ÎCCJ, Secția penală, decizia din 26.11.2025 — recurs în casație

Asupra recursului în casație, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 940/06.09.2024 pronunțată de Judecătoria Focșani în dosarul nr. x/2018, în baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea infracțiunii de înșelăciune, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 77 lit. a) și d) din C. pen. (faptă comisă în perioada 11-13.07.2018), de către inculpata A., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) și (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., art. 131 din C. pen. raportat la art. 154 alin. (1) lit. d) din C. pen. și art. 5 din C. pen., cu referire la art. 155 alin. (1) din C. pen. interpretat prin Deciziile Curții Constituționale nr. 297/2018 și nr. 358/2022, s-a dispus încetarea procesului penal având ca obiect săvârșirea infracțiunilor de complicitate la înșelăciune, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 77 lit. a) din C. pen. și art. 113 alin. (2) din C. pen. (data faptelor de 13.07.2018) de către inculpatele minore B. și C., ca urmare a intervenției prescripției răspunderii penale.

În baza art. 396 alin. (1) și (5) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. a) și c) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatelor A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) și d) din C. pen. (204 acte materiale comise în perioada 08.01.2016 - 06.07.2018), B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a) din C. pen. cu referire la art. 113 alin. (2) din C. pen.

(204 acte materiale comise în perioada 08.01.2016 - 06.07.2018) și C. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune în formă continuată, prev. de art. 48 alin. (1) din C. pen. raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen. și art. 77 lit. a)din C. pen. cu referire la art. 113 alin. (2) din C. pen. (204 acte materiale comise în perioada 08.01.2016 - 06.07.2018). S-a constatat că inculpata A. a fost reținută și arestată preventiv în perioada 14.07.2018 - 21.04.2019. În temeiul art. 19, 20, 25 alin. (1), (84) alin. (1) din C. proc. pen., rap. la art. 397 alin. (1) din C. proc. pen., coroborate cu art. 1357 din C. civ., s-a respins ca neîntemeiată acțiunea civilă exercitată de partea civilă D., cu domiciliul în jud. Vrancea.

S-a luat act că părțile nu au solicitat cheltuieli de judecată. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare avansate de stat în prezenta cauză au rămas în sarcina acestuia. S-a luat act că inculpatele, partea civilă și partea responsabilă civilmente E. au avut asigurată asistența judiciară de avocați aleși. Împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, inculpatele C., A., B. și partea civilă D.. Prin decizia penală nr. 590/A din data de 04 iunie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Focșani, de inculpatele C. și B. și de partea civilă D.. A fost desființată integral sentința penală nr. 940/06.09.2024 a Judecătoriei Focșani și în rejudecare: În baza art. 396 alin. (5) din C. proc.

pen., în referire la art. 16 alin. (1) lit. b) teza a II-a, lit. c) și lit. d) din C. proc. pen., s-a dispus achitarea inculpatelor C. și B. pentru săvârșirea infracțiunii de complicitate la înșelăciune, prevăzută de art. 48 alin. (1) din C. pen., raportat la art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) din C. pen., cu aplicarea art. 113 alin. (2) din C. pen. (204 acte materiale din perioada 08.01.2016 - 13.07.2018), întrucât unele acte materiale au fost comise fără vinovăția prevăzută de legea penală, la unele acte materiale nu s-a constatat care dintre cele două inculpate ar fi participat, iar alte acte materiale au fost comise de un minor care nu răspunde penal.

În baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen., raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., s-a dispus încetarea procesului penal pornit împotriva inculpatei A. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune prevăzută de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 77 alin. (1) lit. a) și d) din C. pen. (204 acte materiale din perioada 08.01.2016 - 13.07.2018), ca efect al intervenirii prescripției răspunderii penale. S-a constatat că inculpata A. a fost reținută și arestată preventiv din data de 14.07.2018 în data de 21.04.2019 inclusiv. În temeiul art. 19, art. 20, art. 24 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din C. proc.

pen., raportat la art. 397 alin. (1) din C. proc.

