ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 201/2024

Ședința publică din data de 07 martie 2024

Deliberând asupra contestației formulată de partea civilă A., în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, printre altele, Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 583 din C. proc. pen. rap. la art. 96 din C. pen., a respins sesizarea petentei A. cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare cu aplic. art. 91 și art. 92 din C. pen. aplicată intimatului B. prin sentința penală nr. 92/28.06.2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul cu nr. x/2018 al aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2018.

Pentru a hotărî astfel, curtea de apel a reținut că petenta A. a solicitat să se dispună revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere și executarea pedepsei, precum și obligarea condamnatului B. la plata cheltuielilor de judecată ocazionate cu prezenta cauză.

În susținerea cererii, petenta a arătat, în esență, că prin sentința penală nr. 92/28.06.2018, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2018, pronunțată în dosarul penal nr. x/2018, s-a dispus condamnarea inculpatului B. pentru săvârșirea infracțiunii de delapidare în formă continuată, prevăzută de art. 295 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., la o pedeapsă de 2 ani și 4 luni închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), g) și k) din C. pen., pe o durată de 3 ani, iar în baza art. 91 și art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe un termen de încercare de 5 ani.

A mai arătat că prin aceeași sentință penală inculpatul a fost obligat către petentă, care s-a constituit parte civilă în cauză, la plata sumei de 29.622,16 RON, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum și 3.000 RON cheltuieli judiciare.

Totodată, inculpatul a fost obligat să respecte o serie de măsuri de supraveghere, precum și să achite obligațiile civile la care a fost obligat, atrăgându-i-se atenția asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen.

Petenta a susținut că, deși au trecut aproape 5 ani de la data rămânerii definitive a hotărârii, inculpatul, cu rea-credință, nu și-a executat obligațiile civile la care a fost obligat, nu a achitat niciodată în contul despăgubirilor civile la care a fost obligat și a învederat că a demarat procedura de executare silită împotriva acestuia, însă fără niciun rezultat.

Prin concluziile scrise depuse la dosar, petenta a solicitat instanței să constate reaua-credință a condamnatului care a avut suficient timp la dispoziție pentru a-și îndeplini obligația de diligență de a restitui suma ce face obiectul despăgubirilor civile la care a fost obligat prin sentința penală nr. 92/28.06.2018 definitivă prin neapelare, cu argumentarea că, deși condamnatul a susținut că în mod obiectiv nu a putut achita despăgubirile, în opinia petentei, lipsește cu desăvârșire intenția acestuia de a achita suma respectivă, sumă care, împărțită la 5 ani - termenul de supraveghere, ar fi rezultat aproximativ 7000 RON per an, respectiv aproximativ 580 RON lunar.

Astfel, petenta a susținut că nu este cu putință, nu este corect și moral a se aprecia că în decursul celor 5 ani, condamnatul nu a putut achita măcar parțial din sumele datorate în mod obiectiv.

Pe de altă parte, a arătat că locuința condamnatului și a familiei lui (soție plus copil) este asigurată prin faptul că locuiește într-un imobil deținut de mama acestuia, deci nu suportă costuri de chirie, are suportul familiei lui, cu siguranță mama acestuia, precum și soția lui sprijindu-l financiar la întreținerea gospodăriei și a celor necesare traiului zilnic.

A mai apreciat că susținerile condamnatului privind împrejurarea că în perioada COVID a fost nevoit să-și restrângă activitatea pe care a dorit să o presteze în cadrul societății înființate, datorită suspendării creditărilor fondurilor europene, nu au niciun suport probator și a învederat că, deși condamnatul a avut timp suficient pentru a-și îndeplini obligațiile impuse prin sentința de condamnare, acesta nu a depus nici cea mai mică diligență în a încerca să repare paguba pricinuită prin săvârșirea infracțiunii pentru care a fost condamnat.

Petenta a făcut trimitere și la raportul de evaluare prin care se reține că potențialul factor care ar putea precipita comportamentul infracțional este interesul scăzut pentru identificare unor alternative eficiente pentru realizarea și gestionarea veniturilor în vederea achitării obligațiilor civile.

Analizând cererea formulată, curtea a reținut, prioritar, că prin sentința penală nr. 9/30.01.2023, pronunțată în dosarul nr. x/2022, definitivă, în temeiul art. 583 din C. proc. pen. rap. la art. 96 din C. pen., Curtea de Apel Cluj a respins sesizarea formulată de Serviciul de Probațiune Maramureș cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 7000 RON amendă penală aplicată intimatului B. prin sentința penală nr. 32/21.02.2018 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj, în dosarul nr. x/2018 al aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019.

