ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție

Sursă originală

ÎCCJ 27.10.2021

ÎCCJ, Secția penală

HOTĂRÂRE

27.10.2021

CAMERĂ

penal

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Asupra cauzei de față,

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 3128 din data de 20 decembrie 2019 Judecătoria Giurgiu, a hotărât următoarele:

În temeiul art. 5 alin. (1) C. pen. a constatat că legea penală mai favorabilă în cauză este reprezentată de C. pen. în vigoare

În temeiul art. 253 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul A., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012).

În temeiul art. 67 alin. (1) la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 100 de metri, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 100 de metri, de la rămânerea definitivă a prezentei sentințe și până la executarea sau considerarea ca executată a pedepsei principale.

În temeiul art. 38 alin. (1) C. pen. a constatat că infracțiunea pentru care inculpatul a fost în prezenta cauză este concurentă cu:

- infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 18 ani și 4 luni închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă la tâlhărie calificată (fapta din 23/24.04.2010) și complicitate la infracțiunea de omor calificat (fapta din 23/24.04.2010) aplicată prin Sentința penală nr. 208 pronunțată la data de 27.04.2017 de Tribunalul Giurgiu, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1023/A/20.07.2017 a Curții de Apel București, secția I penală,

- cu infracțiunile pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa rezultantă de 5 ani și închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 4 ani, pentru săvârșirea a trei infracțiuni de complicitate la furt calificat (faptele din 14/15.03.2015, 25/26.03.2015 și 28/29.03.2015) și a unei infracțiuni de furt calificat (fapta din 27/28.03.2015) aplicată prin Sentința penală nr. 631 pronunțată la data de 02.10.2015 de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 278/15.02.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, fiind săvârșite de inculpatul A., înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele.

A descontopit pedeapsa rezultantă de 18 ani și 4 luni închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 208 pronunțată la data de 27.04.2017 de Tribunalul Giurgiu, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1023/A/20.07.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedepsele componente, respectiv:

- 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 5 ani pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată (fapta din 23/24.04.2010).

A descontopit pedeapsa rezultantă de 5 ani închisoare stabilită prin Sentința penală nr. 631 pronunțată la data de 02.10.2015 de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 278/15.02.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, în pedepsele componente, respectiv:

- 2 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracțiunea de complicitate la furt calificat (fapta din 14/15.03.2015),

- 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracțiunea de furt calificat (fapta din 27/28.03.2015).

În temeiul art. 40 alin. (1) raportat la art. 39 alin. (1) lit. b) C. pen. a contopit pedeapsa de 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) și n) C. pen. pe o perioada de 5 ani, pentru săvârșirea infracțiunii de distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012) aplicată prin prezenta sentință cu pedepsele de:

- 17 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 5 ani pentru infracțiunea de complicitate la omor calificat (fapta din 23/24.04.2010) și 4 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 5 ani pentru tentativă la infracțiunea de tâlhărie calificată (fapta din 23/24.04.2010), aplicate prin Sentința penală nr. 208 pronunțată la data de 27.04.2017 de Tribunalul Giurgiu, modificată și rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 1023/A/20.07.2017 a Curții de Apel București, secția I penală

- 3 ani închisoare și interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a) și b) C. pen. pe o perioada de 4 ani pentru infracțiunea de furt calificat (fapta din 27/28.03.2015), aplicate prin Sentința penală nr. 631 pronunțată la data de 02.10.2015 de Judecătoria Sectorului 1 București, definitivă prin Decizia penală nr. 278/15.02.2016 a Curții de Apel București, secția I penală, urmând ca A. să execute pedeapsă rezultantă de 21 ani și 4 luni închisoare [pedeapsa cea mai grea de 17 ani închisoare la care se adaugă sporul de 4 ani și 4 luni, reprezentând 1/3 din totalul celorlalte pedepse (2 ani + 2 ani + 2 ani + 3 ani + 4 ani + 4 ani)].

În temeiul art. 43 alin. (1) C. pen., a adăugat pedeapsa de 2 ani și 2 luni închisoare (fapta din 27.04.2016), stabilită prin Sentința penală nr. 43 pronunțată la data de 25.01.2017 de Judecătoria Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 740/A/11.05.2017 a Curții de Apel București, secția I penală, la restul de 7391 de zile rămas neexecutat la data de 27.04.2016 din pedeapsa de 21 ani și 4 luni, stabilită prin prezenta sentință, în final inculpatul A. având de executat pedeapsa de 2 ani 2 luni și 7391 de zile închisoare.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. a) și b) C. pen., a aplicat inculpatului, pe o durata de 5 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., lit. a) b dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și n dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 100 de metri.

