ÎCCJ, Secția penală

Asupra recursului în casație de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 88 din 13.02.2020 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen. rap. la art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 7 (șapte) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală.

În baza art. 67 alin. (2) din C. pen. rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) din C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica cu victima B., ori de a se apropia de aceasta la mai puțin de 500 m și dreptul de a se apropia de locuința sau școala victimei B., la mai puțin de 500 m pe o perioada de 5 ani după executarea pedepsei închisorii, conform art. 68 alin. (1) lit. c) din C. pen.

În baza art. 65 alin. (1) rap. la art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptul de a fi tutore sau curator, dreptul de a comunica cu victima B., ori de a se apropia de aceasta la mai puțin de 500 m și dreptul de a se apropia de locuința sau școala victimei B., la mai puțin de 500 m de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare și până când pedeapsa principală a fost executată sau considerată ca executată, conform art. 65 alin. (3) din C. pen.

În temeiul art. 404 alin. (61) din C. proc. pen. s-a atras atenția victimei, respectiv părții civile B., că are posibilitatea de a solicita emiterea unui ordin european de protecție, în condițiile legii.

În temeiul art. 60 din C. pen., s-a dispus executarea pedepsei în regim de detenție.

În baza art. 404 alin. (4) lit. a) din C. proc. pen. și a art. 72 alin. (1) din C. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului, perioada reținerii și arestului preventiv, respectiv de la data de 11.05.2018 la data de 08.07.2018.

În baza art. 399 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin încheierea penală nr. 496 din data de 06.07.2018 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2018.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 privind organizarea și funcționarea Sistemului Național de Date Genetice Judiciare, s-a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat în vederea introducerii profilelor genetice în S.N.D.G.J.

În baza art. 397 rap. la art. 19, art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal C. și obligat inculpatul A. la plata sumei de 40.000 RON către partea civilă, reprezentând daune morale.

A fost respinsă, în rest, acțiunea civilă, ca neîntemeiată.

În temeiul art. 276 alin. (1) și alin. (2) din C. proc. pen.., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 4.741,11 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, reprezentând onorariu de avocat și taxe expertize, către partea civilă.

În baza art. 398 rap. la art. 274 alin. (1) teza I din C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cuantum de 8.000 RON.

Pentru a pronunța această sentință, prima instanță a reținut următoarea situație de fapt:

La data de 05.05.2018, în jurul orelor 08:30, persoana vătămată B. s-a prezentat la domiciliul inculpatului A. situat în orașul Popești Leordeni, strada x, nr. 25, județul Ilfov, pentru a urma ședința de meditație la matematică în vederea pregătirii pentru susținerea examenului de evaluare națională, pregătire care începuse în luna septembrie 2017.

Inculpatul a îmbrățișat-o și a sărutat-o pe obraz pe numita B.

B. atât la venirea, cât și la plecarea de la ședința de meditații, așa cum făcea de obicei, însă această atitudine din partea profesorului nu i s-a părut niciodată nepotrivită persoanei vătămate, asimilându-l pe inculpat propriilor bunici. Totodată, inculpatul obișnuia să spună bancuri cu conotație sexuală, atât persoanei vătămate, cât și altor elevi și să îi interogheze în legătură cu viața lor personală sau sexuală. Acest comportament din partea inculpatului a fost confirmat și de martorele audiate în cauză, foste eleve de-ale profesorului, respectiv D., E., F., G., H.

Cu ocazia ședinței de meditații din data de 05.05.2018, inculpatul i-a arătat persoanei vătămate pe telefonul său mobil o serie de mesaje și poze indecente. În acest sens, partea civilă a menționat că o persoană pe nume F. îl întreba pe inculpat prin intermediul mesajelor dacă dorește să aducă o altă fată pe nume I. pentru sex în trei, fiindu-i prezentate de inculpat "cu mândrie " și fotografii cu alte fete care nu erau îmbrăcate în partea superioară a corpului, fotografii recunoscute de persoana vătămată ca fiind realizate în camera de meditații.

În continuare, persoana vătămată a arătat că, spre sfârșitul meditației, în timp ce se ridicase de pe scaun pentru a-și băga cărțile în ghiozdan, inculpatul a luat-o în brațe, a început să o sărute pe obraz, tot mai aproape de gură, coborând apoi mai jos, aceasta simțindu-i mustața pe gât. Inculpatul a întins mâna spre pieptul persoanei vătămate, a început să o strângă de sâni peste tricou, iar apoi a băgat mâna pe sub tricou, atingând-o direct pe sutien la nivelul sânilor. Inculpatul a rugat-o pe minoră ca la următoarea meditație să nu mai poarte sutien, cerându-i totodată să îi trimită o poză cu sânii acesteia atunci când ajunge acasă, întrucât are sâni frumoși.

În cursul cercetării judecătorești au fost audiate o serie de martore, foste eleve de-ale inculpatului, care au confirmat modul de operare al acestuia, arătând că au suferit același tratament în timpul meditațiilor cu profesorul, fiind sărutate, pipăite sau interogate în legătură cu viața lor personală sau sexuală de inculpat.

Contrar susținerilor apărătorului inculpatului, instanța a menționat că, prin natura lor, infracțiunile contra libertății sexuale nu presupun existența unor persoane care să asiste la comiterea faptelor, prezumția de nevinovăție a inculpatului putând fi răsturnată prin coroborarea altor mijloace de probă administrate în cauză, cu atât mai mult cu cât martorele au relatat același mod de operare al inculpatului în timpul ședințelor de meditații față de elevele sale.