pen., coroborate cu art. 1357 din C. civ., a fost admisă în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă D. și continuată de moștenitorii părții civile: C., F., G., H. și I. față de inculpata A.. A fost obligată inculpata A. la despăgubiri civile către părțile civile C., F., G., H. și I. (în calitate de moștenitori ai defunctului D.), în valoare de 306.950 RON reprezentând daune materiale, sumă care va fi împărțită între părțile civile conform regulilor moștenirii legale, după cum urmează: - suma de câte 76.737.5 RON către fiecare dintre succesorii C., F. și G.; - suma de câte 38.368,75 RON către fiecare dintre succesorii H. și I.. A fost respinsă, ca nefondată, acțiunea civilă formulată de partea civilă D. și continuată de moștenitorii părții civile C., F., G., H. și I. față de inculpatele minore C. și B.. A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpata A. împotriva sentinței penale nr. 940/06.09.2024 a Judecătoriei Focșani.

În baza art. 275 alin. (1) pct. 3 lit. b) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 1100 RON, cu titlu de parte din cheltuielile judiciare avansate de stat pentru soluționarea fondului cauzei (din care suma de 100 RON, parte din cheltuielile din cursul urmăririi penale). În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., a fost obligată inculpata A. la plata sumei de 300 RON cu titlul de cheltuieli judiciare avansate de stat pentru soluționarea apelului. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate pentru soluționarea fondului și restului de apeluri, privind parchetul și inculpatele C. și B., au rămas în sarcina statului. Împotriva deciziei instanței de apel a declarat recurs în casație inculpata A. la data de 07.07.2025 - data plic, prin apărător ales, avocat J., care a atașat împuternicirea avocațială seria x nr. x din 09.08.2025.

Apărarea a susținut, în esență, că soluția de încetare a procesului penal în ceea ce o privește pe A. este nelegală, întrucât aceasta, ca și celelalte două inculpate minore, C. și B., a solicitat continuarea procesului penal în fața Judecătoriei Panciu, cerere asupra căreia instanța nu s-a pronunțat, motiv pentru care în temeiul art. 6 alin. (1) - (3) din CEDO, art. 2, 4 din C. proc. pen. cu referire la art. 280 alin. (1) - (3) din C. proc. pen., hotărârea din apel este nulă de drept. În continuare, a susținut că persoana vătămată D. nu s-a mai constituit parte civilă în fața Judecătoriei Focșani în termen legal, astfel că acțiunea civilă a fost nelegal admisă, inculpatei A. fiindu-i încălcat dreptul la apărare.

În cadrul susținerilor formulate, apărarea a mai făcut referire la faptul că pachetele primite de cele două fete (B. și C.) constituiau în realitate un ajutor dat familiei de persoana vătămată D., inculpata A. având în trecut o relație de concubinaj cu acesta și o fiică (pe C.). De asemenea, a formulat critici referitoare la valoarea prejudiciului reținut în sarcina inculpatei în baza notițelor persoanei vătămate (care în opinia apărării sunt niște înscrisuri preconstituite), solicitând, în esență, achitarea inculpatei A., în baza art. 16 lit. a) din C. proc. pen. pentru săvârșirea infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

Totodată, apărarea a criticat proba constând în notițele olografe ale persoanei vătămate D. și a susținut că declarațiile acestuia nu sunt credibile, având în vedere că, în calitate de fost primar, cunoștea faptul că nu existau curse directe între Țifești și București sau Țifești și Ploiești, iar pe de altă parte, nu sunt credibile susținerile potrivit cărora un administrator de service ar fi avut nevoie de o pâine sau de 1 leu. S-a mai susținut că instanța de apel nu a constatat inexistența actului material din 30.02.2016.