În temeiul art. 45 alin. (3) lit. b) C. pen., a aplicat inculpatului, pe o durata de 3 ani după executarea pedepsei principale, pedeapsa complementară constând în interzicerea drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., lit. n) dreptul de a comunica, direct și în orice mod, cu persoana vătămată, C. sau cu membri de familie ai acesteia (stabilit prin Sentința penală nr. 43 pronunțată la data de 25.01.2017 de Judecătoria Giurgiu, definitivă prin Decizia penală nr. 740/A/11.05.2017 a Curții de Apel București, secția I penală).

În baza art. 45 alin. (5) C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 66 C. pen., literele: a dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice; b dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, n dreptul de a comunica, direct și în orice mod, cu persoana vătămată, C. sau cu membri de familie ai acesteia și dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 100 de metri.

În temeiul art. 40 alin. (3) C. pen. a dedus din pedeapsa de 2 ani 2 luni și 7391 de zile închisoare aplicată perioada executată de la 27.04.2016 la zi.

A anulat MEPÎ nr. 45/12.05.2017 emis de Judecătoria Giurgiu și MEPÎ nr. 273/27.07.2017 emis de Tribunalul Giurgiu și a dispus emiterea unui nou mandat pentru pedeapsa aplicată prin această sentință penală.

În temeiul art. 47 C. pen. raportat la art. 253 alin. (4) C. pen. cu aplicarea art. 5 C. pen. și cu aplicarea art. 396 alin. (2) C. proc. pen. l-a condamnat pe inculpatul C., la pedeapsa de 4 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012).

În temeiul art. 67 alin. (1) la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. a interzis inculpatului A. ca pedeapsă complementară, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

- dreptul de a comunica cu persoana vătămată B. și de a se apropia de aceasta la mai puțin de 100 de metri, pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei.

În temeiul art. 65 alin. (1) raportat la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen. a interzis inculpatului ca pedeapsă accesorie, exercitarea următoarelor drepturi:

- dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice;

- dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat;

În temeiul art. 70 C. pen., a dispus publicarea o singură dată într-un cotidian local a unui extras din hotărârea de condamnare definitivă, fără a se dezvălui identitatea altor persoane, pe cheltuiala inculpatului C..

În baza art. 555 C. proc. pen. a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii conform prezentei hotărâri, la rămânerea definitivă a acesteia.

În temeiul art. 397 alin. (1) C. proc. pen. raportat la art. 25 alin. (1) C. proc. pen. a respins acțiunea civilă formulată de partea civilă B..

În temeiul art. 404 alin. (4) lit. d) C. proc. pen. raportat la art. 112 alin. (1) lit. d) C. pen. a dispus confiscarea specială a sumei de 2000 euro primită de inculpatul A. pentru a săvârși infracțiunea.

În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

Împotriva mai sus menționatei hotărâri, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și inculpatul C..

Prin Decizia penală nr. 934 din 1 octombrie 2020 Curtea de Apel București, secția a II-a penală, printre altele în temeiul art. 421 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Giurgiu și de inculpatul- apelant C. împotriva Sentinței penale nr. 3128/20.12.2019 pronunțate de Judecătoria Giurgiu, secția Penală în Dosarul nr. x/2016. A fost desființată în parte sentința apelată și, în fond, rejudecând a condamnat pe inculpatul C. la pedeapsa de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere (fapta din data de 04/05.06.2012).

În temeiul art. 67 alin. (1) a interzis inculpatului C. drepturile prev de art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

Au fost menținute celelalte dispoziții ale sentinței apelate, ce nu contravin prezentei.

Împotriva Deciziei penale nr. 934 din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, inculpatul C. a declarat recurs în casație, la data de 6 mai 2021.

În cererea scrisă, inculpatul C. a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen.

Prin încheierea din data de 15 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția Penală a fost admisă, în principiu, cererea de recurs în casație formulată de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din 01 octombrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală în Dosarul nr. x/2016.

Cauza a fost trimisă în vederea judecării recursului în casație la Completul 8 și s-a fixat termen la data de 27 octombrie 2021.

În motivarea scrisă a cererii sale inculpatul C. a indicat cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen. ""s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege".

S-a arătat că în mod nelegal a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani și 6 luni închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de instigare la distrugere (faptă din data de 04-05.06.2021), și i-au fost aplicate dispozițiile art. 67 alin. (1) rap la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și n) C. pen.

Totodată, a mai motivat că, în mod greșit a fost condamnat la pedeapsa sus menționată, întrucât instanța de judecată la individualizarea pedepsei a avut în vedere limitele generale de pedeapsă fără a face aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002, conform cărora, persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și, care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege .

