Decizia nr. 67/2022 — ÎCCJ, Secția penală — recurs în casație împotriva sentinței nr. 9/2023 a Curții de Apel Iași

Deliberând asupra recursului în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 92/A din data de 16 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 9 din 16 martie 2023, pronunțată de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori,printre altele, s-au hotărât următoarele: I. În baza art. 396 alin. (6) rap. la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., raportat la deciziile nr. 297/2018 și nr. 358 din 26 mai 2022 ale Curții Constituționale și decizia nr. 67/2022 a Înaltei Curți de casație și Justiție-Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept în materie penală a fost încetat procesul penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale cu privire, printre alții, la inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în serviciu în formă continuată, prev. de art. 13 2 din Legea 78/2000 rap.

la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (3 acte materiale: persoane vătămate B., C. și D., E., infracțiune epuizată la data de 05.12.2014); constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1), alin. (3) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. 2. În baza disp. art. 396 alin. (5) cu referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a C. proc. pen. a fost achitată inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de: abuz în serviciu, prev. de art. 13 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate F. și G.); abuz în serviciu, prev. de art. 13 2 din Legea 78/2000 rap. la art. 297 alin. (1) din C. pen.

cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate H. și I.); fals intelectual, prev. de art. 321 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. (2 acte materiale). S-a constatat că în cauză au fost reținuți pentru 24 de ore inculpații A., J., K., L.. Au fost respinse, ca nefondate, acțiunile civile formulate de părțile civile F., G. și H. și I. în contradictoriu cu inculpata A.. În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 din C. proc. pen. și art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligați inculpații A., J., K., L., în solidar, la plata către partea civilă B. a sumei de 10.000 euro (la cursul BNR din ziua plății), cu titlu de daune morale.

În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 din C. proc. pen. și art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligați inculpații A., J., K., L., în solidar, la plata către partea civilă E. a sumei de 43.271 RON, cu titlu de daune materiale și a sumei de 10.000 euro cu titlu de daune morale. În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 C. proc. pen.. și art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligați inculpații A., J., M., în solidar, la plata către părțile civile C. și D. a sumei de 456.247,5 RON, cu titlu de daune materiale. În baza art. 397 alin. (1), art. 19, art. 20, art. 21 C. proc.

pen.. și art. 1349, art. 1357, art. 1371 alin. (1), art. 1382, art. 1385, art. 1386 C. civ., au fost obligați inculpații A., J., M., în solidar, la plata către fiecare din părțile civile C. și D. a unei sume de câte 10.000 euro cu titlu de daune morale. S-a constatat nulitatea absolută a procesului-verbal cu rezultat al licitației din 06.05.2014 întocmit de BEJA N. și A. în dosarul de executare silită nr. x/2011 și a actului de adjudecare nr. 157/23.05.2014 emis de BEJA N. și A. pe numele inculpatei O. în același dosar de executare silită, înscrisuri care, în temeiul disp. art. 25 alin. (3) din C. proc. pen., au fost desființate. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) și art. 250 2 din C. proc.

pen., a fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015, printre altele, asupra sumei de 1500 Euro în trei cupiuri a câte 500 EURO fiecare, având seriile x, x și x și sumei de 10700 RON în cupiuri 9x200LEI și 89X100LEI, ridicate de la inculpata A.; În baza art. 276 alin. (6) rap. la art. 276 alin. (4) și 274 alin. (3) C. proc. pen.., a fost obligat fiecare din inculpații A., J., K., L. la plata către partea civilă B. a unei sume de câte 1250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare (onorariu avocat, conform chitanței nr. 86459/2020, fila x instanță). În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. C). proc. pen.., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 20.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat, din care suma de 15.000 RON reprezintă cheltuieli judiciare avansate în cursul urmăririi penale și 5.000 RON cheltuieli judiciare avansate în procedura în fața instanței.

În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., celelalte cheltuieli judiciare avansate de stat aferente soluțiilor de achitare au rămas în sarcina acestuia. În esență, în fapt, în sarcina inculpatei A. s-au reținut: Cinci infracțiuni concurente de "abuz în serviciu", infracțiunea asimilată infracțiunilor de corupție prev. de art. 13 2 din Legea 78/2000 privind prevenirea, descoperirea și sancționarea infracțiunilor de corupție raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, în calitate de executor judecătoresc în cadrul Biroului Executorilor Judecătorești N. și A. (în prezent B.I.E.J. A.) și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor Legii nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și C. proc.

civ., în dosarele de executare silită nr. x/2012, nr. y/2014, nr. z/2012, nr. w/2011 și nr. 520/2013 având ca obiect vânzarea la licitație publică a imobilelor persoanelor vătămate C. și D. (situat în municipiul Iași, județul Iași), B. (situat în Iași, str. x, jud. Iași), E. (situat în Iași, str. x P. (fosta str. x) nr. 35, jud. Iași), F. și G. (situat în Iași, str. x, 24, ap.sp.com.

nr. 3, jud. Iași) și H. și I. (situat în Iași, str. x, jud. Iași), în timpul desfășurării licitațiilor publice din datele de 11.07.2014, 05.09.2014, 05.12.2014, 06.05.2014 și 29.04.2015, efectuând vânzarea imobilelor în astfel de condiții (cu inculpați participanți în înțelegere în scopul denaturării prețului de adjudecare, pentru îndeplinirea condiției a doi participanți, și în înțelegere cu aceștia - licitațiile privind imobilele persoanelor vătămate C. și D., B., E., F. și G. și prin înscrierea ca participant la licitație a unei persoane - investigator cu identitate reală, care în realitate nu a participat la licitație, ci s-a retras anterior deschiderii ședinței de licitație - săvârșind și infracțiunea de fals intelectual, pentru îndeplinirea condiției a doi participanți, și în înțelegere cu adjudecatarul imobilului (licitația imobilului persoanelor vătămate H. și I.) încât să coboare prețul de pornire sub pragul prețului de pornire din publicația de vânzare de la termenul respectiv (al doilea sau al treilea care era: 1.096.747,5 RON reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil C. și D.; 973.432 RON reprezentând prețul de evaluare imobil B.; 140.271 RON reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil E.; 362.322,75 RON reprezentând 75% din prețul de evaluare imobil F. și G.;

