ÎCCJ, Secția penală, decizia din 27.11.2025 — De petentul A. împotriva încheierii din data de 15.01.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Costești, în dosarul nr.…

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de petentul A. împotriva încheierii din data de 15.01.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Costești, în dosarul nr. x/2024, constată următoarele: Prin încheierea din data de 15.01.2025 pronunțată în dosarul nr. x/2024, judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Costești, în baza art. 341 alin. (6) lit. a) din C. proc. pen., a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești din data de 19.11.2024, emisă în dosarul nr. x/2024 În baza art. 275 alin. (2) din C. proc.

pen., a obligat petentul la plata sumei de 100 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat. Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în casație petentul A., la data de 03 iulie 2025 . Cererea de recurs în casație formulată de petentul A. a fost comunicată părților, fiind respectate dispozițiile art. 439 din C. proc. pen. Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 18 septembrie 2025. Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen. Raportul întocmit de către magistratul asistent a fost depus la dosar.

*** Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de petentul A. împotriva încheierii din data de 15.01.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Costești, în dosarul nr. x/2024, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc. pen., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație.

Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) C. proc. pen.. sunt menționate: numele și prenumele recurentului, hotărârea care se atacă și semnătura. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație nu au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea încheierii atacate și rejudecarea cauzei, cu analizarea fondului plângerii împotriva soluției de clasare.

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul a apreciat că instanța poate constata disonanța dintre norma națională si europeană și să asigure o interpretare prioritară Dreptului UE, considerând că este încălcat principiul nediscriminării și egalității, art. 20 si 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene care impune (inclusiv) asigurarea unei interpretări conforme și aplicarea în mod prioritar, a normei europene. Drept urmare, în lămurirea principiului supremației dreptului Uniunii, Curtea de Justitie a UE a afirmat că acesta se impune tuturor autorităților statelor membre să dea efect deplin diferitelor norme ale Uniunii, dreptul statelor membre neputând aduce atingere efectului recunoscut acestor diferite norme pe teritoriul statelor menționate.

Astfel, principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței naționale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenței proprii, a dispozițiilor dreptului Uniunii obligatia, (ca) în cazul în care nu poate să procedeze la o interpretare a reglementării naționale care să fie conformă cu cerințele dreptului Uniunii, să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă.

Prin urmare, s-a apreciat că respectarea acestei obligații de a aplica integral orice dispoziție de drept al Uniunii care are efect direct trebuie considerată ca fiind indispensabilă pentru a garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, astfel cum impune articolul 19 alineatul (l) TUE. Astfel, revine instanțelor naționale atribuția de a asigura protecția juridică a drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul dispozițiilor dreptului Uniunii și de a garanta efectul deplin al acestor dispoziții. Potrivit art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pot formula cerere de recurs în casație si părțile civile, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care aceasta a influențat soluția asupra laturii civile.

Așadar, întrucât are calitatea de parte vătămată și parte civilă are legitimare procesuală pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac.

De asemenea, recurentul a criticat interpretarea greșită a obiectului plângerii reținute de instanțe care nu au analizat fondul cauzei, refuzând efectuarea unei expertize criminalistice/grafologice asupra contractului de vânzare-cumpărare, probă esențială pentru stabilirea falsității actului și, implicit, pentru demonstrarea caracterului ilicit al deposedării de autoturismul său, soluția legală care se impunea era admiterea plângerii, cu restabilirea situației anterioare și dispunerea restituirii imediate a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x. Refuzul organelor judiciare de a efectua o anchetă efectivă și de a administra proba esențială a expertizei grafoscopice a condus la încălcarea a două drepturi fundamentale garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului: dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO), dreptul la respectarea bunurilor (art. 1 Protocolul 1 CEDO) și dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 CEDO, deoarece s-a refuzat accesul la o procedură de verificare efectivă a aspectelor invocate și să asigure o protecție efectivă a dreptului de proprietate.

Totodată, recurentul a susținut neconstituționalitatea soluției legislative cuprinse în art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în măsura în care nu permite exercitarea recursului în casatie si împotriva hotărârilor pronunțate în temeiul art. 340 din C. proc. pen., atunci când instanța competentă este o judecătorie. Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, se constată că cererea de recurs în casație formulată de petentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 din C. proc. pen., încheierea din data de 15.01.2025 pronunțată de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Costești, în dosarul nr. x/2024, nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 alin. (1) din C. proc.

pen., nefiind pronunțată de curtea de apel sau instanța supremă, ca instanță de apel, fiind o hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibilă, plângerea formulată de petentul A. împotriva ordonanței prim-procurorului Parchetului de pe lângă Judecătoria Costești din data de 19.11.2024, emisă în dosarul nr. x/2024 De asemenea, se constată că în cauza de față, recurentul nu a invocat niciun caz de casare dintre cele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Referitor la solicitarea ca instanța să constate disonanța dintre norma națională si europeană și să asigure o interpretare prioritară normei europene, petentul nu a justificat conformitatea demersului său cu dreptul UE, neexistând o contradicție sau conflict între norma națională relevantă și normele europene incidențe, astfel că nu se justifică să se acorde prioritate dreptului Uniunii Europene. Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 15.01.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Costești, în dosarul nr. x/2024.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de petentul A. împotriva încheierii din data de 15.01.2025 pronunțate de judecătorul de cameră preliminară din cadrul Judecătoriei Costești, în dosarul nr. x/2024. Obligă recurentul petent la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 27 noiembrie 2025.