Analizând recursul în casație formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934 din 1 octombrie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, Înalta Curte constată că este nefondat pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Analizând recursul în casație, din perspectiva motivului de recurs în casație privind aplicarea pedepsei în alte limite decât cele prevăzute de lege, prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 C. proc. pen., se constată că nu sunt întemeiate.

Examinarea unei cauze în recurs în casație nu poate conduce la reformarea situației de fapt reținută de către instanțele care au soluționat fondul acuzațiilor penale, instanța de recurs putând verifica corecta încadrare juridică a faptei din perspectiva corespondenței elementelor faptice reținute în hotărârea recurată cu elementele constitutive ale infracțiunilor, fără ca prin aceasta să procedeze la analiza sau la reaprecierea situației de fapt, cu consecința redozării pedepselor.

Cazul de recurs în casație prevăzut în art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen. nu permite cenzurarea instituțiilor penale sau procesual penale reținute prin hotărârea definitivă de condamnare, ci numai dacă pedeapsa aplicată se situează în limitele rezultate ca efect al incidenței acestor instituții, precum cauzele de reducere a pedepsei, concursul de infracțiuni, aplicarea legii penale mai favorabile, încadrarea juridică, etc.

Verificând conformitatea deciziei atacate cu regulile de drept aplicabile, prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., potrivit căruia hotărârea este supusă casării dacă s-au aplicat pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege, Înalta Curte constată că pedeapsa stabilită inculpatului C. prin decizia penală atacată, pentru infracțiunea de instigare la distrugere prevăzute de dispozițiile art. 253 alin. (4) C. pen., raportat la dispozițiile art. 396 alin. (2) C. proc. pen.., este legală, atât sub aspectul cuantumului care se circumscrie limitelor prevăzute în lege cât și în raport de tratamentul sancționator stabilit de instanța de apel.

În ce privește critica recurentului inculpat C., care a susținut că, în mod greșit, nu s-a făcut aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 și, pe cale de consecință, nu s-au redus limitele speciale prevăzute de lege la jumătate, Înalta Curte constată că nu este întemeiată.

Potrivit art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, republicată, " Persoana care are calitatea de martor, în sensul art. 2 lit. a) pct. 1, și care a comis o infracțiune gravă, iar înaintea sau în timpul urmăririi penale ori al judecății denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit astfel de infracțiuni beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege, iar conform art. 2 lit. a) pct. 1 din același act normativ, persoana care poate beneficia de aceste prevederi trebuie să aibă calitatea de martor, potrivit C. proc. pen., și prin declarațiile sale furnizează informații și date cu caracter determinant în aflarea adevărului cu privire la infracțiuni grave sau care contribuie la prevenirea producerii ori la recuperarea unor prejudicii deosebite ce ar putea fi cauzate prin săvârșirea unor astfel de infracțiuni.

Înalta Curte reține că, dată fiind natura juridică a dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor, de cauză specială, cu caracter personal, de reducere a limitelor de pedeapsă, acestea se valorifică exclusiv în cadrul procesului de stabilire a pedepsei în fața instanțelor care soluționează fondul acuzațiilor care fac obiectul unei cauze penale.

Prin urmare, în cadrul procesual reglementat de prevederile art. 433 din C. proc. pen., care limitează scopul recursului în casație la verificarea conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile, întrunirea condițiilor pentru aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 implică o apreciere din partea instanței, operațiune ce excede acestei căi de atac și nu poate fi efectuată de instanța investită cu soluționarea recursului în casație.

De altfel, chiar dacă aplicarea dispozițiilor art. 19 din Legea nr. 682/2002 privind protecția martorilor nu ar fi fost invocată în fața primei instanțe ori pe calea apelului sau în cursul judecării apelului ori dacă, deși au fost invocate, instanța a omis să se pronunțe asupra lor, oportunitatea aplicării acestora reprezintă o chestiune de drept care tot nu ar fi putut face obiectul analizei instanței de recurs în actualul cadru procesual.

Individualizarea judiciară a pedepsei presupune un proces de evaluare a împrejurărilor concrete ale cauzei, care intră în atributul exclusiv al instanțelor de fond sau apel și care, prin urmare, nu poate fi cenzurat în cadrul prezentului demers judiciar, întrucât nu vizează nelegalitatea pedepsei la care inculpatul a fost condamnat, ci netemeinicia hotărârii sub aspectul cuantumului pedepsei principale stabilite în mod definitiv.

Pentru aceste considerente, având în vedere că în cauză nu este incident cazul de recurs în casație prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 12 din C. proc. pen., instanța va respinge ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Potrivit art. 275 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat va fi obligată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul C. împotriva Deciziei penale nr. 934/A din data de 1 octombrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2016.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 octombrie 2021.