În acest sens, martora D. a arătat că, în timpul clasei a XII-a, contrar voinței sale, inculpatul a mângâiat-o pe sâni în timp ce își strângea cărțile la sfârșitul ședinței de meditații. Martora i-a cerut inculpatului să înceteze cu acest comportament, acesta spunându-i că dacă va fi de acord să îi facă și alte lucruri cu conotație sexuală ar putea fi scutită de plata meditațiilor. Totodată, martora a precizat că nu a dorit să formuleze plângere penală de rușine, nedorind să își împovăreze mama cu o astfel de situație.

Martora E. a relatat că inculpatul A. i-a solicitat în repetate rânduri, cu ocazia ședințelor de meditații, să îi permită acestuia să îi mângâie sânii, pentru a verifica dacă și-a început viața sexuală, însă ca urmare a refuzului acesteia, profesorul nu a mai atins-o. Totodată, martora a precizat că a fost colegă cu martora D., confirmând faptul că au început să facă meditații împreună ca urmare a rugăminților din partea acesteia din urmă, speriată fiind de atingerile inculpatului.

Aspectele relatate anterior au fost confirmate și de martora F., care a arătat că a fost atinsă în repetate rânduri pe sâni de către inculpat, acesta încercând de mai multe ori să îi introducă mâna și pe sub tricou pentru a o mângâia direct pe sutien. Ba mai mult, inculpatul i-a spus că, în situația în care nu îi va mai permite să o atingă pe sâni, nu o va mai primi la meditații, această amenințare fiind primită și de martora D.

Totodată, inculpatul i-a spus martorei că poate să nu mai plătească meditațiile cu condiția să îl lase să o mângâie în continuare, aceasta arătând că nu a mai plătit meditațiile aproximativ două luni, fără a-i permite, însă inculpatului să o atingă în zona sânilor și fără a-i trimite fotografii care să o înfățișeze dezbrăcată în partea superioară a corpului, astfel cum solicitase profesorul. Susținerile martorei F. se coroborează cu susținerile martorei D., inculpatul propunându-i și acesteia din urmă să nu mai plătească meditațiile în schimbul atingerilor cu conotație sexuală și, totodată, cu susținerile persoanei vătămate, ambelor eleve fiindu-le povestite de inculpat amănunte legate de relații extraconjugale ale acestuia cu foste eleve de-ale sale.

Martora J. a arătat că a făcut meditații la matematică în perioada 2012 - 2014, perioadă în care inculpatul a pus-o adesea în situații inconfortabile, în sensul că acesta dorea să afle detalii despre viața intimă a martorei sau îi punea mâna pe picior (acest lucru întâmplându-se de două ori). Mai mult, martora a relatat că, la un moment dat, inculpatul i-a pus mâna pe sân, peste bluză, spunându-i că fetele virgine au sânii mai tari decât fetele care nu și-au început încă viața sexuală.

În acord cu declarațiile martorelor, astfel cum au fost expuse anterior, martora J. a relatat că inculpatul îi povestea și despre relațiile extraconjugale pe care acesta le avea, chiar și cu eleve de-ale sale.

Starea de temere a martorei, determinată de comportamentul inculpatului este confirmată inclusiv de mesajul transmis de aceasta profesorului, respectiv "Eram sigură că o să se întâmple asta. Îmi pare rău că am refuzat să vă dau o poză la care v-ați holbat un minut pentru că mi-a fost frică de ce ați putea face cu ea". Ca urmare, nu o sa mai vin la meditații și o să achit datoria când pot. O zi bună". Mesajul a fost transmis ca urmare a unor discuții apărute între martoră și inculpat, discuții determinate de refuzul martorei de a-i transmite profesorului o fotografie.

Martora G. a declarat că, în timpul unei ședințe de meditații, inculpatul a tras-o de bluză și a încercat să îi bage mâna pe sub obiectul vestimentar prin partea de sus a acestuia, fără a reuși să o atingă pe sâni, ca urmare a refuzului martorei. Inculpatul i-a spus că are sâni frumoși, sens în care a sfătuit-o să nu mai poarte sutien.

Ulterior incidentului, inculpatul i-a trimis mai multe mesaje martorei, pentru a o convinge să continue meditațiile, însă aceasta nu a fost de acord.

Martora H. a declarat că, în timpul unei ședințe de meditații la matematică, inculpatul A. a tras-o cu mâna de gât și a sărutat-o pe gură, atrăgându-i totodată atenția că dacă îi va povesti mamei sale cele întâmplate nu îi va mai preda niciodată.

Cele relatate de martora H. au fost confirmate și de mesajul text transmis de inculpat către martoră, respectiv "Astăzi te-am așteptat la meditație. Să înțeleg că nu mai vii. Era normal să-mi dai un mesaj și să-mi spui. Ce s-a întâmplat a fost o greșeală care cu siguranță nu s-ar mai fi repetat. Nu înțeleg de ce nu accepți faptul că așa cum ai greșit tu, am greșit și eu. Cred că s-au întâmplat aceste greșeli și din cauza faptului că am ținut la tine ca la nepoții mei. Din neatenție astfel de greșeli se fac", dar și de martora K. În acest sens, martora K. a declarat faptul că, la un moment dat, fiica sa a venit speriată și plângând acasă, spunându-i că inculpatul a sărutat-o pe gură, înclinându-i capul spre acesta. Acest incident a fost cel care a marcat întreruperea meditațiilor cu inculpatul, martora K. menționând că, deși anterior au mai existat incidente bizare între profesor și fiica sa despre care avea cunoștință de la aceasta, respectiv un sărut accidental pe gură, discuții între aceștia despre viața sexuală a fiicei sale, totuși martora H. a insistat să continue meditațiile cu inculpatul pe motiv că avea încredere în acesta. Or, în acest context, se remarcă impactul emoțional deosebit de puternic pe care l-a avut acest incident asupra martorei H., care, deși anterior îl percepea pe inculpat ca pe un model, chiar și în ciuda gesturilor sau discuțiilor deplasate avute pe parcursul meditațiilor, ulterior a refuzat vehement continuarea cursurilor.

