ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 273/2025

Ședința publică din data de 11 iunie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin decizia nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, au fost admise apelurile formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Iași, inculpații A., B. și părțile civile C., D. și E. împotriva sentinței penale nr. 9 din 16 martie 2023, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția penală și pentru cauze cu minori.

A fost desființată, în parte, sentința penală atacată.

Rejudecând cauza, între altele, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata F. pentru săvârșirea a trei infracțiuni de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și art. 38 alin. (1) C. pen. (persoane vătămate G., H. și I., E.), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

A fost încetat procesul penal față de inculpata F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de abuz în serviciu asimilat infracțiunilor de corupție, prevăzute de art. 13

2

din Legea nr. 78/2000 raportat la art. 297 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. (persoane vătămate C. și D.), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Totodată, s-a dispus încetarea procesului penal față de inculpata F. sub aspectul săvârșirii infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată, prevăzută de art. 321 C. pen. cu aplicarea art. 35 C. pen. și art. 5 C. pen. (2 acte materiale), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale.

Au fost desființate înscrisurile intitulate "Proces-verbal de rezultat la termenul de licitație cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00’’ (original - fila x d.u.p.) și "Lista desfășurare licitație întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 orele 12:00’’ (original - fila x d.u.p.), ce constituie obiectul material al infracțiunii de fals intelectual, în formă continuată.

Pe latură civilă, a fost admisă acțiunea civilă formulată de părțile civile C. și D. și obligată inculpata F. la plata sumei de 976.872 RON către acestea, cu titlu de despăgubiri materiale și la plata sumei de câte 10.000 euro pentru fiecare dintre aceste părți civile, cu titlu de despăgubiri morale.

A fost menținută măsura asiguratorie a sechestrului instituit prin ordonanța nr. 758/P/2014 din data de 15.06.2015 asupra sumei de 1500 euro, în trei cupiuri a câte 500 euro fiecare, având seriile x, x și x și a sumei de 10700 RON, în cupiuri 9x200 RON și 89X100 RON, ridicate de la inculpata F..

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale atacate care nu contravin deciziei.

A fost respins, ca nefondat, apelul declarate de inculpata F. împotriva aceleiași sentințe penale, cu obligarea apelantei inculpate la plata cheltuielilor judiciare către stat, precum și către părțile civile D. și C..

Cu referire la decizia penală nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020, inculpata F. a formulat, la data de 23.05.2025, o cerere de lămurire a dispozitivului cu privire la înscrisurile desființate, dintre cele emise în dosarul de executare nr. 520/2013 privind pe D. și C..

Contestatoarea a susținut că din lecturarea dispozitivului deciziei nr. 92/A din 16.04.2025 se constată că instanța de apel nu a dispus nicio măsură cu privire la Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015, emis în dosarul de executare nr. 520/2013, care este subsecvent celor două acte juridice ce au fost desființate [înscrisurile intitulate "Proces-verbal de rezultat la termenul de licitație cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00’’ (original - fila x d.u.p.) și "Lista desfășurare licitație întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 orele 12:00’’ (original - fila x d.u.p.)].

Având în vedere că Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015 este subsecvent listei de desfășurare a licitației la termenul de vânzare stabilită pentru 29.04.2015 și procesului-verbal de rezultat la termenul de licitație cu adjudecare din 29.04.2015, iar cu privire la cele două acte din urmă, instanța de apel a dispus expres desființarea, contestatoarea a susținut că nu este clar dacă această măsură privește și actul de adjudecare, având în vedere dispozițiile art. 179 alin. (3) C. civ., dar și efectele deciziei civile nr. 1546/01.11.2016 pronunțate de Tribunalul Iași, secția I civilă, în dosarul nr. x/2015, prin care s-a admis contestația la executare formulată de contestatoarea adjudecatară J., sens în care a considerat că se impune lămurirea hotărârii pronunțate.

În justificarea cererii de lămurire a dispozitivului hotărârii pronunțate de instanța de apel, a fost menționat că, la data de 12.05.2025, pe rolul BEJ F. a fost înregistrată cererea debitorilor D. și C., prin care aceștia au solicitat eliberarea sumelor rămase din executare, tocmai întrucât Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015, emis în dosarul de executare nr. 520/2013, a rămas în ființă, instanța de apel nedispunând desființarea cu privire la acesta. Pe de altă parte, la data de 19.05.2025, pe rolul BEJ F., a fost înregistrată cererea adjudecatarei J. de emitere a încheierii definitive de intabulare a imobilului ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013.

