ÎCCJ, Secția penală, decizia din 02.12.2025 — recurs în casație

Deliberând asupra recursului în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 763/A din 22.05.2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 57 din data de 12.02.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, Judecătoria Buftea, secția Penală, în baza art. 219 1 , alin. (1) ind. (2) și alin. (3) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor în formă continuată (un număr de acte materiale care nu a putut fi stabilit, persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale pe o durată de 4 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pedeapsa accesorie urmând a se executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. În baza art. 218 1 alin. (2) și alin. (4) lit. 4, b C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen.

și aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului A., la pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată (privind persoana vătămată B.). În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pe o durată de 1 an, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pedeapsa accesorie urmând a se executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. În baza art. 38 alin. (2) C. pen. rap.

la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedepsele principale aplicate inculpatului A., în pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare, la care a adăugat un spor de 3 ani închisoare (o treime din cealaltă pedeapsă), inculpatul urmând a executa pedeapsa rezultantă de 12 (douăsprezece) ani închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a contopit pedepsele complementare stabilite în prezenta cauză și a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a contopit pedepsele accesorii stabilite în prezenta cauză și a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pedeapsa accesorie urmând a se executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008, a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpatul A. în vederea adăugării profilurilor genetice în Sistemul Național de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 5 alin. (5) din Legea nr. 76/2008, a informat inculpatul A. că probele biologice recoltate vor fi utilizate pentru obținerea și stocarea în S.N.D.G.J. a profilului genetic. În temeiul art. 404 alin. (4) C. proc. pen., raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., a dedus din pedeapsa de 12 ani închisoare, perioada reținerii de 24 de ore din data de 08.07.2024, precum și perioada arestului preventiv de la data de 09.07.2024 la zi. În temeiul art. 404 alin. (4) lit. b) și art. 399 alin. (1) C. proc. pen., a menținut starea de arest preventiv față de inculpatul A., măsură verificată sub aspectul legalității și temeiniciei și menținută prin încheierea nr. 1741/23.12.2024 pronunțată în dosarul nr. x/2024, până la o nouă verificare, dar nu mai mult de 60 de zile.

În temeiul art. 25 alin. (1) C. proc. pen., art. 19 alin. (1) C. proc. pen., art. 397 C. proc. pen. cu aplicarea art. 1349 și art. 1357 - 1358 C. civ., a admis acțiunea civilă exercitată de partea civilă B., persoană cu capacitate de exercițiu restrânsă asistată și, în consecință, a obligat pe inculpatul A. la plata în favoarea părții civile a sumei de 40.000 RON, cu titlu de daune morale. În baza art. 404 alin. (4) lit. c) rap. la art. 249 C. proc. pen. a dispus luarea măsurii asigurătorii a sechestrului asupra bunurilor inculpatului până la concurența sumei de 40.000 RON în vederea garantării reparării prejudiciului produs. În temeiul art. 272 C. proc. pen. și art. 274 alin. (1) și (2) C. proc.

pen., a obligat pe inculpatul A. la plata sumei de 1.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 500 RON aferentă urmăririi penale și suma de 500 RON în cursul judecății. Împotriva acestei sentințe penale au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea și inculpatul A.. Prin decizia nr. 763/A din 22.05.2025 pronunțată de Curtea de Apel București - secția a II-a penală în dosarul nr. x/2024, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen.

au fost admise apelurile declarate de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Judecătoria Buftea și de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 57 din data de 12.02.2025 pronunțată de Judecătoria Buftea, secția Penală în dosarul penal nr. x/2024 A fost desființată în parte sentința penală apelată și, în fond, rejudecând: A fost descontopită pedeapsa principală rezultantă de 12 ani închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor în formă continuată și 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată, pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 3 ani închisoare, pedepsele complementare și accesorii.

În baza art. 219 1 alin. (1) 2 și alin. (3) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A. la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor în formă continuată (un număr de acte materiale care nu poate fi stabilit, persoană vătămată minoră B.).

În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. .1 lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale pe o durată de 4 ani, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pedeapsa accesorie urmând a se executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. În baza art. 218 1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) C. pen.

cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată (privind persoana vătămată B.). În baza art. 67 alin. (1) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pe o durată de 1 an, care se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pedeapsa accesorie urmând a se executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. În baza art. 38 alin. (2) C. pen. rap.

la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., a contopit pedeapsa de 12 ani închisoare cu pedeapsa de 9 ani închisoare aplicate inculpatului și stabilește pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 ani, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 15 ani închisoare. S-a dispus executarea pedepsei închisorii prin privare de libertate, conform dispozițiilor art. 60 C. pen., cu referire la legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și măsurilor privative de libertate dispuse de organele judiciare în cursul procesului penal.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) C. pen., a contopit pedepsele complementare stabilite în prezenta cauză și aplică inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pe o durată de 4 ani, pedeapsa complementară urmând a se executa conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen.