488.436 RON reprezentând 50% din prețul de evaluare imobil H.) și să vândă imobilele la un preț mic, în dauna persoanelor vătămate care au suferit o pagubă (constând în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării și prețul de adjudecare: C. și D. - paguba 456.247,5 RON; B. - paguba 473.432 RON; E. - paguba 43.271 RON; F. și G. - paguba 212.562,75 RON; H. și I. - paguba 341.905 RON) și o vătămare a dreptului acestora de a obține un preț serios și sincer în condiții de legalitate și de a achita integral obligația prevăzută în titlul executoriu și în folosul inculpaților adjudecatari (folos constând în diferența de preț dintre prețul de pornire din publicația de vânzare de la termenul vânzării și prețul de adjudecare: licitație C. și D. - folos 456.247,5 RON; licitație B. - folos 473.432 RON; licitație E. - folos 43.271 RON; licitație F. și G. - folos 212.562,75 RON; licitație H. și I. - folos 341.905 RON).

- la data de 11.07.2014 a vândut imobilul persoanelor vătămate C. și D., situat în municipiul Iași, județul Iași, inculpatului M. cu prețul de 640.500 RON cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului J. în urma stabilirii prețului de pornire la suma de 500.500 RON, prețul cel mai mare din ofertele scrise depuse; - la data de 05.09.2014 a vândut imobilul persoanei vătămate B., situat în Iași, str. x, jud. Iași, inculpatului J. cu prețul de 500.000 RON cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului L. în urma stabilirii prețului de pornire la suma de 400.500 RON, prețul cel mai mare din ofertele scrise depuse; - la data de 05.12.2014 a vândut imobilul persoanei vătămate E., situat în Iași, str. x P. (fosta str. x) nr. 35, jud. Iași, inculpatului K. prin procurator inculpatul J. cu prețul de 97.000 RON cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului L. în urma stabilirii prețului de pornire la suma de 93.000 RON, prețul cel mai mare din ofertele scrise depuse; - la data de 06.05.2014 a vândut imobilul persoanelor vătămate F. și G., situat în Iași, str. x,24, ap. sp.

com. nr. 3, jud. Iași, inculpatei O. ca interpus al inculpatului Q. cu prețul de 149.760 RON, cu participarea ca "mână moartă" a inculpatului R. în urma stabilirii prețului de pornire la suma de 149.760 RON, prețul cel mai mare din ofertele scrise depuse; - la data de 29.04.2015, a vândut imobilul persoanelor vătămate H. și I., situat în Iași, str. x, jud. Iași, cu participarea suspectei S. prin procurator, cu prețul de 146.531 RON, prin înscrierea ca participant la licitație a unui al doilea participant - investigator cu identitate reală - care în realitate nu a participat la licitație (acesta s-a retras anterior începerii/deschiderii în mod legal a ședinței de licitație).

Constituirea unui grup infracțional organizat prev. de art. 367 alin. (1), (3) din C. pen., constând în aceea că, în perioada 2014 - iunie 2015, a sprijinit grupul infracțional organizat constituit de inculpații J., K., L. și M. în scopul săvârșirii unor infracțiuni de deturnarea licitațiilor publice (participării acestora la licitațiile publice, câte doi, în înțelegere, în scopul denaturării prețului de adjudecare), prin îndeplinirea defectuoasă, cu încălcarea legii, a atribuțiilor de serviciu privind executarea silită, desfășurând ședințele de licitație publică și efectuând vânzarea cu participarea unui membru al grupului ca "mână moartă" pentru ca altul să adjudece imobilul la un preț mic ca urmare a îndeplinirii condiției a doi participanți ce permitea coborârea prețului de pornire la prețul din cea mai mare ofertă scrisă depusă, cunoscând persoanele care participă și modul în care acționează, controlând prețul de pornire al licitației, ca urmare a îndeplinirii condiției a doi participanți ce permitea coborârea prețului de pornire și prețul de adjudecare, situat sub pragul prețului de pornire stabilit prin publicația de vânzare corespunzătoare termenului respectiv, având ultimul cuvânt privind participarea sau nu a membrilor grupului la licitațiile de interes pentru aceștia.

Două infracțiuni concurente de "fals intelectual" prev. de art. 321 alin. (2) din C. pen.

cu aplicarea art. 38 alin. (1) din C. pen., constând în aceea că, la data de 29.04.2015, cu ocazia întocmirii, a inserat/atestat în procesul-verbal de rezultat cu adjudecare și în lista desfășurare licitației din dosarul de executare nr. x/2013 (debitor H.) date necorespunzătoare realității privind procedura de licitație (împrejurările/evenimentele care au avut loc în ziua respectivă în legătură cu licitația din dosarul x/2013 - deschidere ședință de licitație, citire ofertanți, oferte, stabilire pași, stabilire preț de pornire, etc.) și participarea la licitație în mod efectiv a două persoane, în condițiile în care una - investigator cu identitate reală introdus în cauză, s-a retras anterior deschiderii în mod legal a ședinței de licitație; - în procesul-verbal de licitație cu adjudecare a înscris/atestat faptul că investigatorul (T.) a participat la licitația publică din acea zi fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condițiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii ședinței de licitație), că ședința de licitație a fost deschisă conform prevederilor legale, cu citirea publicației de vânzare, a ofertanților, a ofertelor, că s-au stabilit pașii de licitație de 1000 RON sau multiplu de acest număr și s-a adus la cunoștință că vânzarea se va face în temeiul dispozițiilor art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) din Noul C. proc.