Prin urmare, contestatoarea F. a susținut că lămurirea solicitată este necesară părților în vederea soluționării definitive, în mod legal, a dosarului de executare nr. 520/2013, fără a risca nesocotirea dispozițiilor instanței de apel.

În conformitate cu dispozițiile art. 110 alin. (6) ROIIJ, cererea a fost repartizată Completului nr. 3, care a pronunțat decizia nr. 92/A din 16.04.2015, în dosarul nr. x/2020, fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală, sub nr. x/2025, drept contestație la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.

A fost fixat termen de judecată la data de 11.06.2025, cu citarea contestatoarei F. și a intimaților J., C. și D..

Examinând contestația la executare prin prisma aspectelor invocate, dar și prin raportare la actele și lucrările dosarului nr. x/2020, Înalta Curte, în complet constituit potrivit art. 111 alin. (6) din Regulamentul de ordine interioară al instanțelor judecătorești, constată că aceasta este nefondată pentru motivele arătate în continuare.

Contestația la executare este un mijloc jurisdicțional de rezolvare a unor incidente ivite în cursul executării hotărârilor judecătorești definitive, prin intermediul său putându-se invoca numai aspecte ce țin de executarea unor astfel de hotărâri, iar nu și chestiuni privind legalitatea și temeinicia acestora.

Potrivit dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.., împotriva executării unei hotărâri penale se poate face contestație când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută (teza I) sau vreo împiedicare la executare (teza a II-a), cerere care, în conformitate cu prevederile art. 598 alin. (2) C. proc. pen.. trebuie depusă la instanța care a pronunțat respectiva hotărâre.

În doctrină, s-a arătat că nelămurirea din textul legal enunțat, vizează lipsa de precizie sau echivoc a hotărârii judecătorești care se execută și nu privește aspecte ce pot fi remediate prin procedura îndreptărilor erorilor materiale sau a înlăturării unor omisiuni vădite; așadar, se referă la alte omisiuni decât cele menționate expres de art. 279 C. proc. pen.., care însă nu privesc aspecte de fond și nu pun în discuție autoritatea de lucru judecat a hotărârii judecătorești.

Nelămurirea cu privire la hotărârea ce se execută trebuie să vizeze limitele în care se execută hotărârea contestată, iar nu însăși valabilitatea acesteia în privința soluției pe care o conține.

Înalta Curte constată că, în speță, prin contestația la executare promovată de contestatoarea F., se solicită lămurirea dispozițiilor referitoarea la desființarea unor înscrisuri din dosarul de executare nr. 520/2013 al BEJA K. și F., în concret a Actului de adjudecare nr. 193/30.04.2015.

Cu privire la aceste aspecte, în considerentele deciziei penale a cărei executare se contestă (pag. 235 și urm. Latura civilă), s-a reținut, cu putere de lucru judecat, că:

"Deși repararea pagubei în natură prin repunerea în situația anterioară are prioritate, Înalta Curte constată că, în cazul infracțiunii de abuz în serviciu asimilată infracțiunilor de corupție, săvârșită de inculpata F., în dauna părților civile C. și D., nu este posibilă, fiindcă adjudecatara J. a fost de bună-credință, astfel că va păstra imobilul și titlul asupra acestuia nu va fi desființat".

Referitor la buna-credință a adjudecatarei, instanța de apel a constatat că:

"s-a stabilit cu caracter definitiv că nu a existat o conivență între inculpată și adjudecatara J., față de care operează principiul bunei-credințe. Adjudecatarul este protejat dacă la momentul adjudecării a fost de bună-credință".

În ceea ce privește argumentul invocat de contestatoarea F., în sensul că lămurirea dispozitivului este necesară, întrucât la data de 19.05.2025, adjudecatara J. a formulat o cerere de emitere a încheierii definitive de intabulare a imobilului ce a format obiectul dosarului de executare silită nr. x/2013, Înalta Curte evidențiază că, prin decizia nr. 92/A din 16.04.2025, a cărei lămurire se solicită s-a constatat:

"Prin sentința civilă nr. 5547 din 09.05.2018, pronunțată de Judecătoria Iași, secția civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis plângerea împotriva refuzului executorului judecătoresc formulată de J. și a fost obligat intimatul BEJA K. și F. să emită, în dosarul de executare nr. 520/2013, încheierea definitivă de intabulare la care se referă art. 855 alin. (1) teza I C. proc. civ. (forma de la momentul începerii executării silite din speță), cu privire la imobilul cumpărat de petentă prin licitație publică, și anume cel situat în Iași, strada x, nr. 27. Prin decizia nr. 127 din 23.01.2019 pronunțată de Tribunalul Iași, secția I civilă, a fost anulat ca netimbrat apelul promovat de apelanta BEJA K. și F. împotriva sentinței civile menționate mai sus.