Concluziile la care a ajuns instanța și care acoperă o bună parte a intervalului de timp care interesează în prezentul dosar nu pot fi combătute în prezenta procedură, urmând a se analiza în ce măsură intervalul de timp scurs de la data pronunțării respectivei soluții și până în prezent ar putea fi relevant în cauză.

În acest context, curtea de apel a constatat că prin sentința penală nr. 32/21.02.2018 a Curții de Apel Cluj s-a dispus anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei aplicate prin sentința penală nr. 92/28.06.2018 a Curții de Apel Cluj (ce face obiectul prezentei cauze), s-a constatat concursul de infracțiuni, s-au repus în individualitate pedepsele aplicate și s-au contopit, rezultând pedeapsa rezultantă mai sus menționată, de 3 ani închisoare și 7000 RON amendă, dispunându-se suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.

Examinând sesizarea Serviciului se Probațiune Maramureș prin prisma actelor și dovezilor existente, curtea a constatat următoarele:

În data de 30 iunie 2022, instanța de judecată a fost sesizată de către Serviciul de Probațiune Maramureș pentru a se pronunța cu privire la eventuala revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere a executării pedepsei rezultante de 3 ani închisoare și 7000 RON amendă penală aplicată inculpatului B. prin sentința penală nr. 32/21.02.2018 pronunțată de către Curtea de Apel Cluj în dosarul cu nr. x/2018 al aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și delapidare.

În esență, petentul a învederat instanței că persoana condamnată B. nu a achitat obligațiile civile stabilite de instanță în sarcina sa, în termenul de cel târziu 3 luni înainte de expirarea termenului de supraveghere.

Examinând sesizarea formulată prin prisma actelor existente la dosarul cauzei, instanța a notat dispozițiile pevăzute de art. 93 alin. (3) din C. pen., art. 96 alin. (2) din C. pen., a constatat că potrivit sentinței penale nr. 32/21.02.2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 12.03.2019, inculpatul B. a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare și 7000 RON amendă penală pentru săvârșirea infracțiunilor de fals intelectual, uz de fals și delapidare, fiind obligat, totodată, să achite părților civile suma de 41.026,91 RON, la care se adaugă dobânda legală începând cu data de 4 februarie 2015 și până la plata integrală a creanței, cu titlu de despăgubiri civile pentru daune materiale, precum și faptul că s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Întrucât Serviciul de Probațiune Maramureș a constatat neexecutarea acestor obligații de plată dispuse prin hotărârea judecătorească de condamnare în sarcina inculpatului, raportat la data expirării termenului de supraveghere (23.07.2022), în temeiul art. 94 alin. (4) lit. c) din C. pen., a sesizat instanța de judecată pentru a se pronunța cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Astfel, în scopul stabilirii motivelor care au dus la neexecutarea obligațiilor de către intimat, instanța a examinat datele privind situația materială a condamnatului, emise de autoritatea administrației publice locale de la domiciliul acestuia și de organele fiscale din cadrul Agenției Naționale de Administrare Fiscală, precum și actele emise de alte autorități sau instituții care dețin informații cu privire la situația patrimonială a intimatului.

În acest context, instanța, urmare a dispozițiilor cuprinse în încheierea de ședință din data de 6 octombrie 2022, a emis adrese către Primăria Șomcuța Mare prin care s-a solicitat să se comunice dacă persoana condamnată figurează cu bunuri impozabile, respectiv către Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș pentru a se comunica dacă intimatul B. a realizat venituri din anul 2019 până în prezent.

Analizând documentele transmise de către instituțiile sus indicate, instanța de judecată a constatat că neplata obligațiilor civile la plata cărora a fost obligat intimatul B. nu se datorează relei-credințe a acestuia în a-și îndeplini obligațiile civile, prin raportare la situația patrimonială, întrucât din datele obținute de la instituțiile abilitate nu a rezultat că în această perioadă de timp intimatul ar fi realizat venituri sau ar fi fost înregistrat cu bunuri impozabile.

Astfel, din adresa emisă de Biroul Venituri al Orașului Șomcuta Mare și din răspunsul A.N.A.F.-Direcția Generală Regională a Finanțelor publice Maramureș, a rezultat că intimatul B. nu figurează cu bunuri impozabile în baza de date a acestor instituții, respectiv cu venituri impozabile realizate în perioada 2019 și până în prezent.