civ. - în lista de desfășurare a licitației a înscris/atestat că investigatorul (T.) a participat la licitația publică din acea zi fiind înscris la rubrica licitator 2 (în condițiile în care acesta s-a retras anterior deschiderii ședinței de licitație) și că vânzarea va avea loc în condițiile art. 845 alin. (9) coroborat cu alin. (8) din Noul C. proc. civ. Împotriva sentinței penale nr. 9 din 16 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori, a formulat apel, printre alții, inculpata A.. Prin decizia penală nr. 92/A din data de 16 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, printre altele, s-a admis apelul formulat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași și părțile civile H., I. și E. împotriva sentinței penale nr. 9 din 16 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași - secția penală și pentru cauze cu minori.

S-a desființat, în parte, sentința penală atacată și, rejudecând: S-a înlăturat schimbarea încadrării juridice dispuse de instanța de fond în privința unității legale de infracțiune referitor, printre alții, la inculpata A. pentru infracțiunea de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, în formă continuată, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) din C. pen. cu aplicarea art. 35 din C. pen. și art. 5 din C. pen. S-a încetat procesul penal față de inculpata A. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen.

și art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate B., C. și D., E.), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale. S-a încetat procesul penal față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate H. și I.), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale. S-a încetat procesul penal față de inculpata A. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

S-au desființat înscrisurile intitulate "Proces-verbal de rezultat la termenul de licitație cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00’’ (original - fila x d.u.p.) și "Lista desfășurare licitație întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 orele 12:00’’ (original - fila x d.u.p.), ce constituie obiectul material al infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată. S-a admis acțiunea civilă formulată de părțile civile H. și I. și a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 976.872 RON către acestea, cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de câte 10.000 euro, pentru fiecare dintre aceste părți civile, cu titlu de despăgubiri morale.

Au fost obligați inculpații A., J., K. și L., în solidar, la plata către partea civilă E. a sumei de 187.028 RON, cu titlu de despăgubiri materiale. A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin încheierea din 30 ianuarie 2024 în vederea garantării reparării pagubei produse părților civile C. și D., asupra tuturor bunurilor mobile și imobile, prezente și viitoare, printre alții, ale inculpatei A. până la concurența sumei de 456.247,50 RON și 20.000 euro. S-a menținut măsura asiguratorie instituită prin încheierea din data de 30 ianuarie 2024 asupra salariului și altor venituri periodice încasate, printre alții, de inculpata A. destinate mijloacelor de existență, până la o treime din venitul lor lunar net, conform art. 729 alin. (1) lit. b) din C. proc.

civ., până la concurența sumei de 456.247,5 RON și 20.000 euro, în vederea garantării reparării pagubei produse părților civile C. și D.. S-a menținut măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015, printre altele, asupra sumei de 1500 euro, în trei cupiuri a câte 500 euro fiecare, având seriile x, x și x și a sumei de 10700 RON, în cupiuri 9x200 RON și 89X100 RON, ridicate de la inculpata A.. S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin prezentei hotărâri. S-a respins, ca nefondat, printre alții, apelul declarat de inculpata A. împotriva aceleiași sentințe penale. În baza art. 422 coroborat cu art. 276 alin. (6) din C. proc.

pen., a fost obligată apelanta inculpată A. la plata sumei de 5000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către părțile civile I. și H., reprezentând onorariul apărătorului ales al părților civile. În temeiul art. 422 coroborat cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată apelanta inculpată A. la plata sumei de 3500 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat și pe apelanții inculpați M. și R. plata sumei de câte 1000 RON, reprezentând cheltuieli judiciare către stat. Decizia penală nr. 92/A din data de 16 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a fost comunicată, printre alții, către inculpata A. la data de 28.04.2025, fila x supliment vol I. Pentru inculpata A. termenul s-a împlinit la data de 28.05.2025, în conformitate cu art. 269 alin. (2) și (4) din C. proc.

pen. Împotriva deciziei penală 92/A din data de 16 aprilie 2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020 a declarat recurs în casație inculpata A. la data de 23.05.2025.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată către Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 06.08.2025, inculpații R. la data de 07.08.2025, O. la data de 07.08.2025, Q. la data de 07.08.2025 și 06.08.2025, J. la data de 07.08.2025, K. la data de 06.08.2025 și 07.08.2025, L. prin afișare la data de 07.08.2025, părțile civile G. la data de 08.08.2025, I. la data de 06.08.2025, B. la data de 07.08.2025 și 06.08.2025, C. la data de 07.08.2025, D. la data de 07.08.2025, U. la data de 13.08.2025, F. la data de 07.08.2025, H. la data de 06.08.2025, E. la 07.08.2025, persoanei interesate V. la data de 06.08.2025, M. la data de 06.08.2025, W. la data de 06.08.2025, S. la data de 06.08.2025, X. la data de 06.08.2025 În cauză, au fost depuse concluzii scrise de către părțile civile G. și F. și în esență, au solicitat respingerea recursului, în principal, ca inadmisibil, iar în subsidiar, ca nefondat și în ceea ce o privește pe partea civilă F. a solicitat și anularea dispoziției prin care a fost obligată la restituirea sumei de 138.097,20 RON.

Judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen., la data de 04.11.2025. În cuprinsul cererii de recurs în casație formulată, recurenta inculpată a solicitat în temeiul art. 436 alin. (1) lit. b) rap. la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, admiterea recursului în casație, casarea deciziei recurate și achitarea sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și constituire de grup infracțional organizat, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate, faptele nefiind prevăzute de legea penală, iar în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc.

pen. a solicitat suspendarea executării hotărârii judecătorești recurate, în baza art. 441 alin. (1) din C. proc. pen. În esență, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, prevăzută de art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 rap. la art. 297 din C. pen.,a susținut că instanța de apel a constatat încălcarea dispozițiilor art. 2, art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și pe cele ale art. 845 C. proc. civ. 2010, art. 509 C. proc. civ. 1865, cu prilejul licitațiilor desfășurate în 4 dosare de executare, respectiv: Dosarul de executare nr. 1288/2012 (debitorii C. și D.), Dosarul de executare nr. 247/2014 (debitorul B.), Dosarul de executare nr. 1275/2012 (debitoarea E.) și Dosarul de executare nr. 520/2013 (debitorii I. și H.).

În primul rând, în ceea ce privește dispozițiile pretins încălcate ale art. 2, art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000, s-a menționat că este de observat că acestea reglementează doar cadrul general de desfășurare a activității executorului judecătoresc, fără a prevedea o conduită de urmat precisă, în cazul concret al unei licitații efectuate în cadrul unei proceduri de executare silită, respectiv un comportament de urmat într-o situație concretă, astfel încât nu pot forma obiectul unei infracțiuni de abuz în serviciu, în raport cu exigențele Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016. În al doilea rând, dispozițiile art. 845 C. proc. civ. în vigoare de la momentul licitațiilor și cele ale art. 509 din vechiul C. proc.

civ. reglementează modul de desfășurare al licitației, la diferite termene, în funcție de numărul de participanți, prețul ofertat și limite de preț sub care imobilul nu poate fi vândut, însă toate aceste prevederi au fost respectate în fiecare dintre dosarele de executare nr. 1288/2012, nr. 247/2014, nr. 1275/2012 și nr. 520/2013, cu privire la care instanța de apel a încetat procesul penal față de executorul judecătoresc, procedura fiind respectată în fiecare caz în parte. În realitate, problema de fond cercetată nu a fost reprezentată de încălcarea normelor din C. proc. civ. care reglementează procedura de executare, cu prilejul desfășurării licitațiilor, aceste norme fiind respectate de fiecare dată, ci presupusa denaturare a prețului de adjudecare prin lipsa caracterului concurențial, dată fiind pretinsa înțelegere dintre participanți.

Altfel spus, în mod eronat s-a reținut în sarcina executorului judecătoresc infracțiunea de abuz în serviciu, procedura desfășurându-se cu respectarea acestor norme care reglementează efectuarea licitațiilor, problema de fond fiind alterarea prețului de adjudecare, care reprezintă o infracțiune distinctă, pentru care executorul judecătoresc nu a fost cercetat, respectiv infracțiunea de deturnare a licitațiilor publice, prevăzută de art. 246 din C. pen. Ca atare, încadrarea juridică a faptelor reținute în sarcina executorului a fost de la început una greșită, însă nu mai poate fi modificată la acest moment procesual, aspect care reclamă o soluție de achitare.

Revenind la primele norme indicate, pretins a fi încălcate, respectiv art. 2, art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000, care fac parte integrantă din elementul material al infracțiunii de abuz în serviciu, atât acuzarea, cât și instanțele de fond, au nesocotit considerentele obligatorii ale Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016 care a modificat structural infracțiunea reținută. În acest sens, odată cu pronunțarea Deciziei Curții Constituționale nr. 405/2016, referitoare la neconstituționalitatea dispozițiilor art. 246 din C. pen. din 1969, art. 297 alin. (1) din C. pen. și art. 13 2 din Legea nr. 78/2000 pentru prevenirea, descoperirea și sancționarea faptelor de corupție, infracțiunea de abuz în serviciu a suferit o serie de modificări, sub aspectul elementului material al laturii obiective.

Astfel, în data de 15 iunie 2016, prin Decizia nr. 405, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate formulată și a constatat că "dispozițiile art. 246 alin. (1) din C. pen. din 1969 și ale art. 297 alin. (1) din C. pen.

sunt constituționale în măsura în care prin sintagma îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul acestora se înțelege "îndeplinește prin încălcarea legii". Pentru a ajunge la această concluzie, instanța de contencios constituțional a statuat faptul că cele două modalități de realizare a elementului material al laturii obiective a infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv neîndeplinirea unui act și îndeplinirea defectuoasă a unui act nu se pot raporta la anumite atribuții de serviciu care nu au fost determinate expres la nivel normativ, dând prevalență principiului previzibilității legii penale: "unei persoane nu i se poate imputa încălcarea standardului obiectiv prin constatarea neîndeplinirii de către aceasta a unor prescripții implicite, nedeterminate la nivel normative" Urmând același raționament, Curtea a apreciat faptul că termenul "defectuos" nu poate fi privit ca un termen adecvat folosirii în domeniul penal, cu atât mai mult cu cât legiuitorul nu a condiționat existența acestui element al conținutului constitutiv al infracțiunii de abuz în serviciu de neîndeplinirea anumitor criterii, stabilind astfel că sintagma "îndeplinește în mod defectuos" este lipsită de claritate, precizie și previzibilitate.