Din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză coroborate cu declarația persoanei vătămate a rezultat fără putință de tăgadă un veritabil mod de operare al inculpatului A. pe parcursul ședințelor de meditații față de elevele sale.

Inculpatul A. își atribuia rolul de protector al elevelor sale, promițându-le că le va ajuta în orice fel de probleme, le consilia în problemele cu părinții, prietenii și în alte probleme personale. Acesta își erija și rolul de educator dincolo de domeniul matematicii, încercând să le sfătuiască în problemele personale. În acest sens, s-a constatat că față de persoana vătămată și-a exprimat interesul vizavi de rochia achiziționată de aceasta pentru banchet, solicitând chiar și o fotografie cu victima îmbrăcată în rochie (fotografie existentă în telefonul mobil al inculpatului, denumită received x), martora E. era întrebată frecvent dacă și-a început viața sexuală, martorele J. și H. erau interogate despre viețile lor personale, iar martora G. era sfătuită de inculpat să întrețină relații sexuale cu un anumit băiat "pentru a-l avea la mână pe acesta", relatându-i totodată și despre eleve de-ale sale care îi cereau bani pentru pastila de a doua zi. Totodată, inculpatul încerca să se comporte față de minore ca un iubit, exprimându-și direct față de acestea sentimente de afecțiune, suferind atunci când acestea nu răspundeau în același fel și încercând să le convingă că manifestările sale sunt normale, dar neacceptate de societate, motiv pentru care trebuie ținute secrete. Ba mai mult, inculpatul a amenințat martorele H. și J. că nu va mai continua meditațiile cu acestea dacă nu acceptă avansurile sale.

Instanța a reținut, atât din natura întrebărilor adresate martorilor de către inculpat, dar și din explicațiile date de acestea, faptul că profesorul A. a eșuat în păstrarea distanțelor fizice și psihologice cu minorele, conversațiile dintre aceștia în timpul meditațiilor la matematică fiind extrem de intime. Astfel, cu ocazia audierii martorei J., inculpatul a întrebat-o pe aceasta dacă este adevărat că a intenționat să fugă de acasă ca urmare a unor certuri avute de aceasta cu părinții, cu ocazia audierii martorei G. inculpatul a întrebat-o pe aceasta dacă este adevărat că i-a povestit detalii despre prietenul avut la un moment dat, despre stadiul relației, cu ocazia audierii martorului L. inculpatul a rememorat o întâmplare când M., fiica martorului, spre surprinderea lui, s-a repezit la el, l-a luat de gât și l-a pupat (împrejurare din care rezultă apropierea nefirească dintre inculpat și elevele sale, acesta reținând un eveniment aparent complet lipsit de importanță și încercând să îl ilustreze cu titlu de exemplu pentru a sublinia că și elevele erau foarte apropiate de acesta). Mai mult, cu ocazia explicațiilor date de inculpat la ultimul termen de judecată, acesta a relatat instanței aspecte ce țin de viața intimă a persoanei vătămate, B., respectiv că aceasta ar fi avut un prieten foarte bun pe nume Ioan începând cu luna februarie 2018, elev în clasa a VII-a, căruia i-a cumpărat de ziua lui un stilou în valoare de 350 de RON. Instanța constată nu doar că inculpatul cunoaște detalii din viața intimă a persoanei vătămate (împrejurare care confirmă cele afirmate de martore și partea civilă relativ la obiectul discuțiilor cu ocazia meditațiilor la matematică), dar și că acestea sunt extrem de specifice, inculpatul cunoscând inclusiv luna în care persoana vătămată a avut acel prieten și valoarea stiloului cumpărat. Mai mult, inculpatul a afirmat chiar că părinții persoanei vătămate nu își cunosc propriul copil, susținere din care rezultă că acesta pretinde ca o cunoștea mult mai bine decât proprii părinți.

Astfel, inculpatul emite judecăți de valoare și joacă diletant rolul de ghid spiritual și psiho-sexual al elevelor sale.

De asemenea, instanța a reținut că infracțiunea săvârșită de inculpat a produs consecințe grave persoanei vătămate, fiind afectată buna dezvoltare morală a minorei, aceasta suferind de stres posttraumatic și având nevoie de consiliere psihologică îndelungată, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2019 din 09.12.2019.

În consecință, având în vedere considerentele arătate anterior, instanța a constatat că declarațiile inculpatului date în fața organelor de urmărire penală și în fața instanței de judecată sunt nesincere, afirmațiile sale fiind contrazise de declarațiile persoanei vătămate, declarațiile martorilor audiați și de conținutul proceselor-verbale de verificare telefoane, efectuare percheziție informatică, verificare raport percheziție informativă. Astfel, inițiativa de a o strânge în brațe, a o săruta în mod repetat la nivelul gâtului și obrazului și de a o strânge de sâni, atât peste articolul vestimentar, cât și prin introducerea mâinii pe sub acesta i-a aparținut în totalitate inculpatului. În acest sens, din declarațiile tuturor martorilor audiați în cauză, dar și a conținutului telefoanelor inculpatului rezultă că acesta obișnuia să opereze în modalitatea descrisă anterior față de elevele sale cu ocazia ședințelor de meditații la matematică.

Mai mult, din ansamblul materialului probator administrat în cauză, a rezultat cu puterea evidenței că inculpatul depunea eforturi pentru a câștiga încrederea și afecțiunea elevelor sale, implicându-se în viața lor școlară și familială, exprimând cu ușurință sentimente de afecțiune și interes față de viața lor personală.

