mod greșit, instanța a apreciat ca în cauză nu sunt aplicabile dispozițiile art. 308 C. pen., ceea de ar fi condus la reducerea limitelor speciale cu 1/3 (potrivit alin. (2) al art. 308 C. pen.).

În situația în care în cauză sunt aplicabile dispozițiile art. 308 alin. (1) și (2) C. pen. limitele de pedeapsă ar fi mai mici și atunci ar fi incidente prevederile privind prescripția răspunderii penale.

Pentru a se ajunge la situația expusă, recurentul a considerat că nu se impune o schimbare de încadrare juridică. Așa cum s-a stabilit în doctrină și practică, încadrarea juridică a faptei reprezintă dispoziția din legea penală aplicabilă faptei concrete săvârșită de inculpat. Astfel, în privința noțiunii de încadrare juridică trebuie avută în vedere o viziune restrictivă care include numai instituțiile relative la infracțiune, fără a fi incluse și cele relative la răspunderea penală sau individualizarea pedepsei.

În cauză, fiind analizate atât infracțiunea de delapidare, prev. de art. 295 alin. (1) C. pen., cât și prevederile art. 175 alin. (2) C. pen., ajungându-se la concluzia că autorul se încadrează la categoria funcționarilor prevăzuți de art. 175 alin. (2) C. pen., se impunea raportarea la art. 308 C. pen., care avea ca și consecință modificarea limitelor de pedeapsă prevăzute de lege.

În cauză, având în vedere efectele art. 308 alin. (2) C. pen. cu privire la limitele de pedeapsă, este incidentă instituția prescripției răspunderii penale raportat la momentul săvârșirii faptei coroborat cu limitele reduse ale pedepsei.

Față de cele expuse, recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, urmând să fie înlăturată greșita aplicare a legii și, în consecință, să se dispună încetarea procesului penal ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale, potrivit art. 16 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.

Cererile de recurs în casație au fost comunicate Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Cluj și părților, însă nu au fost depuse concluzii scrise.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 28 august 2025. În cauză, s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent, în vederea discutării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 C. proc. pen.., la termenul din 14 octombrie 2025.

Potrivit raportului întocmit de magistratul asistent cererile de recurs în casație apare ca fiind inadmisibile, criticile formulate de recurenții inculpați neputând fi circumscrise cazurilor de casare invocate (art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. - recurentul inculpat D. și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. - recurentul inculpat C.).

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererilor de recurs în casație, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte reține următoarele:

Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, de anulare, care poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între respectarea principiului legalității, pe de o parte și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârii definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea căii extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, la calitatea procesuală activă și la cazurile de casare.

În conformitate cu prevederile art. 440 alin. (1), (2) și 4 C. proc. pen.., "(1) Admisibilitatea cererii de recurs în casație se examinează în camera de consiliu de un complet format din un judecător, după depunerea raportului magistratului-asistent și atunci când procedura de comunicare este legal îndeplinită, fără citarea părților și fără participarea procurorului. (2) Dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438, instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. (...) (4) În cazul în care instanța constată că cererea îndeplinește condițiile prevăzute la art. 434-438, dispune prin încheiere admiterea în principiu a cererii de recurs în casație și trimite cauza în vederea judecării recursului în casație."

Din examinarea dispozițiilor legale anterior enunțate rezultă că recursul în casație este supus unei verificări prealabile judecării în fond a acestuia, privind admisibilitatea în principiu a cererii.

În această etapă procesuală, sunt examinate condițiile de admitere în principiu a recursului în casație, care rezultă din dispozițiile art. 434, art. 435, art. 436 și art. 438 C. proc. pen.. Astfel, se verifică dacă hotărârea atacată este susceptibilă de recurs în casație, dacă cererea de recurs în casație a fost formulată în termenul prevăzut de lege și de o persoană care are calitate procesuală activă, dacă cererea este motivată sau are conținutul prevăzut de lege, dacă sunt invocate și motivate cazurile de casare prevăzute de art. 438 C. proc. pen.. și dacă procurorul sau partea a mai formulat anterior vreo cerere de recurs în casație.

Instanța constată că decizia penală nr. 906/A din data de 22 mai 2025 a Curții de Apel Cluj, secția penală si de minori (dosarul nr. x/2020), a fost pronunțată în apel și poate fi atacată cu recurs în casație, fiind respectate dispozițiile art. 434 alin. (1) și (2) C. proc. pen.. Deopotrivă, se constată că cererile de recurs în casație au fost formulate cu respectarea termenului prevăzut de art. 435 C. proc. pen.. și îndeplinesc cerințele de formă prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. Referitor la condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., s-au indicat cazurile de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. (recurentul inculpat D.) și art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.. (recurentul inculpat C.).