Totodată, având în vedere că funcționarul public trebuie să aibă foarte clar conturat un comportament care se circumscrie ilicitului penal, Curtea a statuat că sintagma "îndeplinește în mod defectuos" din cuprinsul art. 297 alin. (1) din C. pen. nu poate fi interpretată decât în sensul că neîndeplinirea atribuției de serviciu se realizează "prin încălcarea legii". Așadar, prin Decizia nr. 405/2016, Curtea Constituționala a fixat o serie de repere obligatorii privind identificarea corectă a legislației încălcate cu prilejul săvârșirii unei infracțiuni de abuz în serviciu, mai exact, necesitatea ca norma încălcată să reglementeze expres conduita de urmat nu să fie dedusă implicit pe baza unor prescripții generale, prin raționamentul instanței de judecată.

Ca atare, având în vedere forma răspunderii penale de ultima ratio și specificul infracțiunii de abuz în serviciu, al cărei element material este descris generic de norma de incriminare din C. pen. (neîndeplinirea/îndeplinirea defectuoasă a unui act), instanța de contencios constituțional obligă organele judiciare la restrângerea sferei răspunderii penale, lucru posibil numai prin identificarea exactă a normei din legislația primară, care reglementează expres conduita de urmat.

Altfel spus, în procesul de determinare a normei încălcate din legislația primară, organele judiciare urmează să precizeze norma specifică, care reglementează clar și expres obligația funcționarului public, fără a apela la norme cu caracter general din legislația primară, care fixează doar principial conduita de urmat sau atribuții generice ale funcționarului public, așa cum sunt cele ale art. 2, art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000, întrucât o astfel de abordare conduce nepermis la extinderea sferei răspunderii penale, cu încălcarea principiului previzibilității și securității raporturilor juridice.

Sub aspectul urmării imediate, Curtea a reținut că infracțiunea este o infracțiune de rezultat, astfel încât fapta trebuie să producă o consecință nefavorabilă pentru subiectul pasiv, însă este totodată necesar ca această urmare să prezinte o anumită gravitate, având în vedere natura răspunderii penale de ultima ratio, iar în caz contrar, vor fi incidente alte forme de răspundere, toate aceste considerente fiind reluate și prin Decizia Curții Constituționale nr. 283/2023.

Sintetizând, Curtea Constituțională a fixat o serie de repere obligatorii pentru instanțele judecătorești, cu prilejul analizării infracțiunii de abuz în serviciu, respectiv, norma încălcată să reglementeze expres conduita de urmat, nu să fie dedusă implicit, pe baza unor prescripții generale, prin raționamentul instanței de judecată; comportamentul interzis trebuie impus de către legiuitor chiar prin lege sau ordonanța, neputând fi dedus, eventual, din raționamente ale judecătorului de natură să substituie normele juridice; sintagma " act prevăzut de lege " implică atât analiza modalității în care funcționarul a acționat, sens în care trebuie să reglementeze atribuțiile de serviciu (inclusiv limitele în care acestea se exercită), cât și condițiile în care acesta a acționat - sens în care legea trebuie să reglementeze condițiile de fond și formă ori procedura de emitere a actului pe care funcționarul trebuia să-l îndeplinească; infracțiunea de abuz în serviciu este o infracțiune de rezultat, urmarea imediată a săvârșirii acestei fapte fiind cauzarea unei pagube.

Legiuitorul a identificat și reglementat la nivel legislativ extrapenal pârghiile necesare înlăturării consecințelor unor fapte care, deși, potrivit reglementării actuale se pot circumscrie săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu, nu prezintă gradul de intensitate necesar aplicării unei pedepse penale. Prin urmare, având în vedere forma răspunderii penale de ultima ratio și specificul infracțiunii de abuz în serviciu, al cărei element material este descris generic de norma de incriminare din C. pen. (neîndeplinirea/îndeplinirea defectuoasa a unui act), instanța de contencios constituțional obligă organele judiciare la restrângerea sferei răspunderii penale, lucru posibil numai prin identificarea exactă a normei din legislația primară, care reglementează expres conduita de urmat, precum și a urmării imediate, traduse prin prejudiciul concret și determinat, suferit de persoana vătămată.

Altfel spus, în procesul de determinare a normei încălcate din legislația primară, organele judiciare urmează să precizeze norma specifică, care reglementează clar și expres obligația funcționarului public, fără a apela la norme cu caracter general din legislația primară, care fixează doar principial conduita de urmat sau atribuții generice ale funcționarului public, cât și prejudiciul concret suferit de persoana vătămată, fără a apela la o urmare imediată abstractă, câtă vreme infracțiunea în discuție este una de rezultat, nu de pericol, întrucât o astfel de abordare conduce nepermis la extinderea sferei răspunderii penale, cu încălcarea principiului previzibilității și securității raporturilor juridice, cu consecința încălcării Deciziilor Curții Constituționale.

Concluzionând sub acest prim aspect, având în vedere toate aceste considerente, pretinsa încălcare a dispozițiilor art. 2, art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 nu poate forma obiect al infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât nu reglementează o conduită expres de urmat în privința desfășurării unei licitații. Sub cel de-al doilea aspect, dispozițiile C. proc. civ. nu pot intra în componenta elementului material al infracțiunii de abuz în serviciu, întrucât nu au fost încălcate, în niciunul dintre dosarele de executare având nr. 1288/2012, nr. 247/2014, nr. 1275/2012 și nr. 520/2013.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual reținută în sarcina executorului în dosarul de executare nr. 520/2013, privindu-i pe debitorii Drăgan, constând consemnarea existenței a doi participanți la licitație, respectiv participarea investigatorului T., a menționat că este de observat că acesta a prezentat recipisa cu garanția de participare și a completat o cerere de participare la licitație cu oferta de 90.000 RON, după comunicarea prețului minim la care imobilul se va vinde de către executorul judecătoresc, formând astfel convingerea executorului că va participa la licitație. După ce participanților le-a fost prezentat un set de fotografii cu imobilul scos la licitație în biroul executorului, iar ședința de licitație a fost declarată deschisă, atitudinea investigatorul a devenit oscilantă, nefiind cert dacă acesta înțelege să nu mai liciteze sau să nu mai participe.