Instanța de fond a constatat că, fapta inculpatului A., în vârstă de 72 de ani, care, la data de 05.05.2018, între orele 08:30 - 10:30, aflându-se la locuința sa de domiciliu din orașul Popești-Leordeni, str. x, jud. Ilfov, în timpul ședinței de meditație la matematică în vederea pregătirii pentru susținerea examenului de evaluare națională, prin constrângere, profitând de calitatea de meditator, a strâns în brațe, a sărutat în repetate rânduri la nivelul gâtului și obrazului, a strâns de sâni, atât peste articolul vestimentar, cât și prin introducerea mâinii pe sub acesta, persoana vătămată B., în vârstă de 14 ani și 11 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) din C. pen.

Sub aspectul laturii obiective a infracțiunii, instanța de fond a reținut că elementul material îl reprezintă, pe de o parte, întreținerea unui act de natură sexuală, altul decât raportul sexual, actul sexual oral sau anal. În cauză, reiese că, inculpatul, la data de 05.05.2018, între orele 08:30-10:30, aflându-se la locuința sa de domiciliu din orașul Popești-Leordeni, str. x, jud. Ilfov, în timpul ședinței de meditație la matematică în vederea pregătirii pentru susținerea examenului de evaluare națională, prin constrângere, profitând de calitatea de meditator, a strâns în brațe, a sărutat în repetate rânduri la nivelul gâtului și obrazului, a strâns de sâni, atât peste articolul vestimentar, cât și prin introducerea mâinii pe sub acesta, persoana vătămată B., în vârstă de 14 ani și 11 luni.

În legătură cu urmarea imediată a infracțiunii, aceasta constă în încălcarea libertății victimei de a decide cu privire la întreținerea unui act de natură sexuală.

Legătura de cauzalitate rezultă din materialitatea faptei.

Victima era minoră la momentul când a fost supusă actelor de agresiune sexuală, având vârsta de 14 ani și 11 luni.

În privința laturii subiective, inculpatul a acționat cu vinovăție în modalitatea intenției directe, conform dispozițiilor art. 16 alin. (3) lit. a) din C. pen., întrucât acesta a prevăzut rezultatul faptei sale și a urmărit producerea lui prin săvârșirea faptei.

În ceea ce privește individualizarea pedepsei, prima instanță a reținut următoarele:

Având în vedere cele expuse și luând în considerare faptul că pedeapsa este o măsură de constrângere și un mijloc de reeducare a condamnatului, iar scopul pedepsei îl constituie prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni, instanța a procedat la stabilirea și aplicarea unei pedepse pentru infracțiunea reținută în sarcina inculpatului, cu observarea criteriilor de individualizare prevăzute de art. 74 din C. pen., respectiv:

a) împrejurările și modul de comitere a infracțiunii, precum și mijloacele folosite;

b) starea de pericol creată pentru valoarea ocrotită;

c) natura și gravitatea rezultatului produs ori a altor consecințe ale infracțiunii;

d) motivul săvârșirii infracțiunii și scopul urmărit;

e) natura și frecvența infracțiunilor care constituie antecedente penale ale infractorului;

f) conduita după săvârșirea infracțiunii și în cursul procesului penal;

g) nivelul de educație, vârstă, starea de sănătate, situația familială și socială.

În ceea ce privește natura faptei comise, instanța a apreciat că acțiunile infracționale ale inculpatului sunt deosebit de grave. Obligarea unei minore de către cel în educarea căruia se afla la întreținerea actelor de natură sexuală relevate de probele administrate dovedește o periculozitate infracțională certă.

Trebuie avut în vedere că victima avea numai 14 ani și 11 luni când inculpatul a săvârșit infracțiunea, iar consecințele produse sunt unele deosebit de grave, persoana vătămată a suferit de stres posttraumatic, conform raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2019 din 09.12.2019.

Sub aspectul circumstanțelor personale au fost luate în considerare vârsta inculpatului, 74 de ani, faptul că are studii superioare, fiind profesor de matematică, în prezent pensionar.

Instanța a apreciat că, în ciuda vârstei înaintate a inculpatului, acesta nu își asumă responsabilitatea comiterii faptelor pentru care este judecat, pe tot parcursul procesului penal acesta făcând vorbire doar despre ajutorul dat elevilor săi în calitate de profesor de matematică.

Or, nimeni pe parcursul procesului penal nu a contestat valoarea inculpatului ca profesor de matematică în localitatea Popești Leordeni, tocmai aceasta fiind cea care a oferit un ascendent moral și psihologic asupra victimelor sale, acestea apreciind că renunțarea la meditațiile cu inculpatul, în ciuda comportamentului profesorului ar duce la imposibilitatea de a promova examenele, de evaluare națională (în cazul persoanei vătămate B.) sau de bacalaureat (în cazul martorei D.).

În ceea ce privește aplicarea pedepsei complementare și a pedepsei accesorii, instanța de fond a avut în vedere alături de dispozițiile penale și criteriul constituțional al proporționalității, înscris în art. 53 alin. (2), potrivit căruia restrângerea exercițiului unor drepturi trebuie să fie proporțională cu situația care a determinat-o și cele statuate de Înalta Curte de Casație și Justiție din Decizia nr. 74/2007 conform cărora, restrângerea exercițiului unor drepturi și libertăți poate fi dispusă numai dacă este proporțională și necesară cu situația care a determinat-o.

S-a avut în vedere, pe lângă reglementarea internă, posibilitatea aplicării acestora, întrucât există o nedemnitate, cerință dedusă din jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului în această privință (cauzele Sabou și Pârcălab contra României), jurisprudență ce are putere obligatorie în temeiul art. 11 și 20 din Constituția României.

