ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 05 martie 2025

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul A., în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2939 din data de 08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, s-au dispus următoarele:

În baza art. 193 alin. (2) din C. pen., cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită la 22.12.2016 - persoană vătămată B.).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima B. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de acestea, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu victima B. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceasta de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 193 alin. (1) din C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 9 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de lovire sau alte violențe (faptă săvârșită la 22.12.2016 - persoană vătămată C.).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a comunica cu victima C. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceasta, prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., pe o perioadă de 4 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu victima C. sau cu membrii de familie ai acesteia ori de a se apropia de aceasta de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 371 din C. pen. cu aplicarea art. 396 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tulburarea ordinii și liniștii publice (faptă săvârșită la 22.12.2016).

În baza art. 67 alin. (1) din C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat pe o perioadă de 2 ani după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 65 alin. (1) și (3) din C. pen. raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului cu titlu de pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, de la rămânerea definitivă a sentinței și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În baza art. 38 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen., au fost contopite pedepsele de 2 ani și 6 luni, 9 luni și 6 luni și s-a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani și 6 luni închisoare, la care a fost adăugat sporul obligatoriu de 1/3 din suma celorlalte pedepse, respectiv sporul de 5 luni închisoare (o treime din totalul de 15 luni), urmând ca inculpatul A. să execute pedeapsa rezultantă de 2 ani și 11 luni închisoare.

În baza art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice și dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, precum și dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. sau cu membrii de familie ai acestora, pe durata cea mai mare de 4 ani, de la rămânerea definitivă prin care s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere.

În baza art. 45 alin. (5) din C. pen. raportat la art. 45 alin. (3) lit. a) din C. pen., art. 65 alin. (1) și alin. (3) din C. pen. și 66 alin. (1) lit. a), b), n) din C. pen., s-a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie exercitarea drepturilor de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și dreptul de a comunica cu victima C. sau cu victima B. sau cu membrii de familie ai acestora, pe durata cea mai mare de 4 ani, pedeapsa accesorie fiind suspendată.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere și s-a stabilit un termen de supraveghere de 4 ani, conform dispozițiilor art. 92 din C. pen.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen., a fost obligat inculpatul ca pe durata termenului de supraveghere să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune de pe lângă Tribunalul București, la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., pe durata termenului de supraveghere, s-a impus inculpatului obligația să frecventeze un număr de 4 (patru) programe de reintegrare socială derulate de Serviciul de Probațiune București sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate. În baza art. 93 alin. (3) din C. pen., pe parcursul termenului de supraveghere, s-a dispus ca inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității în cadrul Administrației Domeniului Public Sector 2 sau în cadrul S.C. Amenajare Edilitară și Salubrizare S.A. Sector 5, București pe o perioadă de 120 de zile. Un exemplar al sentinței s-a dispus să fie comunicat Serviciului de Probațiune București.

În baza art. 91 alin. (4) din C. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen., cu privire la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere în caz de nerespectare, cu rea-credință, a măsurilor de supraveghere, în caz de neexecutare a obligațiilor impuse ori stabilite de lege, în caz de neîndeplinire integrală a obligațiilor civile stabilite prin hotărâre, afară de cazul în care dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, precum și în caz de săvârșire a unei noi infracțiuni.

S-a făcut aplicarea art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. în ceea ce privește executarea pedepsei complementare aplicate și s-a dispus executarea pedepsei accesorii, constând în interzicerea exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) din C. pen. în situația în care pedeapsa rezultantă va deveni executabilă.

În temeiul art. 25, art. 23 alin. (2) și (3) și art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, 1381 și art. 1357 alin. (1) din C. civ., a fost admisă, în parte, acțiunea părții civile B. și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă B. a sumei de 3.631 RON, reprezentând daune materiale (mai puțin contravaloarea telefonului mobil) și a sumei de 8.000 euro, reprezentând daune morale.