Prin urmare, pe lângă caracterul provocator al faptelor investigatorului, ce ar fi reclamat excluderea probei, conduita oscilantă a determinat acțiunile ulterioare ale executorului judecătoresc, dată fiind lipsa unei manifestări clare de voință în sensul retragerii, care a avut loc oricum după deschiderea licitației, aspect care justifică pe deplin consemnarea participării investigatorului la procedura de licitație, în condițiile depunerii unei cereri de participare și formulării unei oferte de preț, cu consecința neîntrunirii elementelor de tipicitate ale infracțiunilor de fals intelectual, cu prilejul întocmirii procesului-verbal de rezultat din 29.04.2015 și a listei de participare și nici ale infracțiunii de abuz în serviciu, câtă vreme au existat doi participanți înscriși și nu a existat nicio înțelegere cu aceștia în ceea ce privește denaturarea prețului de adjudecare.

Mai mult decât atât, procesul-verbal de rezultat cu adjudecare, cât și lista de desfășurare a licitației au fost semnate de T.. În ceea ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, constând în pretinsa asociere dintre A., J., K., L. și M., în vederea denaturării prețului de adjudecare în cadrul primelor trei dosare execuționale, s-a susținut că, pe lângă lipsa probațiunii, fapta nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, raționamentul fiind contrazis chiar de instanța de control judiciar. Astfel, referitor la condițiile de tipicitate obiectivă și subiectivă ale infracțiunii, elementul material implică asocierea efectivă, reunirea a trei sau mai multe persoane, prin acordul lor de voințe, în scopul de a ființa în timp și de a pregăti, organiza și duce la îndeplinire săvârșirea uneia sau mai multor infracțiuni, fiecare membru urmând să se supună unor reguli privind ierarhia, rolurile și planul de activitate.

Din cuprinsul art. 367 alin. (6) din C. pen. se poate observa că legiuitorul a prevăzut o condiție esențială pentru reținerea unui grup infracțional organizat, anume aceea ca grupul să fie constituit pentru o anumită perioadă de timp. Așadar, sintagma u constituit pentru o anumită perioadă de timp " reprezintă o condiție de existență a infracțiunii de constituire a unui grup infracțional organizat, care are menirea de a face diferența între pluralitatea constituită de infractori, incriminată de dispozițiile art. 367 din C. pen. și pluralitatea ocazională, cu scopul de a evita ca simpla participație penală la săvârșirea unei infracțiuni să fie sancționată de două ori, atât ca infracțiune distinctă, cât și ca autorat, instigare sau complicitate la infracțiunea efectiv comisă, ceea ce ar fi inadmisibil.

În acest sens, nu se poate reține constituirea unui grup infracțional organizat format ocazional în scopul comiterii imediate a uneia sau a mai multor infracțiuni, care nu prezintă caracter de continuitate. Or, așa cum s-a precizat anterior pe parcursul prezentei analize, prin Decizia nr. 92/A/16.04.2025, instanța de apel a încadrat juridic diferit situația de fapt față de prima instanță, respectiv a înlăturat forma continuată a infracțiunilor de abuz în serviciu, sub aspectul celor trei dosare de executare cercetate, stabilită inițial prin încheierile din 2.06.2023, 2.03.2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Penală. Tocmai forma continuată a infracțiunii de abuz în serviciu ar fi justificat unitatea de rezoluție infracțională a membrilor presupusului grup infracțional, unitate și coeziune în absența căreia nu se mai poate discuta de un grup infracțional organizat, ci de o pluralitate ocazională.

Cu alte cuvinte, în configurația acuzației, astfel cum a fost recalificată juridic de instanța de apel, nu mai există o înțelegere infracțională și un plan prestabilit de către membrii asocierii, pe o durată rezonabilă de timp, regăsindu-ne în ipoteza unor pretinse înțelegeri spontanei ocazionale, cu prilejul fiecărei licitații, presupus a fi stabilite de la caz la caz, cu consecința neîndeplinirii elementelor constitutive ale infracțiunii. În plus, prin hotărârea recurată, nu s-a determinat care erau rolurile și ierarhia membrilor grupului infracțional, adică elementele definitorii în lipsa cărora fapta nu este prevăzută de legea penală.

În realitate, inculpații erau obișnuiți ai licitațiilor publice în acea vreme, făcând parte dintr-un grup restrâns de persoane care dispuneau de lichidități în acel moment de criză financiară pe raza Municipiului Iași, care urmăreau astfel de achiziții, astfel încât, faptul că aceștia luau parte prin rotație la aceste licitații nu era un lucru neuzual. Mai mult decât atât, în lipsa infracțiunii predicat, dar și în absența unui beneficiu probat al executorului judecătoresc de pe urma acestor pretinse înțelegeri frauduloase, raționamentul acuzării apare ca fiind incomplet și lipsit de substanță.

În concluzie, a solicitat admiterea recursului în casație, atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă a cauzei, achitarea inculpatei A., sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de abuz în serviciu, fals intelectual și constituire de grup infracțional organizat, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunilor sesizate, faptele nefiind prevăzute de legea penală, și suspendarea executării hotărârii judecătorești recurate, în baza art. 441 alin. (1) din C. proc. pen. Prin încheierea din 04 noiembrie 2025 Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a admis în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei nr. 92/A din data de 16 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2020.