Aplicând acest principiu în cauză, s-a reținut că, față de specificul faptei comise (care prevede și interzicerea unor drepturi), dar și față de circumstanțele concrete sociale, este imperativ necesară aplicarea pedepselor complementare și accesorii. De altfel, s-a apreciat că, potrivit probelor administrate, traumele produse de activitatea infracțională a inculpatului nu pot fi îndepărtate ușor din mentalul persoanei vătămate, motiv pentru care se impune interzicerea comunicării.

Având în vedere gravitatea faptelor reținute în sarcina inculpatului, dar și soluția dispusă în cauză, în baza art. 399 alin. (1) și (4) din C. proc. pen., s-a menținut măsura controlului judiciar luată față de inculpatul A. prin Încheierea penală nr. 496 din data de 06.07.2018 pronunțată de Judecătoria Cornetu în Dosarul nr. x/2018.

În privința laturii civile, instanța de fond a reținut că persoana vătămată B., prin reprezentant legal C., s-a constituit parte civilă cu suma de 40.000 RON, cu titlu de daune morale și suma de 30.000 RON, cu titlu de daune materiale..

În ceea ce privește daunele materiale, partea civilă a arătat că suma de 30.000 de RON constituie o reparație justă a prejudiciului produs în momentul săvârșirii faptei, costurile suportate pentru înlăturarea acestuia urmând a fi suportate de minoră, în viitor. Astfel, s-a apreciat că daunele materiale sunt justificate de vizitele necesare în viitor la specialiști psihologi și psihoterapeuți, în vederea consilierii în scopul înlăturării sentimentelor de rușine, dezgust, teamă, dezamăgire, revoltă, disconfort sexual și disconfort față de imaginea de sine și neîncredere în mediul înconjurător generate prin infracțiune.

Potrivit art. 1357 din C. civ. cel care cauzează altuia un prejudiciu printr-o faptă ilicită, săvârșită cu vinovăție, este obligat să îl repare.

Instanța de fond a constatat că în cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege pentru angajarea răspunderii delictuale a unei persoane, respectiv fapta ilicită (infracțiunea de agresiune sexuală), prejudiciul, vinovăția și legătura de cauzalitate.

În ceea ce privește întinderea prejudiciului, instanța de fond a apreciat că din coroborarea probelor aflate la dosarul cauzei a rezultat că acțiunea civilă este admisibilă în parte.

Raportul de expertiză psihologică a fost apreciat drept relevant, acesta dovedind traumele extraordinare prezente în memoria victimei, un copil de numai 14 ani și 11 luni ce a fost agresat sexual de chiar persoana care trebuia să o ocrotească, să o îngrijească și să-i ofere reperele dezvoltării axiologice în viață.

Pentru aceste motive, în baza art. 397 rap. la art. 19, art. 25 alin. (1) din C. proc. pen., prima instanță a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă B., prin reprezentant legal C. și obligat inculpatul A. la plata sumei de 40.000 RON către partea civilă, reprezentând daune morale

Instanța a respins în rest acțiunea civilă exercitată de partea civilă B. ca neîntemeiată reținând ca:

Pentru a fi reparabil, orice prejudiciu este obligatoriu să îndeplinească, printre altele, condiția de a fi cert.

Un prejudiciu este cert atunci când existența lui este sigură, neîndoielnică și, totodată, poate fi stabilită întinderea sa în prezent. Sunt certe toate prejudiciile actuale și prejudiciile viitoare și sigure. Prejudiciile viitoare și sigure sunt acele prejudicii care, deși încă nu s-au produs, este sigur că se vor produce, putând fi stabilită întinderea sau valoarea lor, pe bază de elemente îndestulătoare.

Instanța a apreciat, în ceea ce privește prejudiciul viitor reprezentat de costul aferent ședințelor de psihoterapie pe care persoana vătămată este posibil să le urmeze că acesta nu este cert, concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nefiind de natură a duce la o concluzie contrară. Astfel, pe de o parte nu se poate stabili cu certitudine că persoana vătămată va urma în mod efectiv ședințe de psihoterapie în viitor, iar pe de altă parte partea civilă nu a făcut dovada costurilor fiecărei ședințe de psihoterapie a cărei contravaloare o solicită.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel inculpatul A.

În motivarea apelului declarat de inculpat s-a invocat nelegalitatea sentinței de condamnare având în vedere nerespectarea principiului publicității ședinței de judecată în faza cercetării judecătorești desfășurate la instanța de fond. În acest sens s-a menționat faptul că, din transcrierea ședinței care a fost înaintată de instanța de fond, nu rezultă că s-a pus în discuție dacă ședința este nepublică, astfel încât întreaga cercetare judecătorească este lovită de nulitate.

Apelantul inculpat a mai invocat și faptul ca probatoriul administrat în cauză nu susține soluția de condamnare aplicată de instanța de fond, soluție care ar trebui desființată având în vedere lipsa probelor care să indice că a săvârșit fapta dedusa judecății. În această privință s-a invocat faptul că declarația persoanei vătămate nu poate fundamenta o hotărâre de condamnare, nefiind susținută de celelalte probe administrate în cauză.

O alta critică adusă în apelul inculpatului a vizat aspectele legate de elementul material al infracțiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) din C. pen.. În aceasta privință s-a menționat faptul că, în privința actului de natură sexuală, constând în aceea că inculpatul a pus mână pe piept persoanei vătămate, există păreri fundamental diferite, profesorul O. spunând că și voyeurismul este agresiune sexuală, iar profesorului P. susținând ca nu există agresiune sexuală fără interacțiunea cu un organ sexual. Prin urmare, fapta de a atinge sânul unei femei, neîndemnat este o chestiune anormală, fără însă a putea reprezenta infracțiune de natură sexuală.