Or, Din cuprinsul Raportului de evaluare întocmit de Serviciul de Probațiune Maramureș a rezultat că, în luna decembrie 2019, persoana supravegheată a înființat o firmă proprie, S.C. C. S.R.L, având ca obiect de activitate prestarea de lucrări de curățenie la firmele din domeniul HoReCa pentru care a demarat în cursul anului 2020 procedurile pentru obținerea unor finanțări europene în domeniul curățeniei prin programul POCU, inițiat de către Primăria Șomcuta Mare, doar că, pe fondul pandemiei SARS Cov2, în intervalul martie 2020 - ianuarie 2022, activitatea firmei de curățenie a fost suspendată din lipsă de comenzi.

Totodată, instanța de judecată a reținut că, cu ocazia întrevederii de monitorizare a demersurilor făcute în vederea achitării obligațiilor civile, prin declarația pe proprie răspundere, înregistrată în cadrul Serviciului de Probațiune Maramureș cu numărul x/21.01.2021, intimatul B. a învederat că nu a reușit să achite nicio sumă în contul obligațiilor civile stabilite de instanță, cu argumentarea că se află în incapacitate de a achita sume din cauza restrângerii activității economice pe perioada de pandemie COVID, ceea ce a dus și la suspendarea creditărilor din fonduri europene, necesare pentru demararea activităților scontate la firma S.C. C. S.R.L., veniturile realizate de el rezultând exclusiv din activitățile lucrative desfășurate în gospodăria proprie, estimate în medie la 1.000 RON lunar. În plus, intimatul a urmat diverse cursuri profesionale pentru a-și crește șansele obținerii unor venituri, fără însă a reuși încadrarea în muncă, aspect de reținut în plus în sensul lipsei relei-credințe, ca și condiție pentru a fi dispusă revocarea suspendării.

În formarea convingerii că revocarea suspendării sub supraveghere cu consecința executării pedepsei în regim privativ nu este oportună în cazul de față, instanța a coroborat datele privind situația financiară a condamnatului și cu activitatea persoanei supravegheate pe durata celor 4 ani de supraveghere: a respectat măsurile de supraveghere, a manifestat implicare pentru îndeplinirea celorlalte obligații stabilite prin sentința penală, fiind depusă la dosarul de probațiune adeverința de evaluare psihologică nr. 47/17.02.2020 care atestă participarea la programul de reintegrare socială, derulat în cadrul cabinetului individual de psihologie - psiholog D., a îndeplinit obligația de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității în cadrul Parohiei greco -catolice Șomcuta Mare, iar conform informațiilor furnizate de sursele din cadrul poliției, în perioada de supraveghere B. a avut un comportament corespunzător în comunitate, având un copil de 1 an în întreținere.

Prin urmare, într-un astfel de context probator, instanța de judecată a apreciat că nu se poate dispune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, iar plasarea în detenție în vederea executării efective a pedepsei ar minimiza șansele de a fi recuperat prejudiciul cauzat părților civile, în contextul în care experiența de muncă și nivelul de școlarizare îl fac totuși pe intimat competitiv pe piața muncii, iar dobânzile penalizatoare care curg pot reprezenta o sancțiune pecuniară suficientă, aptă să asigure o dezdăunare completă a victimelor infracțiunii, chiar în absența încarcerării condamnatului, sens în care a respins sesizarea Serviciului de Probațiune Maramureș, sentință ce are autoritate de lucru judecat.

În ceea ce privește cererea ce face obiectul prezentului dosar, curtea a analizat în ce măsură intervalul de timp scurs de la data pronunțării acestei soluții și până în prezent ar putea fi relevant în cauză și a constatat că situația nu s-a schimbat.

Prin urmare, s-a observat că, între timp, condamnatul și-a continuat activitatea de pregătire profesională, motiv pentru care cu atât mai mult nu se poate reține reaua-credință în neexecutarea obligațiilor civile, acesta aflându-se în continuare în situația imposibilității îndeplinirii obligațiilor civile.