Înalta Curte reține că invocarea formală a unui caz de casare prevăzut de lege, deși necesară, nu este suficientă pentru declararea ca admisibilă a cererii de recurs în casație. În etapa admisibilității în principiu se verifică și aparenta corespondență între motivele susținute și cazurile de casare în care acestea au fost încadrate.

În privința cazului de casare reglementat de prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., se observă că acesta nu permite o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, statuările în fapt ale instanței a cărei hotărâre a fost atacată neputând fi cenzurate în nici un fel. Pot fi circumscrise cazului de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. doar criticile referitoare la lipsa incriminării, precum și cele referitoare la lipsa elementelor constitutive ale infracțiunii din perspectiva laturii obiective, criticile vizând latura subiectivă neputând fi cenzurate prin cazul de casare invocat. Astfel, acest caz de casare vizează acele situații în care nu se realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și configurarea legală a tipului respectiv de infracțiune, fie din cauza împrejurării că fapta pentru care s-a dispus condamnarea definitivă a inculpatului nu întrunește elementele de tipicitate prevăzute de norma de incriminare, fie din cauza dezincriminării faptei (indiferent dacă vizează reglementarea în ansamblul său sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv).

În condițiile în care nu se critică situația de fapt, ci se solicită doar o verificare în drept a acesteia, motivul de recurs poate fi analizat din perspectiva cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.

Cu privire la acest caz de casare, în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție s-a reținut că "dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.. exclud în totalitate din sfera de cenzură a Înaltei Curți de Casație și Justiție modificarea situației de fapt, în acest stadiu putându-se analiza doar dacă faptele, astfel cum au fost reținute de către instanța de apel sunt prevăzute ca infracțiuni, dacă acestea corespund tiparului de incriminare ori întrunesc - din punct de vedere obiectiv, elementele constitutive ale infracțiunii reținute în sarcina inculpatului" (decizia nr. 350/RC/2015 - Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, www.x.ro).

În esență, în privința cazului reglementat de art. 438 alin. (1) pct. 7 C. proc. pen.., recurentul inculpat D. a susținut că, potrivit rechizitoriului, complicele a primit lemnul, nu a promis anterior delapidării că va cumpăra, astfel că nu pot fi extinse limitele sesizării. Deopotrivă inculpatul a arătat că fapta de complicitate la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen., nu este prevăzută de legea penală întrucât este ulterioară consumării infracțiunii de delapidare. Prin urmare, complicitatea ulterioară, materializată prin primirea cantității de 4,776 mc lemn rotund de esență gorun nu este prevăzută de legea penală întrucât nu verifică tipicitatea art. 48 alin. (1) C. pen.

Se observă că aspectele invocate de recurentul inculpat D. prin motivele de recurs în casație pornesc de la contestarea situației de fapt reținută în cauză, cu titlu definitiv și presupun o reapreciere a acesteia.

Contrar celor susținute de recurent, se observă că instanța de apel a reținut, cu titlu definitiv, următoarele:

"Inculpatul D. a susținut că pretinsa complicitate a fost posterioară, ulterior consumării delapidării prin însușire. În plus, în rechizitoriu s-ar fi reținut că complicele a primit lemnul, nu că a promis anterior delapidării că va cumpăra, astfel că nu s-ar fi putut extinde limitele sesizării.

Curtea a precizat în debutul argumentării că rechizitoriul nu s-a limitat strict la conduita de primire a materialului lemnos, inculpatul D. întărind inițial rezoluția infracțională luată de instigator (complicitate la instigare), iar apoi înlesnind efectiv conduita de însușire a bunurilor de către autor.

Însușirea bunurilor s-a consumat exact în momentul în care complicele le-a primit, astfel încât nu s-ar putea susține o posterioritate a actelor realizate de către complicele D..

În mod evident a existat o legătură subiectivă între cei inculpați. Instigatorul C. șef de district, în înțelegere cu complicele D., l-a determinat pe autorul pădurar să își însușească materialul lemnos surplus în urma exploatării partidei gestionate de autor pentru ca apoi să remită cantitatea complicelui D., prețul redus al materialului lemnos urmând să fie încasat de instigatorul C..

Așadar, Curtea reține că (...) Fapta inculpatului D. care, la data de 10.06.2019, a acceptat propunerea inculpatului C. de a cumpără surplusul de material lemnos din specia gorun la prețul de 400 RON/mc, apoi a înlesnit activitatea infracțională desfășurată de către inculpații C. și A. constând în însușirea fără drept din gestiunea celui din urmă a cantității de 4,776 mc lemn rotund de esență gorun aflat în proprietatea Comunei Cetate, situat în platforma primară Valea Luncii a partizii nr. x/2019 de pe raza localității Petriș, în valoare de 3.820,80 RON, întrunește elementele constitutive ale complicității la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) rap. la art. 295 alin. (1) C. pen..".