Prin Decizia penală nr. 876/A din ședința din data de 22 septembrie 2020 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2018 în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen. a fost admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 13.02.2020 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. x/2018.

A fost desființată, în parte, sentința penală apelată și rejudecând în fond:

În baza art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c din C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală.

În baza art. 91 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a fi tutore sau curator, dreptului de a comunica cu victima B., ori de a se apropia de aceasta la mai puțin de 500 m și dreptului de a se apropia de locuința sau școala victimei B., la mai puțin de 500 m, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o din C. pen. se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a fi tutore sau curator, dreptului de a comunica cu victima B., ori de a se apropia de aceasta la mai puțin de 500 m și dreptului de a se apropia de locuința sau școala victimei B., la mai puțin de 500 m, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o din C. pen. se va executa în măsura dispunerii revocării sau anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

În baza art. 93 alin. (1) din C. pen. inculpatul va respecta următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

În baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen. a fost impusă inculpatului obligația ca pe durata termenului de supraveghere să frecventeze 2 (două) programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În baza art. 93 alin. (3) din C. pen. pe durata termenului de supraveghere inculpatul va presta o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul SC N. SRL Popești Leordeni sau în cadrul Parohiei Berceni I, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta decizie.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 11.05.2018 la data de 08.07.2018.

S-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate în faza procesuală a apelului au rămas în sarcina statului.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul parțial al avocatului desemnat din oficiu, în sumă de 250 RON, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a decide astfel, curtea de apel, examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate, a actelor și lucrărilor dosarului, dar și din oficiu sub toate aspectele de fapt și de drept, așa cum prevăd disp. art. 417 alin. (2) din C. proc. pen., a constatat că apelul este fondat, pentru motivele ce se vor arăta în continuare:

Primul motiv de apel invocat de inculpat, privind nelegalitatea sentinței de condamnare generată de pretinsa nerespectare a principiului publicității ședinței de judecată în faza cercetării judecătorești desfășurate la instanța de fond, este nefondat.

Astfel, potrivit art. 352 alin. (1) din C. proc. pen., "Ședința de judecată este publică, cu excepția cazurilor prevăzute de lege. Ședința desfășurată în camera de consiliu nu este publică."

Însă, potrivit art. 352 alin. (3) din C. proc. pen., "Dacă judecarea în ședință publică ar putea aduce atingere unor interese de stat, moralei, demnității sau vieții intime a unei persoane, intereselor minorilor sau ale justiției, instanța, la cererea procurorului, a părților ori din oficiu, poate declara ședință nepublică pentru tot cursul sau pentru o anumită parte a judecării cauzei."

În prezenta cauză, având ca obiect infracțiunea de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) din C. pen., săvârșită de inculpatul A. asupra persoanei vătămate minore B., în mod corect prima instanță a dispus ca ședința de judecata sa fie nepublică, pentru apărarea intereselor minorei, conform art. 352 alin. (3) din C. proc. pen.

Prin urmare, nu sunt incidente disp. art. 281 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., întrucât nu au fost încălcate dispozițiile privind publicitatea ședinței de judecată.

Pretinsa omisiune a primei instanțe de declarare a ședinței nepublice în ședință publică, după ascultarea părților prezente, a persoanei vătămate și a procurorului, reprezintă o chestiune diferită de încălcarea dispozițiilor privind publicitatea ședinței de judecată astfel încât nu poate determina aplicarea sancțiunii nulității absolute, astfel cum se solicita de către inculpat prin intermediul motivelor de apel.

În plus, în legătură cu critica apelantului inculpat, curtea a reținut că, din transcrierea ședinței de judecată desfășurate la instanța de fond la data de 03.04.2019, a rezultat că judecătorul precizează că, "am omis, dar ședința este nepublică, pentru apărarea intereselor minorului!", iar apărătorul inculpatului răspunde "nu avem obiecțiuni".

Așadar, apărătorul inculpatului a luat cunoștință despre faptul că judecătorul a precizat că ședința este nepublică pentru apărarea intereselor minorului, aspect cu care a fost de acord și în legătură cu care nu poate invoca existenta unei vătămări sancționabile cu nulitatea relativa, în condițiile art. 282 din C. proc. pen.

În ceea ce privește materialul probator administrat, curtea, urmare a analizei proprii făcute în cauză, a constatat că acesta dovedește, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că inculpatul A. a săvârșit infracțiunea de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) din C. pen. pentru care a fost trimis în judecată și condamnat de prima instanță, cu vinovăția cerută de lege, respectiv că, la data de 05.05.2018, între orele 08:30 - 10:30, aflându-se la locuința sa de domiciliu din orașul Popești-Leordeni, str. x, jud. Ilfov, în timpul ședinței de meditație la, prin constrângere, profitând de calitatea de meditator, a strâns în brațe, a sărutat în repetate rânduri la nivelul gâtului și obrazului, a strâns de sâni, atât peste articolul vestimentar, cât și prin introducerea mâinii pe sub acesta, persoana vătămată B., în vârstă de 14 ani și 11 luni.

Apărările inculpatului care a arătat ca nu se face vinovat de săvârșirea infracțiunii pentru care a fost trimis în judecată, urmează a fi înlăturate ca nesincere, fiind infirmate de probele administrate în faza de urmărire penală și în faza de judecată, la prima instanță.

În acest sens, curtea a reținut, că situația de fapt, încadrată juridică de prima instanță în disp. art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) din C. pen., a fost confirmată de depoziția persoanei vătămate B., depoziție care se coroborează cu declarațiile martorilor audiați, precum și cu concluziile celor două rapoarte de expertiză efectuate în cauză, respectiv raportul de expertiză psihologică și raportul de expertiză medico-legală.