S-a mai reținut că, în motivarea neîndeplinirii obligațiilor, condamnatul a invocat incapacitatea sa de a achita despăgubirile civile din cauza restrângerii activității economice pe perioada de pandemie COVID, ceea ce a dus și la suspendarea creditărilor din fonduri europene, necesare pentru demararea activităților scontate la firma S.C. C. S.R.L., veniturile realizate de el rezultând exclusiv din activitățile lucrative desfășurate în gospodăria proprie. În plus, a urmat diverse cursuri profesionale pentru a-și crește șansele obținerii unor venituri, fără însă a reuși încadrarea în muncă, toate aceste aspecte fiind dovedite cu înscrisurile existente la dosar, astfel că, în opinia instanței, nu se poate reține reaua-credință, ca și condiție pentru a fi dispusă revocarea suspendării.

Prin urmare, coroborând datele privind situația financiară a condamnatului cu activitatea acestuia pe durata celor 4 ani de supraveghere, curtea de apel a constatat că inculpatul a respectat măsurile de supraveghere și a manifestat implicare pentru îndeplinirea celorlalte obligații stabilite prin sentința penală.

În acest context probator, nefiind dovedită reaua-credință a condamnatului, instanța de judecată a apreciat că nu se impune revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei, iar plasarea în detenție în vederea executării efective a pedepsei ar minimiza șansele de a fi recuperat prejudiciul cauzat părții civile.

Împotriva sentinței penale nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori a formulat contestație partea civilă A., prin apărător ales, prin care a solicitat admiterea căii de atac promovate, desființarea sentinței atacate și admiterea cererii de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere dispuse cu privire la condamnatul B., cu consecința executării pedepsei în regim de detenție și interzicerea drepturilor prevăzute de prevederile legale.

În motivarea contestației, apărarea a criticat hotărârea atacată susținând că, în opinia sa, intimatul condamnat B. nu a făcut dovada că nu a avut nicio posibilitate să respecte obligația de a achita despăgubirile civile impuse acestuia prin sentința de condamnare, astfel cum prevăd dispozițiile art. 96 alin. (2) din C. pen.

Deopotrivă, apărarea a solicitat să se rețină că neplata integrală sau parțială a obligațiilor civile trebuie să fie rezultatul unei imposibilități obiective a debitorului de a își îndeplini obligațiile civile și a apreciat că împrejurarea că intimatul nu figurează în evidența fiscală cu venituri, reținută de către prima instanță, nu este de natură a crea convingerea că neplata integrală sau parțială a obligațiilor civile s-a datorat unei imposibilități obiective a intimatului de a își îndeplini obligațiile civile, în condițiile în care este de notorietate faptul că foarte multe persoane realizează venituri neoficial pe teritoriul României sau a altor state (când este cazul).

A mai arătat că este de la sine înțeles că intimatul nu ar fi putut supraviețui fără venituri, fie ele realizate oficial sau nu, putându-se prezuma absolut rezonabil că acesta poate realiza venituri, având în vedere faptul că este o persoană tânără, sănătoasă, aptă de muncă.

Mai mult, Serviciul de Probațiune a reținut prin raportul de evaluare că un potențial factor care ar putea precipita comportamentul infracțional este interesul scăzut pentru identificarea unor alternative eficiente pentru realizarea și gestionarea veniturilor în vederea achitării obligațiilor civile.

Contestatoarea, prin apărător ales, a făcut trimitere la jurisprudența instanțelor de judecată privind respingerea cererilor de liberare condiționată pentru neplata despăgubirilor civile și a apreciat că situația este similară, coroborat cu împrejurarea că intimatul trebuia și avea posibilitatea să achite chiar parțial obligațiile civile.

Conchizând, a arătat că în raportul de evaluare (pagina 2 paragraf penultim din raport) s-a reținut că, după suspendarea activității firmei de curățenie S.C. C. S.R.L., condamnatul intimat "a continuat doar prestarea de activități în gospodăria proprie din care a obținut venituri lunare de aproximativ 1000 RON din valorificarea produselor agricole" și a susținut că, în raport de nivelul sumelor realizate lunar de intimat, instanța de judecată poate să stabilească reaua-credință a acestuia în neexecutarea obligațiilor civile stabilite prin hotărâre judecătorească definitivă, nefiind făcută dovada imposibilității obiective a intimatului de a-și îndeplini obligațiile civile.

