ÎCCJ, Secția penală, decizia din 11.02.2026 — Prin încheierea din data de 22 mai 2025 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 431 raportat la art. 426 și art. 432 din C.…

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025 pronunțate de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025, constată următoarele: Prin încheierea din data de 22 mai 2025 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 431 raportat la art. 426 și art. 432 din C. proc. pen., s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 15.01.2025 de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2024. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat contestatorul la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs în casație contestatorul A., la data de 03 iulie 2025 . Cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. a fost comunicată părților, fiind respectate dispozițiile art. 439 din C. proc. pen. Dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 15 ianuarie 2026. Prin referat, judecătorul de filtru a dispus întocmirea raportului de către magistratul asistent desemnat în cauză, în vederea verificării admisibilității cererii, în procedura prevăzută de art. 440 din C. proc. pen. Raportul întocmit de către magistratul asistent a fost depus la dosar. *** Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025 pronunțate de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025, din perspectiva dispozițiilor art. 440 din C. proc.

pen., Înalta Curte reține următoarele: Potrivit dispozițiilor art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., care poartă titlul marginal "Admiterea în principiu", dacă cererea de recurs în casație nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din C. proc. pen., instanța respinge, prin încheiere definitivă, cererea de recurs în casație. Verificând condițiile de admisibilitate ale cererii de recurs în casație formulate de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025 pronunțate de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025, se constată că: Încheierea din data de 22 mai 2025 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025, nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 alin. (1) din C. proc.

pen., nefiind pronunțată de curtea de apel sau instanța supremă, ca instanță de apel, ci de judecătorie, într-o contestație în anulare. Cu privire la condițiile prevăzute de art. 437 alin. (1) lit. a), b) și d) din C. proc. pen. sunt menționate: numele și prenumele recurentului, hotărârea care se atacă și semnătura. În ceea ce privește condiția prevăzută de art. 437 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., în cuprinsul cererii de recurs în casație nu au fost indicate cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Recurentul a solicitat admiterea recursului în casație, desființarea încheierii atacate și rejudecarea cauzei, cu analizarea fondului plângerii împotriva soluției de clasare, restabilirea situației anterioară și dispunerea restituirii autoturismului.

În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul a apreciat că instanța poate constata disonanța dintre norma națională si europeană și să asigure o interpretare prioritară Dreptului UE, considerând că este încălcat principiul nediscriminării și egalității, art. 20 si 21 din Carta Drepturilor Fundamentale ale Uniunii Europene care impune (inclusiv) asigurarea unei interpretări conforme și aplicarea în mod prioritar, a normei europene. Drept urmare, în lămurirea principiului supremației dreptului Uniunii, Curtea de Justitie a UE a afirmat că acesta se impune tuturor autorităților statelor membre să dea efect deplin diferitelor norme ale Uniunii, dreptul statelor membre neputând aduce atingere efectului recunoscut acestor diferite norme pe teritoriul statelor menționate.

Astfel, principiul supremației dreptului Uniunii impune instanței naționale însărcinate cu aplicarea, în cadrul competenței proprii, a dispozițiilor dreptului Uniunii obligatia, (ca) în cazul în care nu poate să procedeze la o interpretare a reglementării naționale care să fie conformă cu cerințele dreptului Uniunii, să asigure efectul deplin al cerințelor acestui drept în litigiul cu care este sesizată, lăsând neaplicată, dacă este necesar, din oficiu, orice reglementare sau practică națională, chiar și ulterioară, care este contrară unei dispoziții de drept al Uniunii care are efect direct, fără a trebui să solicite sau să aștepte eliminarea prealabilă a acestei reglementări sau practici naționale pe cale legislativă.

Prin urmare, s-a apreciat că respectarea acestei obligații de a aplica integral orice dispoziție de drept al Uniunii care are efect direct trebuie considerată ca fiind indispensabilă pentru a garanta deplina aplicare a dreptului Uniunii în toate statele membre, astfel cum impune articolul 19 alineatul (l) TUE. Astfel, revine instanțelor naționale atribuția de a asigura protecția juridică a drepturilor pe care justițiabilii le au în temeiul dispozițiilor dreptului Uniunii și de a garanta efectul deplin al acestor dispoziții. Potrivit art. 436 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen., pot formula cerere de recurs în casație si părțile civile, în ceea ce privește latura civilă, iar referitor la latura penală, în măsura în care aceasta a influențat soluția asupra laturii civile.