Astfel, din declarația persoanei vătămate B. rezulta că, la data de 05.05.2018, între orele 08:30 - 10:30, în timp ce se afla la domiciliul inculpatului A. din orașul Popești-Leordeni, pentru o ședință de meditație la matematică, acesta i-a arătat pe telefonul său mobil o serie de mesaje și poze indecente iar, spre sfârșitul meditației, în timp ce se ridicase de pe scaun pentru a-și băga cărțile în ghiozdan, a luat-o în brațe, a început să o sărute pe obraz, tot mai aproape de gură, coborând apoi mai jos, pe gât, după care i-a întins mâna spre piept, a strâns-o de sâni peste tricou și i-a băgat mâna pe sub tricou, atingând-o direct pe sutien la nivelul sânilor.

Curtea reamintește faptul că, prin natura lor, infracțiunile contra libertății sexuale nu presupun existența unor persoane care să asiste la comiterea faptelor, astfel încât declarația persoanei vătămate poate răsturna prezumția de nevinovăție a inculpatului în cazul în care se coroborează cu alte mijloace de probă administrate în cauză.

Acesta este cazul în cauza dedusă judecății, în care declarația persoanei vătămate privind comportamentul inculpatului a fost confirmată și de martorele D., E., F., G., H., foste eleve ale acestuia, care au arătat că au suferit același tratament în timpul meditațiilor, fiind sărutate, pipăite sau interogate în legătură cu viața lor personală sau sexuală de inculpat.

Prin urmare, este total nefondată alegația inculpatului în sensul că prima instanță a dispus condamnarea sa doar în baza declarațiilor persoanei vătămate.

Critica privind neaudierea soției inculpatului de către prima instanță este neîntemeiată, întrucât apărarea nu a propus administrarea acestei probe la instanța de fond.

Curtea a constatat că, situația de fapt a fost corect încadrată juridic de prima instanță, fapta comisa de inculpatul A. împotriva persoanei vătămate B., la data de 05.05.2018, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală, prev. de art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c) din C. pen.

În acest sens, curtea a constatat că, în doctrină și în practică s-a lămurit înțelesul sintagmei " act de natură sexuală "prevăzută de art. 219 din C. pen., în sensul că acesta presupune orice act care produce satisfacție sau plăcere din punct de vedere sexual, care nu presupune penetrare sau act sexual oral, săvârșit sub imperiul constrângerii, al punerii în imposibilitate de a se apăra sau de a-și exprima voința, ori profitând de această stare (Q., vechiul R., Noul C. pen.. C. pen. anterior: prezentare comparativă, observații, ghid de aplicare, legea penală mai favorabilă, Editura Hamangiu, 2014, p. 300)

Pentru a se putea reține încadrarea prevăzută de art. 219 din C. pen., nu este necesar ca actul de natură sexuală să fie comis cu sexul sau asupra sexului, atâta timp cât prin acesta s-a urmărit obținerea unei satisfacții sexuale, fiind în același timp lezată libertatea victimei, constrânsă la o conduită care poate fi calificată drept sexuală. Or, fapta inculpatului de luare în brațe, sărutare pe obraz, aproape de gură, și apoi pe gât, strângerea sânilor peste tricou și introducerea mâinii pe sub tricou cu atingerea sutienului la nivelul sânilor victimei minore în vârstă de 14 ani și 11 luni, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de agresiune sexuală. (a se vedea și Curtea de Apel Cluj, Decizia penală nr. 443/2016, www.x.ro).

De altfel, înțelesul sintagmei " act de natură sexuală a fost lămurit și de Curtea Constituțională în cuprinsul Deciziilor nr. 420/2017, nr. 700/2016 sau nr. 449/2018, astfel încât criticile formulate de inculpat prin intermediul motivelor de apel, nu pot fi reținute.

În ceea ce privește urmările faptei săvârșite de inculpat, curtea a reținut că, din cuprinsul raportului de expertiză medico-legală psihiatrică nr. x/2019 din 09.12.2019, rezultă că infracțiunea săvârșită de acesta a produs consecințe grave asupra persoanei vătămate minore, care a suferit stres posttraumatic și a avut nevoie de consiliere psihologică îndelungată, fiindu-i afectată buna dezvoltare morală.

De altfel, a fost efectuat și un raport de expertiză psihologică, întocmit imediat după momentul la care s-a petrecut fapta dedusă judecății, raport care confirma faptul că persoana vătămata minora B. a fost victima unei agresiuni de natură sexuală și că nu a suferit un sindrom post traumatic din cauza altor evenimente trăite astfel cum susține, în mod tendențios, apelantul inculpat A.

În ceea ce privește însă individualizarea pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală, de către instanța de fond, curtea a constatat că nu s-a făcut o corectă aplicare a dispozițiilor art. 74 din C. pen., privind limitele de pedeapsă prevăzute de textul incriminator, gradul de pericol social concret, modul și mijloacele de săvârșire ale faptelor, dar și de persoana inculpatului, impunându-se reducerea pedepsei de la 7 ani închisoare aplicată de instanța de fond.

În acest sens, curtea a constatat că prima instanță nu a acordat relevanta corespunzătoare faptului că inculpatul are vârsta de 74 de ani, studii superioare, fost profesor de matematică, în prezent pensionar, fără antecedente penale, împrejurări în raport cu care nu se justifica aplicarea unei pedepse de 7 ani închisoare, aproape de maximul special prevăzut în norma de incriminare.

Curtea a apreciat că, natura și gravitatea faptei săvârșite de inculpat dar și circumstanțele sale personale justifică reducerea pedepsei de la 7 ani închisoare la 3 ani închisoare și suspendarea sub supraveghere a executării acesteia, fiind îndeplinite condițiile prev. de art. 91 din C. pen. privind cuantumul pedepsei aplicate care nu depășește 3 ani, lipsa unei condamnări anterioare, și datele personale ale inculpatului, astfel cum acestea au fost mai sus reținute.