Prin încheierea nr. 631/RC din 15.10.2025, pronunțată în dosarul nr. x/2018 a fost admisă în principiu cererea de recurs în casație formulată de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/A din data de 04 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018 și a fost respinsă, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de inculpatele C. și B.. În esență, în ceea ce o privește pe A., s-a reținut că cererea de recurs în casație îndeplinește condițiile de admisibilitate prevăzute la art. 434-438 din C. proc. pen. Înalta Curte a reținut că inculpata A., invocând cazul de casare prev. de art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

pen., a solicitat casarea hotărârii atacate atât în ceea ce privește latura penală, cât și în ceea ce privește latura civilă, susținând că în mod greșit s-a dispus încetarea procesului penal, deși se impunea achitarea sa în temeiul art. 16 lit. a) din C. proc. pen. Înalta Curte a reținut că cererea urmează a fi analizată și prin raportare la art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., față de împrejurarea că din motivele de recurs în casație formulate a reieșit că inculpata A. solicită achitarea ca urmare a împrejurării că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii raportat la situația de fapt reținută de instanța de apel. Examinând recursul în casație declarat de inculpata A. prin prisma criticilor circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 și pct. 8 din C. proc.

pen., în limitele prevăzute de art. 442 alin. (1) și (2) din C. proc. pen., astfel cum au fost stabilite prin încheierea de admitere în principiu din 15.10.2025, Înalta Curte apreciază că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente: Preliminar, Înalta Curte reține că în condițiile art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen., hotărârile sunt supuse casării, dacă inculpatul a fost condamnat pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, caz de casare ce vizează situațiile în care fapta concretă pentru care s-a pronunțat soluția definitivă de condamnare nu întrunește elementele de tipicitate obiectivă prevăzute de norma de incriminare; dacă instanța a ignorat o normă care conține dispoziții de dezincriminare a faptei, indiferent dacă vizează vechea reglementare, în ansamblul său, sau modificarea unor elemente ale conținutului constitutiv, astfel încât nu se mai realizează o corespondență deplină între fapta săvârșită și noua configurare legală a tipului respectiv de infracțiune. Este de menționat că, din perspectiva cazului de casare prevăzut de art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc.

pen. nu se poate realiza o analiză a conținutului mijloacelor de probă, o nouă apreciere a materialului probator sau stabilirea unei alte situații de fapt pe baza căreia să se concluzioneze că fapta nu este prevăzută de legea penală, verificarea hotărârii făcându-se exclusiv în drept, fără a putea fi supusă cenzurii starea factuală reținută de instanța de apel. Înalta Curte subliniază că ceea ce s-a invocat de către recurenta inculpată ca temei al incidenței dispozițiilor art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen. vizează, în esență, împrejurarea că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune raportat la situația de fapt reținută de instanța de apel. Fapta de care este acuzată inculpata este reglementată de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen., cu aplicarea art. 35 alin. (1) din C. pen.

și art. 77 lit. a) și d) din C. pen. și constă în: Alin. (1) Inducerea în eroare a unei persoane prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase sau ca mincinoasă a unei fapte adevărate, în scopul de a obține pentru sine sau pentru altul un folos patrimonial injust și dacă s-a pricinuit o pagubă, se pedepsește cu închisoarea de la 6 luni la 3 ani. Alin. (2) Înșelăciunea săvârșită prin folosirea de nume sau calități mincinoase ori de alte mijloace frauduloase se pedepsește cu închisoarea de la unu la 5 ani. Dacă mijlocul fraudulos constituie prin el însuși o infracțiune, se aplică regulile privind concursul de infracțiuni. Pentru a verifica dacă inculpata a fost condamnată pentru o faptă care nu este prevăzută de legea penală, Înalta Curte are în vedere situația de fapt deja stabilită de instanța de apel, care nu poate fi schimbată, având caracter definitiv.

În cauză, instanța de apel a reținut cu autoritate de lucru judecat că inculpata A., în perioada 08.01.2016 - 13.07.2018, a sunat-o periodic pe persoana vătămată D., în vârstă de 79 ani, văduv, cu care a conviețuit o perioadă și o cunoștea foarte bine, și prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase, prin care pretindea că se numește K., că este din Mun.

Ploiești, că a suferit un accident cu autoturismul proprietate personală și are nevoie de bani pentru a-și repara mașina, pentru cheltuielile făcute cu spitalizarea și alte nevoi personale, l-a determinat pe D. să-i trimită diferite sume de bani cuprinse între 300 și 3.000 RON, în total 308.650 RON, care erau ridicați de la persoana vătămată de către minora B. (sora inculpatei) și minora L. (fiica inculpatei), pe care le trimitea la domiciliul acestuia să ridice coletul în care se aflau bani și diverse bunuri și le-ar fi pus să-i spună că urmează să predea coletul unor conducători auto de pe mijloacele de transport în comun care efectuau curse pe relația Tifești - București și ulterior Ploiești, unde urmau să fie predate așa zisei K., fiind individualizate 205 acte materiale.