Examinând contestația formulată de partea civilă A., prin prisma actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată, pentru următoarele considerente:

Înalta Curte reține că prin sentința penală atacată Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori, în temeiul art. 583 din C. proc. pen. rap. la art. 96 din C. pen., a respins sesizarea formulată de partea civilă A. cu privire la revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 2 ani și 4 luni închisoare cu aplic. art. 91 și art. 92 din C. pen. aplicată intimatului B. prin sentința penală nr. 92/28.06.2018 a Curții de Apel Cluj, pronunțată în dosarul cu nr. x/2018 al aceleiași instanțe, definitivă prin neapelare la data de 24.07.2018, pentru neîndeplinirea obligațiilor civile stabilite prin hotărâre.

Astfel, reglementând cazurile de revocare a suspendării executării pedepsei sub supraveghere, art. 96 din C. pen. stabilește că aceasta intervine când pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credință, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligațiile impuse ori stabilite de lege (alin. (1), dar și dacă până la expirarea termenului de supraveghere persoana supravegheată nu îndeplinește integral obligațiile civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească (alin. (2).

Interpretând dispoziția legală incidentă "afară de cazul în care persoana dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească" din conținutul art. 96 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte reține că pentru a se aplica sancțiunea revocării beneficiului suspendării sub supraveghere a executării pedepsei este esențial să se stabilească neîndoielnic că, deși persoana în cauză a avut posibilitatea concretă și reală de a achita obligațiile civile stabilite prin hotărâre, aceasta în mod deliberat a ales să nu le îndeplinească, desconsiderând astfel clemența și încrederea acordate de instanța care a apreciat la momentul soluționării pe fond a cauzei că nu este necesară executarea pedepsei în regim privativ de libertate.

În concret, Înalta Curte constată că dispozițiile legale incidente în cauză, anterior menționate, reglementează un caz facultativ de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei prevăzut de legiuitor, lăsat la aprecierea instanței de judecată, atunci când persoana condamnată nu își achită cu rea-credință despăgubirile civile la care a fost obligată.

Procedând la reevaluarea motivelor care au dus la neacoperirea prejudiciului cauzat părții civile A., Înalta Curte constată că nu există date de natură să contureze reaua-credință a intimatului B. în încălcarea obligațiilor civile stabilite prin hotărârea de condamnare, nerespectarea acestora nefiind imputabilă condamnatului.

Astfel, din actele aflate la dosar rezultă că intimatul locuiește împreună cu soția și fiica sa minoră într-un imobil care se află în proprietatea mamei condamnatului, iar veniturile familiei constau în indemnizația de creștere a copilului și alocația de stat în cuantum de 2.852 RON/lună.

Din adresa Agenției Naționale de Administrare Fiscală, Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice Cluj Napoca, Administrația Județeană a Finanțelor Publice Maramureș nr. 34607/25.10.2023, rezultă că veniturile salariale sau asimilate salariilor realizate de intimatul B. sunt după cum urmează: în anul 2018 - 2466 RON venit impozabil și 1698 RON venit brut; în anul 2019 - venituri din dividende de 12 RON; în anul 2021 - venituri din dividende de 17 RON; în anul 2022 - venituri din dividende de 41 RON, iar conform adeverințelor de venit pe anii 2020 și 2023, intimatul nu a figurat în evidența fiscală cu venituri.

Înalta Curte constată că în mod judicios prima instanță a reținut, în plus față de situația anterioară a condamnatului, că, la data de 15 noiembrie 2023, acesta a obținut certificatul de calificare profesională ca și bucătar, participând în perioada de 15.05.2023-04.10.2023 la programul de calificare organizat de S.C. E. S.R.L..

Se mai reține că, la termenul de judecată din data de 08 februarie 2024, Înalta Curte a pus în discuție, din oficiu, necesitatea efectuării unor verificări suplimentare cu privire la situația financiară a S.C. C. S.R.L., societate administrată de intimatul condamnat B., sub aspectul eventualelor venituri obținute în perioada de funcționare, în raport cu înscrisurile aflate în dosarul primei instanțe, din care rezultă obținerea de către intimatul condamnat a unor venituri sub formă de dividende.

După deliberare, la același termen de judecată, Înalta Curte a apreciat că, pentru deplina lămurire a situației financiare a intimatului condamnat B. și justa soluționare a cauzei, se impune efectuarea unor verificări suplimentare cu privire la situația financiară a S.C. C. S.R.L., motiv pentru care a amânat judecarea cauzei în vederea efectuării unei adrese către Oficiul Național al Registrului Comerțului în vederea comunicării unor informații extinse cu privire la situația juridică și financiară a S.C. C. S.R.L.