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a contopit pedepsele accesorii stabilite în prezenta cauză și aplică inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) și o) C. pen., respectiv dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. ori de a se apropia de aceasta, precum și dreptul de a se apropia, la o distanță mai mică de 300 metri, de locuința victimei, de școala și de locurile unde victima efectuează activități sociale, pedeapsa accesorie urmând a se executa conform art. 65 alin. (3) C. pen. Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate care nu contravin prezentei decizii și înlătură dispozițiile contrare.

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. a) C. proc. pen. raportat la art. 72 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa închisorii de 15 ani închisoare aplicată inculpatului A., perioada reținerii și a arestării preventive din data de 08.07.2024 la zi, 22.05.2025. În baza art. 241 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., măsura preventivă a arestului preventiv a inculpatului A. a încetat de drept la data pronunțării prezentei decizii penale, ca urmare a rămânerii definitive a sentinței penale apelate. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în apel au rămas în sarcina acestuia. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. onorariul avocatului din oficiu desemnat pentru intimata-parte civilă, în cuantum de 540 RON (delegație pentru asistență juridică obligatorie serie x nr. x/17.03.2025), a rămas în sarcina statului.

Hotărârea din apel a fost comunicată inculpatului la Penitenciarul Rahova, la data de 29.05.2025 (unde a semnat de primire). Data până la care inculpatul avea posibilitatea să declare recurs în casație în raport cu comunicarea la locul de deținere, este 30.06.2025, inclusiv. Împotriva deciziei instanței de apel, inculpatul A. a declarat recurs în casație la data de 25.06.2025, prin apărător ales, C., fără împuternicire avocațială. În esență, prin motivele de recurs în casație, invocând cazul de casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen., s-a arătat că a fost încălcat principiul non reformatio in pejus întrucât pedeapsa aplicată de instanța de fond egală cu minimul special, devine, în apelul inculpatului sau al procurorului declarat în favoarea inculpatului, maximul ce nu poate fi depășit conform legii (limita maximă pentru infracțiunea de viol este de 9 ani, astfel cum a stabilit instanța de fond, Curtea de apel nemaiputând majora maximul special al pedepsei). Astfel, s-a susținut că apelul parchetului viza doar infracțiunea de agresiune sexuală, sentința fiind criticată doar sub aspectul nelegalității acesteia în ceea ce privește condamnarea inculpatului la pedeapsa de 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor în formă continuată, fără a reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen.

referitoare la posibilitatea de a majora maximul special al pedepsei infracțiunii continuate, parchetul solicitând menținerea pedepsei de 9 ani închisoare. Cererea de recurs în casație a fost comunicată tuturor participanților, iar până la expirarea termenul de 10 zile, prevăzut de art. 439 alin. (2) C. proc. pen., nu au fost depuse concluzii scrise. Dosarul a fost înregistrat la Înalta Curte de Casație și Justiție la data de 05.08.2025, iar la înaintarea dosarului în calea de atac, procedura de comunicare a recursurilor în casație era îndeplinită. La data 01.10.2025 a fost întocmit raportul de magistratul-asistent.

Verificând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate a cererii de recurs în casație formulate de inculpat, prin încheierea din data de 07.10.2025 Înalta Curte a dispus admiterea acesteia și judecarea recursului în casație în compunere de 3 judecători, fixând termen la data de 18 noiembrie 2025. Examinând cauza prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.., Înalta Curte apreciază recursul în casație formulat de inculpatul A. ca fiind fondat, pentru următoarele considerente: Recursul în casație este o cale extraordinară de atac, ce are ca scop verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, respectiv îndreptarea erorilor de drept comise de curțile de apel, ca instanțe de apel, prin raportare la cazurile de casare expres și limitativ prevăzute de lege.

Astfel, recursul în casație nu presupune examinarea cauzei sub toate aspectele, ci numai controlul legalității hotărârii atacate, respectiv al concordanței acesteia cu dispozițiile legii materiale și procesuale aplicabile, pornind de la situația de fapt avută în vedere de instanța de apel. Având în vedere că, potrivit dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării în situația în care "s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege", se constată că acest caz de casare este incident atunci când pedeapsa stabilită și aplicată este nelegală.