În temeiul art. 25, art. 23 alin. (2) și (3) și art. 397 din C. proc. pen., raportat la art. 1349, 1381 și art. 1357 alin. (1) din C. civ., a fost admisă acțiunea părții civile Spitalul Universitar de Urgență București și a fost obligat inculpatul A. la plata către partea civilă Spitalul Universitar de Urgență București a sumei de 4.268,11 RON, reprezentând daune materiale.

În baza art. 20 C. proc. pen., s-a luat act că persoana vătămată C. nu s-a constituit parte civilă în procesul penal.

Împotriva sentinței nr. 2939 din data de 08.11.2019 a Judecătoriei Sectorului 5 București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a declarat apel inculpatul A..

Prin decizia penală nr. 541/A din data de 19 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul inculpat A. împotriva sentinței penale nr. 2939 din data de 08.11.2019 pronunțată de Judecătoria Sectorului 5 București în dosarul nr. x/2019.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 18.12.2024 .

Recurentul a invocat cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 1 C. proc. pen.., în cursul judecății nu au fost respectate dispozițiile privind competența după materie sau după calitatea persoanei, atunci când judecata a fost efectuată de o instanță inferioară celei legal competente.

În esență, a susținut că la data de 28.02.2016 a semnat un contract cu U.S. Departament of Defence al SUA pentru a desfășura activități în cadrul programului de contra terorism PTSS 16-06 GMCSS, dată de la care a devenit personal D., așa încât Judecătoria Sectorului 5, secția penală nu avea competența să îl judece în cauza în care a fost cercetat penal și trimis în judecată.

Cererea de recurs în casație a fost comunicată Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, intimatelor părți civile B. și Spitalul Universitar de Urgență București, precum și intimatei persoană vătămată C. .

Verificând exclusiv condițiile de admisibilitate, în conformitate cu dispozițiile art. 440 C. proc. pen.., Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434-art. 438 C. proc. pen.., pentru următoarele considerente:

Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege.

Pentru a se asigura un just echilibru între principiul legalității, pe de o parte, și respectarea autorității de lucru judecat a hotărârilor definitive și a principiului securității raporturilor juridice, pe de altă parte, legiuitorul a limitat sfera hotărârilor judecătorești ce pot fi atacate cu recurs în casație și a stabilit anumite condiții pentru exercitarea acestei căi extraordinare de atac referitoare la termenul în care poate fi declarată, calitatea procesuală activă, la conținutul cererii și cazurile de casare.

Conform art. 440 alin. (2) C. proc. pen.. cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod.

Ca atare, pentru a fi admisibilă în principiu cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele legate de natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții ce o exercită, precum și condiții de formă și fond.

Din actele aflate la dosar se reține că hotărârea recurată i-a fost comunicată recurentului la data de 12.08.2020, iar acesta a formulat recurs în casație la data de 18.12.2024, prin email, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de art. 435 C. proc. pen.., pentru declararea prezentei căi extraordinare de atac.

Deopotrivă, se constată că recurentul a mai formulat anterior două cereri de recurs în casație împotriva aceleiași decizii penale nr. 541/A din data de 19 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția I Penală, pronunțată în dosarul nr. x/2019, care au fost respinse, ca inadmisibile, de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția penală, prin încheierea nr. 465/RC din 08.12.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019 și prin încheierea nr. 290/RC din 08.05.2024, pronunțată în dosarul nr. x/2024.

Prin urmare, cerere de recurs în casație a fost introdusă în mod repetitiv, cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recurs în casație nu mai poate formula o nouă cerere de recurs în casație împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat.

În acest context, în care cel puțin două din condițiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru a fi admisibilă cererea de recurs în casație, respectiv cea prev. de art. 435 și cea prev. de art. 438 alin. (3) C. proc. pen.., nu sunt întrunite, nu se mai justifică analiza celorlalte condiții de admisibilitate a cererii de recurs în casație, dispozițiile art. 440 alin. (2) C. proc. pen.. fiind de strictă interpretare.

Pentru considerentele expuse, în baza art. 440 alin. (2) C. proc. pen.., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 541/A din 19 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019.

În temeiul dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D I S P U N E

Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 541/A din 19 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2019.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 05 martie 2025.