Prin adresa nr. x/04.03.2024 emisă de Oficiul Național al Registrului, Oficiul Registrului Comerțului de pe lângă Tribunalul București, s-a înaintat la dosar certificatul de furnizare informații privind S.C. C. S.R.L., din care rezultă, cu interes pentru soluționarea cauzei, doar că a fost instituit sechestru asupra părților sociale obținute de intimat, în dosarul de executare nr. x/04.10.2019.

Se mai reține că, în cuprinsul declarației pe proprie răspundere, înregistrată în cadrul Serviciului de Probațiune Maramureș sub nr. x/21.01.2021, intimatul a comunicat faptul că nu a reușit să achite nicio sumă în contul obligațiilor civile stabilite de instanță din cauza restrângerii activității economice pe perioada de pandemie Covid, ceea ce a condus și la suspendarea creditărilor din fonduri europene, necesare pentru demararea activităților scontate la firma S.C. C. S.R.L., veniturile realizate de acesta rezultând exclusiv din activitățile lucrative desfășurate în gospodăria proprie, estimate în medie la 1000 RON lunar.

Astfel, raportat la situația materială a intimatului condamnat B. se constată că nu rezultă date care să dovedească o posibilitate reală și concretă a persoanei supravegheate de a achita față de partea civilă A. obligațiile civile ce i-au fost impuse, respectiv suma de 29.622,16 RON cu titlu de daune materiale, și 3.000 RON cheltuieli judiciare, precum și faptul că, așa cum rezultă din actele de la dosar, veniturile concrete ale persoanei condamnate au fost de natură să limiteze posibilitățile acesteia de a achita obligațiile civile datorate.

Deși este adevărat că, din totalul sumei la care a fost obligat prin sentința de condamnare, intimatul condamnat nu a achitat nicio sumă, fie aceasta și modică, Înalta Curte reține că reaua sau buna-credință trebuie analizată nu raportat strict la obligația nerespectată ci, într-un contex mai extins, raportat și la toată conduita intimatului, la resorturile interne și la nevoile sociale ale acestuia, la contextul socio-economic pe care îl traversăm, inclusiv la chestiunile ce țin de pandemia care a afectat, pentru o perioadă îndelungată de timp, posibilitatea condamnatului de a-și îndeplini obligația impusă.

În aceste condiții, contrar susținerilor contestatoarei, observând și faptul că la dosarul de probațiune a fost depusă adeverința de evaluare psihologică nr. 47/17.02.2020 care atestă participarea la programul de reintegrare socială, derulat în cadrul cabinetului individual de psihologie - psiholog D., precum și îndeplinirea obligației de prestare a muncii neremunerate în folosul comunității în cadrul Parohiei greco-catolice Șomcuta Mare coroborat cu informațiile furnizate de sursele din cadrul poliției conform cărora în perioada de supraveghere intimatul B. a avut un comportament corespunzător în comunitate, având un copil minor în întreținere, Înalta Curte constată că, în cauză, nu s-a dovedit reaua-credință a condamnatului, fiind incidente dispozițiile art. 96 alin. (2) teza a II-a din C. pen., respectiv intimatul a demonstrat că s-a aflat în imposibilitate de a îndeplini obligațiile civile.

În ceea ce privește trimiterea contestatoarei la practica judiciară, Înalta Curte reține că în sistemul judiciar român jurisprudența nu este izvor de drept, iar fiecare caz trebuie tratat în funcție de particularitățile acestuia.

Așadar, argumentele contestatoarei părți civile nu pot obiectiva o soluție de revocare a suspendării sub supraveghere, reaua-credință la care face trimitere neputând fi prezumată, ci dovedită.

Or, intimatul B. a depus eforturi în a-și găsi un loc de muncă, acest lucru fiind îngreunat, pe lângă condamnarea însăși, de contextul pandemic existent la nivelul anului 2020.

Conchizând, Înalta Curte apreciază că intimatul nu a încălcat această obligație cu rea-credință, de natură să justifice revocarea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, potrivit art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de partea civilă A. împotriva sentinței penale nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Văzând dispozițiile art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga pe contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în conformitate cu dispozițiile prevăzute de art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat B., în cuantum de 340 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de partea civilă A. împotriva sentinței penale nr. 247 din data de 14 noiembrie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția penală și de minori.

Obligă pe contestatoare la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul condamnat B., în cuantum de 340 RON, se suportă din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 07 martie 2024.