Așadar, întrucât are calitatea de parte vătămată și parte civilă are legitimare procesuală pentru formularea prezentei căi extraordinare de atac.

De asemenea, recurentul a criticat interpretarea greșită a obiectului plângerii reținute de instanțe care nu au analizat fondul cauzei, refuzând efectuarea unei expertize criminalistice/grafologice asupra contractului de vânzare-cumpărare, probă esențială pentru stabilirea falsității actului și, implicit, pentru demonstrarea caracterului ilicit al deposedării de autoturismul său, soluția legală care se impunea era admiterea plângerii, cu restabilirea situației anterioare și dispunerea restituirii imediate a autoturismului marca x, cu numărul de înmatriculare x. Refuzul organelor judiciare de a efectua o anchetă efectivă și de a administra proba esențială a expertizei grafoscopice a condus la încălcarea a două drepturi fundamentale garantate de Convenția Europeană a Drepturilor Omului: dreptul la un proces echitabil (art. 6 CEDO), dreptul la respectarea bunurilor (art. 1 Protocolul 1 CEDO) și dreptul la un recurs efectiv, prevăzut de art. 13 CEDO, deoarece s-a refuzat accesul la o procedură de verificare efectivă a aspectelor invocate și să asigure o protecție efectivă a dreptului de proprietate.

În cuprinsul cererii de recurs în casație, recurentul a invocat excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., din perspectiva egalității de șanse și a accesului efectiv la justiție, susținând, în esență, că prevederile legale invocate conduc la o restrângere nejustificată și la un tratament discriminatoriu între persoane aflate în aceeași ipoteză juridică, respectiv, formularea unei plângeri împotriva unei soluții de clasare, tratată diferit fără un criteriu obiectiv și rezonabil, ceea ce contravine prevederilor art. 16 din Constituție (egalitatea în drepturi), art. 21 din Constituție (accesul liber la justiție), precum și art. 1 alin. (5) privind supremația Constituției și a legii.

În concluzie, s-a susținut neconstituționalitatea soluției legislative cuprinse în art. 434 alin. (1) din C. proc. pen., în măsura în care nu permite exercitarea recursului în casatie si împotriva hotărârilor pronunțate în temeiul art. 340 din C. proc. pen., atunci când instanța competentă este o judecătorie. În vederea soluționării cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate invocată, s-a format dosarul asociat nr. x/2025 Concluzionând, se constată că cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de art. 434 din C. proc. pen., încheierea din data de 22 mai 2025 pronunțată de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025, nu face parte din categoria hotărârilor supuse recursului în casație, conform art. 434 alin. (1) din C. proc.

pen., nefiind pronunțată de curtea de apel sau instanța supremă, ca instanță de apel, fiind o hotărâre prin care s-a respins, ca inadmisibilă, în principiu, contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva încheierii penale pronunțate la data de 15.01.2025 de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2024. De asemenea, se constată că în cauza de față, recurentul nu a invocat niciun caz de casare dintre cele prevăzute în mod expres și limitativ de art. 438 alin. (1) din C. proc. pen. Sub acest aspect, se subliniază că recursul în casație nu se poate transforma într-o cale de atac prin care se examinează cauza sub toate aspectele. Acesta își menține caracteristica de exercitare numai în cazuri strict determinate, ducând la o judecată care nu poartă asupra fondului, ci exclusiv a legalității hotărârii anterior pronunțate.

Referitor la solicitarea ca instanța să constate existența unei pretinse disonanțe între norma națională aplicabilă si dreptul Uniunii Europene și, în consecință, să acorde prioritate asigure normei europene, instanța reține că o asemenea susținere nu este întemeiată. Se impune a se sublinia că mecanismul prevalenței dreptului Uniunii nu operează automat, ci doar în situația unui veritabil conflict între o normă de drept intern și o normă de drept a Uniunii, ceea ce nu s-a demonstrat. Așadar, simpla invocare generică a prevalenței dreptului Uniunii nu este suficientă pentru a determina înlăturarea aplicării normei interne. Pentru aceste considerente, constatând că cererea de recurs în casație formulată de recurent nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, în temeiul art. 440 alin. (2) din C. proc.

pen., Înalta Curte va respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025 pronunțate de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va obliga recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de contestatorul A. împotriva încheierii din data de 22 mai 2025 pronunțate de Judecătoria Costești, în dosarul nr. x/2025. Obligă recurentul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 11 februarie 2026.