Așadar, cu toate că recurentul a susținut că fapta pentru care a fost condamnat (complicitate la infracțiunea de delapidare, prev. de art. 48 alin. (1) C. pen. rap. la art. 295 alin. (1) C. pen.) nu este prevăzută de legea penală, se observă că acesta solicită, de fapt, o rejudecare a cauzei, prin reaprecierea și cenzurarea probelor, cu consecința configurării unei alte situații de fapt decât cea stabilită de instanțele inferioare și intrată în puterea lucrului judecat.

Înalta Curte subliniază, în acest context, că finalitatea recursului în casație nu este aceea de a supune cauza penală unei noi judecăți, în vederea remedierii greșitei aprecieri a faptelor sau inexactei stabiliri a împrejurărilor în care a fost comisă, ci de a repara un aspect de nelegalitate constând în condamnarea inculpatului pentru fapte care nu întrunesc elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare, fiind, însă, obligatoriu ca toate verificările realizate în calea extraordinară de atac să se raporteze exclusiv la situația factuală deja stabilită de instanța de apel, aceasta având un caracter definitiv.

Referitor la cazul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., acesta vizează stabilirea pedepsei în limitele prevăzute de lege în raport cu încadrarea juridică dată faptei, textul nepermițând cenzurarea oricărui alt aspect de nelegalitate care, în final, ar putea produce consecințe asupra cuantumului pedepsei. Aprecierea legalității limitelor de pedeapsă în calea extraordinară de atac a recursului în casație se face în funcție de încadrarea juridică reținută și menținută prin hotărârea atacată, precum și de cauzele de atenuare sau de agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de fond sau de apel.

Invocând acest caz de casare, recurentul C. a susținut că soluția pronunțată în apel este nelegală, întrucât instanța a reținut că infracțiunea de delapidare a fost comisă de o persoană care avea calitatea de funcționar public potrivit dispotițiilor art. 175 alin. (2) C. pen. însă, ulterior, nu a procedat la reducerea cu 1/3 a limitelor de pedeapsă potrivit alin. (2) al art. 308 C. pen.), situație care ar fi atras și o soluție de încetare a procesului penal, fiind incidente dispozițiile privind prescripția răspunderii penale, prin raportare la aceste limite reduse.

Astfel cum rezultă din decizia recurată, instanța de apel a efectuat o analiză din perspectiva subiectul activ al infracțiunii și a concluzionat că inculpatul A. are calitatea specială cerută de textul de incriminare al art. 295 C. pen., întrucât era funcționar public asimilat, potrivit art. 175 alin. (2) C. pen. însă a arătat că "nu era aplicabil art. 308 C. pen., cum eronat a reținut în argumentare sentința apelată".

În calea extraordinară de atac a recursului în casație, Înalta Curte poate analiza dacă pedeapsa stabilită se situează în limitele prevăzute de lege, respectiv să verifice corecta aplicare a legii și a unor dispoziții privind o variantă atenuată a unei infracțiuni (în speță, art. 308 C. proc. pen..), în situația în care se constată o neconcordanță între aspectele de fapt și de drept reținute prin decizia atacată și dispozițiile legale pe care instanța le-a considerat incidente.

În acest context, instanța constată că motivul invocat de recurentul inculpat C., în sensul că instanța de apel nu a dat eficieneță dispozițiilor art. 308 C. pen., care stabilesc reducerea limitelor speciale cu 1/3 (alin. (2), iar în situația în ar fi aplicate prevederile indicate anterior limitele de pedeapsă ar fi mai mici și ar fi incidente prevederile privind prescripția răspunderii penale, poate fi circumscris, din punct de vedere strict formal, cazurilor de casare reglementate de art. 438 alin. (1) pct. 12 și art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.. (în cazul acestui din urmă caz prin raportare la cele statuate prin decizia Curții Constituționale nr. 50/2025, prin care s-a constatat că este neconstituțională soluția legislativă din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 C. proc. pen.., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal).

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte va admite, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. împotriva deciziei penale nr. 906/A din data de 22 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală si de minori, în dosarul nr. x/2020 și va trimite cauza, în vederea judecării recursului în casație, Completului nr. 7.

Va fixa termen de judecată la data de 25 noiembrie 2025, pentru când vor fi citate părțile.

Va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul D. împotriva deciziei penale nr. 906/A din data de 22 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală si de minori, în dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul inculpat D. la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.