Prin "pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege" legiuitorul a avut în vedere limitele de pedeapsă ce sunt prevăzute de textul de lege în raport cu încadrarea juridică și cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei a căror incidență a fost stabilită de instanța de apel și prin raportare la principiile ce au influență asupra tratamentului sancționator, inclusiv cel referitor la non reformatio in pejus. Astfel, pornind de la scopul recursului în casație reglementat de dispozițiile art. 433 C. proc. pen., se constată că, prin prisma cazului de casare prevăzut de dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se analizează legalitatea pedepsei sub aspectul felului și limitelor speciale, respectiv aplicarea acesteia în afara limitelor prevăzute de lege sau stabilite în condițiile legii.

În atare condiții, se observă că Parchetul de pe lângă Judecătoria Buftea a formulat apel împotriva hotărârii primei instanțe, exclusiv sub aspectul infracțiunii prevăzute de art. 219 1 , alin. (1) ind. (2) și alin. (3) lit. a) și b) C. pen. cu aplic. art. 35 alin. (1) C. pen. și aplic. art. 396 alin. (10) C. proc. pen., cu privire la care inculpatul A. a fost condamnat la o pedeapsă de 9 ani închisoare, fără a reține aplicabilitatea dispozițiilor art. 36 alin. (1) C. pen. referitoare la posibilitatea de a majora maximul special al pedepsei în cazul infracțiunii continuate.

În egală măsură, se constată că potrivit concluziilor reprezentatului Ministerului Public, așa cum sunt redate în practicau încheierii din 17 aprilie 2025, cu ocazia dezbaterii apelurilor, acestea au privit exclusiv nelegalitatea pedepsei aplicate pentru infracțiunea menționată mai sus, solicitând, totodată, respingerea apelului formulat de inculpat în ceea ce privește o reindividualizare a pedepselor, cu menținerea pedepsei aplicate pentru infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor. Cu toate acestea, instanța de apel, în baza art. 218 1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen., l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată (privind persoana vătămată B.), deși prima instanță aplicase o pedeapsă de 9 ani închisoare.

Astfel, instanța supremă constată că majorarea pedepsei de la 9 ani la 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor nu a fost cerută de către parchet și nici nu a fost pusă în discuție în contradictoriu, așa cum impun dispozițiile art. 420 alin. (6) și (7) C. proc. pen. Or, este în afara limitelor prevăzute de lege aplicarea unei pedepse care nu a fost solicitată de procuror în motivele de apel și care nu a fost pusă în discuția părților, dar care agravează situația inculpatului. Prin urmare, soluția adoptată de instanța de apel cu privire la infracțiunea de viol săvârșit asupra unui minor, prin majorarea cuantumului pedepsei aplicat de judecătorul fondului, nu era posibilă, întrucât este contrară principiului non reformatio in pejus, consacrat prin dispozițiile art. 418 alin. (1) C. proc.

pen., cu influență asupra limitelor de pedeapsă. Conceptul de pedeapsă în alte limite decât cele prevăzute de lege include și verificarea modului în care s-a ajuns la cuantumul pedepselor aplicate cu ocazia judecării căii de atac exercitate de procuror, când acesta nu a solicitat în mod expres majorarea pedepsei pentru una din infracțiuni, în speță de la 9 ani la 12 ani închisoare pentru infracțiunea de viol asupra unui minor, motiv pentru care nu se poate menține pedeapsa la care a fost condamnat în apel, întrucât în aplicarea tratamentului sancționator trebuie respectate regulile care guvernează apelul, prevăzute de art. 417 și art. 420 C. proc. pen., inclusiv principiul non reformatio in pejus.

În plus, se impune a se sublinia că nu prezintă relevanță împrejurarea că, fiind declarat în defavoarea inculpatului A., apelul promovat de procuror avea, conform art. 417 C. proc. pen., un caracter devolutiv integral, de vreme ce, la soluționarea cauzei, instanța de control judiciar a încălcat dispozițiile art. 420 alin. (6) și (7) C. proc. pen., aspect care constituie un impediment de ordin procesual în prezența căruia pedeapsa aplicată de prima instanță pentru infracțiunea de viol asupra unui minor nu putea fi majorată. În consecință, Înalta Curte constată nelegalitatea hotărârii atacate întrucât pedeapsa a fost aplicată inculpatului în alte limite decât cele prevăzute de lege, prin stabilirea unui regim sancționator mai sever, fiind incident motivul de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc.

pen. în contextul căruia instanța poate evalua incidența principiilor ce au influență asupra cuantumului pedepsei, cum este non reformatio in pejus, care stabilește limite ale pedepsei sau modalitatea de executare, ce nu pot fi ignorate sau nesocotite de instanțe. În atare situație, Înalta Curte notează că în calea extraordinară de atac a recursului în casație instanța se raportează pentru stabilirea pedepsei pentru această infracțiune într-un cuantum legal la pedeapsa aplicată de prima instanță, ca fiind singurul criteriu de stabilire a pedepsei în limite legale, fără a se putea reține că s-a efectuat o individualizare a pedepsei, operațiune nepermisă instanței de recurs în casație.