S-a trimis cauza în vederea judecării acestui recurs în casație la Completul nr. 2, în compunere de 3 judecători și s-a fixat termen de judecată, la data de 02 decembrie 2025, cu citarea recurentei-inculpate și a părților civile, încunoștințarea apărătorului ales al recurentei-inculpate, iar în ipoteza în care nu confirmă prezența la termenul de judecată acordat, se emite adresă la Baroul București pentru asigurarea asistenței juridice obligatorii. S-a respins cererea de suspendare a executării hotărârii formulată de inculpata A.. Pentru a dispune astfel, procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte a constatat că cererea de recurs în casație formulată inculpata A. a fost introdusă în termenul legal prevăzut de art. 435 din C. proc.

pen. și îndeplinește condiția de admisibilitate prevăzută de art. 434 din C. proc. pen., hotărârea recurată nefăcând parte din categoria celor care nu pot fi atacate cu recurs în casație. Din examinarea cererii de recurs în casație rezultă și îndeplinirea condițiilor prevăzute de art. 436 alin. (1) și (6) din C. proc. pen., precum și a cerințelor de formă prevăzute la art. 437 alin. (1) din C. proc. pen., în cuprinsul acesteia fiind menționate numele și prenumele inculpatei A. hotărârea care se atacă decizia penală nr. 92/A din 16.04.2025 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, domiciliul acesteia, precum și semnătura apărătorului ales, Y., nefiind depusă împuternicire avocațială la dosarul cauzei.

În ceea ce privește îndeplinirea condiției prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., astfel cum a fost consacrată în jurisprudență, s-a constatat că, formal, criticile invocate de recurenta inculpată se circumscriu formal în conținutul dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. În ceea ce privește solicitarea de suspendare a executării hotărârii formulată de inculpata A., Înalta Curte a apreciat că este neîntemeiată, având în vedere disp. art. 441 alin. (1) din C. proc. pen., potrivit cărora instanța care admite în principiu cererea de recurs în casație sau completul care judecă recursul în casație poate suspenda motivat, în tot sau în parte, executarea hotărârii.

Așadar, textul de lege invocat, prevede posibilitatea instanței, care admite în principiu cererea de recurs în casație, să suspende executarea hotărârii, oportunitatea luării acestei măsuri fiind lăsată la aprecierea instanței. În considerarea acestor dispoziții legale, în raport de motivele invocate în susținerea cererii de recurs în casație, împrejurările concrete ale cauzei și stadiul procesual al cauzei când se analizează doar îndeplinirea formală a condițiilor prevăzute de art. 434-438 din C. proc. pen., s-a apreciat că nu se justifică suspendarea executării hotărârii atacate.

Examinând recursul în casație declarat de inculpata A. împotriva deciziei nr. 92/A din data de 16 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că este nefondat, pentru următoarele considerente: Cu titlu prealabil, constată că, fiind reglementat ca o cale extraordinară de atac, menită să asigure echilibrul între principiul legalității, pe de o parte, și principiul respectării autorității de lucru judecat, pe de altă parte, recursul în casație permite cenzurarea legalității unei categorii limitate de hotărâri definitive și numai pentru motive expres prevăzute de legea procesual penală. În acest sens, dispozițiile art. 433 din C. proc.

pen. reglementează explicit scopul căii de atac analizate, statuând că acest mecanism urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție judecarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile. Analiza de legalitate a instanței de recurs nu este, însă, una exhaustivă, ci limitată la încălcări ale legii apreciate grave de către legiuitor și reglementate ca atare, în mod expres și limitativ, în cuprinsul art. 438 alin. (1) din C. proc. pen., instanța de recurs în casație examinând cauza numai în limitele motivelor de casare invocate în cererea de recurs în casație și care pot fi circumscrise cazului de casare invocat, potrivit art. 442 alin. (2) din C. proc.

pen. În esență, recurenta inculpată A. a solicitat, în aplicarea art. 18 C. proc. pen. privind continuarea procesului penal în situația constatării intervenirii prescripției răspunderii pentru faptele penale, achitarea în temeiul art. 16 lit. a) și lit. c) din C. proc. pen. pentru toate infracțiunile. În esență, cu privire la infracțiunea de abuz în serviciu, a susținut că în mod greșit s-a constatat încălcarea dispozițiilor din Legea nr. 188/2000 și cele din C. proc. civ. prin raportare la Decizia Curții Constituționale nr. 405/2016, întrucât acțiunile acesteia nu se pliază pe tiparul abstract al infracțiunii de abuz în serviciu.

Cu privire la infracțiunea de fals intelectual, a arătat că nu sunt întrunite elementele de tipicitate, întrucât cu prilejul întocmirii procesului-verbal de rezultat din 29.04.2015 au existat doi participați și nu a existat nicio înțelegere, cu consecința neîntrunirii elementelor de tipicitate nici ale infracțiunii de abuz în serviciu, iar în ceea ce privește infracțiunea de constituire de grup infracțional organizat, a menționat că nu întrunește elementele constitutive ale infracțiunii, întrucât în cauză nu există o înțelegere infracțională și un plan prestabilit de către membrii asocierii, pe o durată rezonabilă de timp, nefiind ipoteza unor pretinse înțelegeri spontane ocazionale, cu prilejul fiecărei licitații, presupus a fi stabilite de la caz la caz, nefiind determinate rolurile și ierarhia membrilor grupului infracțional, adică elementele definitorii în lipsa cărora fapta nu este prevăzută de legea penală.