Legiuitorul a reglementat, în cuprinsul art. 723 din C. proc. civ. 010, două condiții ce trebuie îndeplinite cumulativ pentru protejarea dreptului de proprietate al adjudecatarului unui imobil: buna-credință a adjudecatarului și dobândirea definitivă a dreptului de proprietate (bunurile asupra cărora s-a făcut executarea se vor restitui celui îndreptățit, fără însă a se aduce atingere drepturilor definitiv dobândite de terții de bună credință).

Prin urmare, restabilirea situației anterioare nu se poate face prin restituirea în natură a imobilului în patrimoniul persoanelor vătămate, dat fiind că adjudecatara a fost de bună-credință la momentul adjudecării, paguba cazată prin infracțiunea săvârșită de inculpata F., urmând a fi acoperită prin echivalent."

Cât privește desființarea înscrisului intitulat Proces-verbal de rezultat la termenul de licitație cu adjudecare, încheiat în conformitate cu prevederile art. 846 N. C. proc. civ., întocmit azi 29.04.2015, ora 12:00 și a înscrisului denumit Lista desfășurare licitație întocmită în temeiul art. 845 alin. (10) noul C. pen..civ. în D.Ex. 520/2013, la termenul de vânzare stabilit pentru 29.04.2015 orele 12:00, prin decizia pronunțată în apel, s-a indicat că aceasta a fost dispusă, în conformitate cu prevederile art. 25 alin. (3) C. proc. pen.., întrucât aceste înscrisuri au reprezentat obiectul material al infracțiunii de fals intelectual în formă continuată, pentru care s-a dispus o soluție de încetare a procesului penal ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale.

Așadar, considerentele referitoare la înscrisurile desființate din dosarul de executare silită nr. x/2013 și menținerea Actului de adjudecare nr. 193/30.04.2015 cu argumentele aferente redate mai sus, sunt cele care susțin soluția din dispozitivul hotărârii nr. 92/A din 16.04.2025, neexistând nicio contradicție între soluția de desființare a unor înscrisuri falsificate și menținerea înscrisului ce constituie titlu de proprietate al dobânditorului de bună-credință.

Tehnica de redactare a dispozitivului deciziei pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, în ceea ce privește lipsa vreunei mențiuni cu privire la Actul de adjudecare nr. 193/30.04.2015 a fost impusă de soluția pronunțată pe latură civilă, respectiv repararea prin echivalent a pagubei produse părților civile D. și C. prin infracțiunea săvârșită de inculpata F., ținând cont de necesitatea protejării dreptului de proprietate al terțului de bună-credință (în speță adjudecatara J.).

Pornind de la motivele prezentei contestații la executare, se mai subliniază că, prin considerentele deciziei din apel s-a făcut precizarea:

"Nu constituie obiectul prezentei acțiuni penale fapta inculpatei F. de a stinge datoria către creditor cu banii plătiți de debitori și a păstra banii plătiți de adjudecatară cu titlu de preț în contul bancar al executorului judecătoresc, deoarece instanța de judecată nu îndeplinește funcția de urmărire penală. În conformitate cu prevederile art. 371 C. proc. pen.., judecata se mărginește la faptele și la persoanele arătate în actul de sesizare a instanței. În plus, aceste solicitări excedează obiectului acțiunilor civile ce pot fi exercitate în prezenta cauză."

Ca atare, se constată că dispozitivul deciziei penale nr. 92/A din 16.04.2025 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală este lămuritor - în sensul în care cuprinde toate dispozițiile cerute de lege și aplicabile cauzei, este lipsit de echivoc și poate fi pus în executare.

Pentru considerentele expuse, constatând că nu este necesară o intervenție în condițiile art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea F. împotriva deciziei penale nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., față de culpa sa procesuală, contestatoarea va fi obligată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂȘTE:

Respinge, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatoarea F. împotriva deciziei penale nr. 92/A din 16 aprilie 2025, pronunțate de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, în dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatoarea la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 iunie 2025.