Pedeapsa rezultantă aplicată fiind rezultatul exclusiv al calculului aritmetic, fără alte posibilități de reindividualizare, aducerea pedepsei principale în matca de legalitate se realizează direct de instanța de recurs în casație, fără a fi oportună sau necesară trimiterea cauzei spre rejudecare, la instanța de apel. În același sens este și jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție - secția penală, statuată prin decizia nr. 521/RC din 25 octombrie 2022, dosar nr. x/2019, decizia nr. 660/RC din 09 decembrie 2022, dosar nr. x/2019, decizia nr. 144/RC/2015, decizia nr. 390/RC/2015, decizia nr. 98/RC/2018, decizia nr. 333/RC/2018, decizia nr. 150/RC/2019. Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 448 alin. (1) pct. 2 lit. a) teza a III-a C. proc.

pen., Înalta Curte va admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 763/A din data de 22 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024. Va casa, în parte, decizia penală atacată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii: Va descontopi pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor în formă continuată și 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată, pe care le va repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 3 ani închisoare.

Va reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 12 ani la 9 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată (privind persoana vătămată B.), prevăzută de art. 218 1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 38 alin. (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., va contopi pedeapsa de 9 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 218 1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) cu pedeapsa de 9 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 219 1 alin. (1) 2 și alin. (3) lit. a) și b) C. pen.

cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) aplicate inculpatului și stabilește pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 ani, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate care nu contravin prezentei decizii. Va deduce perioada reținerii și a arestării preventive din data de 08.07.2024 la 22.05.2025, precum și perioada executată în baza MEPI nr. 67 din 22.05.2025, de la data 22.05.2025 la zi. Va dispune anularea MEPI nr. 67 din 22.05.2025 emis în baza deciziei penale recurate și emiterea unui nou MEPI în baza prezentei decizii.

Va menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei. În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație vor rămâne în sarcina statului. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte civilă în cuantum de 753 RON, va rămâne în sarcina statului și se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Admite recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 763/A din data de 22 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel București - secția a II-a Penală, în dosarul nr. x/2024. Casează, în parte, decizia penală atacată și în înlăturarea greșitei aplicări a legii: Descontopește pedeapsa principală rezultantă de 15 ani închisoare aplicată inculpatului A., în pedepsele componente 9 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală săvârșită asupra unui minor în formă continuată și 12 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată, pe care le repune în individualitatea lor, cu înlăturarea sporului de 3 ani închisoare.

Reduce pedeapsa aplicată inculpatului A. de la 12 ani la 9 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de viol săvârșit asupra unui minor, în formă continuată (privind persoana vătămată B.), prevăzută de art. 218 1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen. În baza art. 38 alin. (2) C. pen. rap. la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen., contopește pedeapsa de 9 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 218 1 alin. (2) și alin. (4) lit. a) și b) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) cu pedeapsa de 9 ani închisoare (pentru săvârșirea infracțiunii prev. de art. 219 1 alin. (1) 2 și alin. (3) lit. a) și b) C. pen.

cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen., art. 36 C. pen. și art. 396 alin. (10) C. proc. pen.) aplicate inculpatului și stabilește pedeapsa cea mai grea de 9 ani închisoare la care se adaugă un spor de o treime din cealaltă pedeapsă, respectiv 3 ani, inculpatul urmând să execute pedeapsa rezultantă de 12 ani închisoare. Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate care nu contravin prezentei decizii. Deduce perioada reținerii și a arestării preventive din data de 08.07.2024 la 22.05.2025, precum și perioada executată în baza MEPI nr. 67 din 22.05.2025, de la data 22.05.2025 la zi. Dispune anularea MEPI nr. 67 din 22.05.2025 emis în baza deciziei penale recurate și emiterea unui nou MEPI în baza prezentei decizii.

Menține celelalte dispoziții ale deciziei penale atacate, care nu sunt contrare prezentei. Cheltuielile judiciare ocazionate de soluționarea recursului în casație rămân în sarcina statului. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru intimata-parte civilă în cuantum de 753 RON, rămâne în sarcina statului și se plătește din fondul Ministerului Justiției. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 decembrie 2025.