În ceea ce privește latura civilă a cauzei, curtea a constatat că suma de 40.000 RON acordată de prima instanță părții civile, cu titlu de daune morale, este rezultatul unei aprecieri corecte a prejudiciului moral încercat de aceasta.

Pentru considerentele mai sus expuse, în baza art. 421 pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., curtea de apel a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva Sentinței penale nr. 88 din 13.02.2020 pronunțată de Judecătoria Cornetu, în Dosarul nr. x/2018 care a fost desființată în parte, iar în rejudecare s-a dispus:

În baza art. 219 alin. (1) și alin. (2) lit. a) și c C. pen. a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de agresiune sexuală.

În baza art. 91 din C. pen., suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului pe durata unui termen de supraveghere de 4 ani.

Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a fi tutore sau curator, dreptului de a comunica cu victima B., ori de a se apropia de aceasta la mai puțin de 500 m și dreptului de a se apropia de locuința sau școala victimei B., la mai puțin de 500 m, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) din C. pen. se va executa conform art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen., de la rămânerea definitivă a prezentei.

În baza art. 65 alin. (3) din C. pen., aplicarea pedepsei accesorii a interzicerii exercitării dreptului de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, a dreptului de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat, dreptului de a fi tutore sau curator, a dreptului de a comunica cu victima B., ori de a se apropia de aceasta la mai puțin de 500 m și dreptului de a se apropia de locuința sau școala victimei B., la mai puțin de 500 m, prev. de art. 66 alin. (1) lit. a), b), f), n) și o) din C. pen., care se va executa în măsura dispunerii revocării sau anulării suspendării sub supraveghere a executării pedepsei principale.

Obligarea inculpatului, în baza art. 93 alin. (1) din C. pen., să respecte următoarele măsuri de supraveghere:

- să se prezinte la Serviciul de Probațiune Ilfov, conform programului de supraveghere care va fi întocmit de această instituție;

- să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea sa;

- să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile;

- să comunice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență.

Obligarea inculpatului, în baza art. 93 alin. (2) lit. b) din C. proc. pen., ca, pe durata termenului de supraveghere, să frecventeze 2 (două) programe de reintegrare socială derulate de către serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

Obligarea inculpatului, în baza art. 93 alin. (3) din C. pen., ca pe durata termenului de supraveghere să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității pe o perioadă de 120 de zile în cadrul SC N. SRL Popești Leordeni sau în cadrul Parohiei Berceni, afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă.

În baza art. 404 din C. proc. pen., s-a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din C. pen. privind situațiile care atrag revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, respectiv săvârșirea unei noi infracțiuni în cursul termenului de încercare și neîndeplinirea cu rea-credință a măsurilor și obligațiilor de supraveghere stabilite prin prezenta decizie.

S-a constatat că inculpatul A. a fost reținut și arestat preventiv de la data de 11.05.2018 la data de 08.07.2018 și s-au menținut celelalte dispoziții ale sentinței penale apelate.

Văzând și art. 275 alin. (3) și alin. (6) din C. proc. pen.

Împotriva acestei decizii a declarat, în termenul legal, recurs în casație inculpatul A., în temeiul dispozițiilor art. 436, art. 437 raportat la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen.

În dezvoltarea motivelor recursului în casație, inculpatul prin apărător ales a menționat că recursul în casație este declarat în termenul prevăzut de art. 435 alin. (1) din C. proc. pen., respectiv în termen de 30 zile de la data comunicării deciziei pronunțate în apel.

Se menționează că au fost respectate și dispozițiile art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în sensul că hotărârea atacată a fost pronunțată de Curtea de Apel București, ca instanță de apel, nefiind o decizie prin care s-a dispus rejudecarea cauzei, precizându-se că prin decizia recurată s-a rejudecat cauza, iar aceasta a fost pronunțată de curtea de apel, ca instanță de apel.

Totodată, s-a arătat că hotărârea atacată nu face parte dintre hotărârile enumerate de dispozițiile art. 434 alin. (2) din C. proc. pen., respectiv din categoriile de hotărâri excluse expres de legiuitor din sfera celor care pot fi atacate cu recursul în casație, ca și cale extraordinară de atac.

Se mai precizează că recursul în casație a fost declarat de către apelantul inculpat A., împotriva unei hotărâri prin care s-a dispus condamnarea sa, astfel încât sunt îndeplinite ambele condiții de admisibilitate prevăzute de dispozițiile art. 436 alin. (1) din C. proc. pen.

Prin urmare recursul a fost declarat de unul dintre titularii enumerați în textul indicat mai sus, iar obiectul recursului în casație privește condamnarea prin care a fost soluționată acțiunea penală.

Hotărârea recurată nu face parte din categoria celor prevăzute în art. 436 alin. (6) din C. proc. pen., în acest sens, recurentul a declarat apelul, nu și l-a retras și nici nu a renunțat la acesta.

Recurentul inculpat A. prin apărător consideră că toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 437 din C. proc. pen. sunt îndeplinite în cauză, în sensul că recursul în casație cuprinde: a) toate atributele de identitate ale părții care îl declară; b) indică hotărârea atacată, respectiv Decizia penală nr. 876 din 22.09.2020 pronunțată de Curtea de Apel București, secția I penală; c) se întemeiază pe incidența cazului de casare prevăzut în dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. care a fost semnalată încă de la întemeierea în drept a acestuia și care va dezvoltată în cele ce urmează și d) este semnat de către însuși partea care l-a declarat.

S-a arătat, de asemenea, cazul de casare incident că a fost invocat pe calea apelului, însă instanța de control judiciar l-a re