Înalta Curte reține că, în cauza de față, starea de fapt a fost valorificată prin decizia recurată, reținându-se că inculpata A. având știință că, în realitate, la licitație participă un singur licitator, a vândut imobilul persoanelor vătămate C. și D., situat în municipiul Iași, județul Iași - dosar de executare nr. 1288/2012 al BEJA N. și A., cu prețul de 640.500 RON, la al treilea termen de licitație publică, din data de 11.07.2014, când s-au prezentat inculpatul J., care a avut comportament de mână moartă și inculpatul M., adjudecatar, prețul de pornire al imobilului, anunțat prin publicația de vânzare nr. 3 din 06.06.2014, fiind de 1.096.747,5 RON, reprezentând 75% din 1.462.330 RON, prețul de evaluare a imobilului.

În procesul-verbal de rezultat la termenul de licitație cu adjudecare din 11.07.2014, s-a consemnat că licitația s-a desfășurat în condițiile art. 509 alin. (5) din C. proc. civ. și a fost declarat adjudecatar definitiv M., pentru prețul de 640.500 RON. De asemenea, s-a reținut că inculpată A., în calitate de executor judecătoresc, în cadrul BEJA N. și A., și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cu încălcarea legii, respectiv a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și art. 846 alin. (8) din C. proc. civ.

din 2010, fost art. 845 alin. (8) din același cod, în dosarul de executare silită nr. x/2014 privind imobilul persoanei vătămate B. situat în municipiul Iași, județul Iași, prin efectuarea vânzării imobilului la licitația publică din 05.09.2014, în astfel de condiții, având cunoștință și tolerând înțelegerea inculpaților J., L. și K., care au acționat în conivență, de o manieră frauduloasă, prin participarea la licitație a doi dintre ei, dintre care inculpatul L. cu comportament de tip mână moartă, fără intenția reală de a adjudeca, ci doar de a asigura îndeplinirea formală a condiției a doi licitatori, care a permis celui de-al doilea participant, inculpatul J., să adjudece imobilul la un preț mai mic decât cel de pornire din publicația de vânzare aferentă termenului de licitație, în caz contrar imobilul neputând fi cumpărat de către un singur licitator decât cu cel puțin prețul de pornire din publicația de vânzare și vânzarea imobilului la un preț mai mic, coborât nelegal sub pragul prețului de pornire din publicația de vânzare de la termenul respectiv, cauzând o pagubă persoanei vătămate, debitor în procedura executării silite și o vătămare a dreptului acesteia de a obține un preț serios și sincer în condiții de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit inculpatului adjudecatar J.. Totodată, în sarcina inculpatei A. s-a mai reținut că,

în calitate de executor judecătoresc, în cadrul BEJA N., și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cu încălcarea legii, în esență, a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și art. 509 alin. (5) din C. proc. civ.

din 1865, în dosarul de executare silită nr. x/2012 privind imobilul persoanei vătămate E., situat în municipiul Iași, str. x P. - fosta str. x, județul Iași, prin efectuarea vânzării imobilului la licitația publică din 05.12.2014, în astfel de condiții, având cunoștință și tolerând înțelegerea dintre inculpații K., J. și L., care au acționat în conivență, de o manieră frauduloasă, prin participarea la licitație a inculpatului L. cu comportament de tip mână moartă, fără intenția reală de a adjudeca, ci doar de a asigura îndeplinirea formală a condiției a doi licitatori, care a permis inculpatului J., procurator al inculpatului K., să adjudece imobilul la un preț mai mic decât cel de pornire din publicația de vânzare aferentă termenului de licitație, în cazul unui singur licitator imobilul neputând fi cumpărat decât cu cel puțin prețul de pornire din publicația de vânzare și vânzarea imobilului la un preț mai mic, coborât nelegal sub pragul prețului de pornire din publicația de vânzare de la termenul respectiv, cauzând o pagubă persoanei vătămate, debitoare în procedura executării silite și o vătămare a dreptului acesteia de a obține un preț serios și sincer în condiții de legalitate, fiind creat, totodată, un folos necuvenit inculpatului adjudecatar.

De asemenea, s-a reținut că inculpata A. a efectuat licitația publică din 05.09.2014, în care imobilul părții civile B. a fost adjudecat de inculpatul J., în interesul său și al inculpatului K., cel de-al doilea participant fiind inculpatul L. care a avut rol de mână moartă, precum și licitația publică din 05.12.2014, în care imobilul părții civile E. a fost adjudecat de inculpatul J., procurator al inculpatului K., cel de-al doilea participant fiind inculpatul L. care nu a avut intenția de a adjudeca imobilul, având comportament tip mână moartă. De asemenea, inculpata A. a efectuat licitația publică din 11.07.2014, în care imobilul părților civile C. și D., a fost adjudecat de M., prieten cu inculpatul K., inculpatul J. având comportament de tip mână moartă.

Contrar susținerii apărării, Înalta Curte reține că inculpata A., în calitate de executor judecătoresc în cadrul BEJA N. și A., și-a îndeplinit defectuos atribuțiile de serviciu, cu încălcarea legii, în esență, a dispozițiilor art. 2 alin. (1), art. 5 și art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești și art. 846, art. 847 din C. proc. civ. 2010, anterior art. 845 și art. 846 din același cod Astfel, inculpata a încălcat normele legale ce reglementează desfășurarea licitațiilor publice în ipoteza unor termene succesive, respectiv art. 54 din Legea nr. 188/2000 privind executorii judecătorești, potrivit căruia executorul judecătoresc își îndeplinește atribuțiile cu respectarea dispozițiilor prezentei legi, a statutului profesiei și a regulamentului de aplicare a prezentei legi, precum și ale C. proc.

civ. și a altor legi aplicabile în materie. De asemenea, dispozițiile prevăzute de art. 846 alin. (8) din C. proc. civ. 2010, fost art. 845 alin. (8) din același cod, potrivit cărora, în cazul în care la primul termen nu este oferit prețul la care imobilul este evaluat, vânzarea se va amâna la alt termen, la care licit