Deși în rechizitoriu au fost individualizate 205 acte materiale, instanța de apel a reținut că s-au executat 204 acte materiale care intră în conținutul aceleiași infracțiuni, fără a avea în vedere actul material din data de 30.02.2016, care nu există ca și dată calendaristică. Totodată, a reținut că fapta a fost comisă în circumstanțele agravante prevăzute de art. 77 lit. a) și d) din C. pen., de mai multe persoane împreună și folosindu-se de persoane minore, întrucât inculpata majoră le-a folosit în activitatea infracțională pe cele două inculpate minore care au acționat însă, fie în stare de minoritate, fie fără vinovăție, inculpata majoră procedând în acest fel pentru a nu fi recunoscută de victimă dacă s-ar fi prezentat pentru ridicarea coletelor și a sumelor de bani, știut fiind că în prealabil trimiterii minorelor, inculpata majoră apela telefonic victima și îi solicita sumele de bani și bunurile alimentare sub numele fals de K. din Mun.

Ploiești. În ce privește paguba, instanța de apel a reținut că din înscrisurile depuse la dosar și încuviințate ca probă de prima instanță, în dovedirea veniturilor persoanei vătămate, din perioada în care a trimis bani inculpatei, respectiv contracte de vânzare terenuri și autoutilitară, contracte de împrumut la M., de retragere numerar din contul deschis la N., de împrumut la CAR, precum și facturi de vânzare vin, a rezultat o sumă totală de 174.518 RON avuți la dispoziție în perioada 08.01.2016 - 13.07.2018, la care se adaugă și suma de 92.500 RON, reprezentând prețul vânzării unor terenuri cultivate cu viță-de-vie, bani care, chiar dacă ar fi fost împărțiți de persoana vătămată cu cei trei copii ai săi, întrucât toți patru erau coproprietarii terenurilor, tot i-ar fi revenit suma de 23.125 RON.

Totalizând sumele, instanța a reținut că rezultă o sumă de 324.643 RON pe care persoana vătămată a avut-o în perioada infracțională și din care a avut posibilitatea să o împrumute pe inculpata A. cu suma de 306.950 RON pe durata a 204 acte materiale din perioada ianuarie 2016 - iulie 2018, în timp ce era indusă și menținută în eroare cu privire la calitatea împrumutatului, a destinației banilor și a angajamentului de restituire a lor sub forma de bani ori de alte bunuri mobile ori imobile. În aceste condiții, văzând situația de fapt reținută de instanța de apel, anterior expusă, nu se poate considera că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată.

Înalta Curte constată că elementul material al infracțiunii s-a realizat în modalitatea normativă alternativă a acțiunii de inducere și menținere în eroare a persoanei vătămate prin prezentarea ca adevărate a unor fapte mincinoase de către inculpata A. (respectiv că se numește K., că este din mun. Ploiești, că a suferit un accident cu autoturismul proprietate personală și are nevoie de bani pentru a-și repara mașina, precum și pentru cheltuielile făcute cu spitalizarea și alte nevoi personale, garantându-i persoanei vătămate că este proprietara unei suprafețe de 100 ha pădure în județul Prahova, a unui Service Auto în Ploiești și a unui apartament situat pe raza Mun. București, pentru a-i întări convingerea că este o persoană de încredere și poate să-i restituie sumele împrumutate), în urma cărora persoana vătămată D. a adoptat decizia de a-i acorda împrumuturile, fiindu-i lezate interesele patrimoniale prin producerea unei pagube în cuantum de 306.950 RON.

În cazul infracțiunii de înșelăciune, urmarea imediată constă în paguba creată în patrimoniul persoanei vătămate, respectiv suma de 306.950 RON. Legătura de cauzalitate dintre elementul material și urmarea imediată rezultă din probatoriul amplu administrat în cauză de instanțele de fond. Înalta Curte reamintește că în această cale extraordinară de atac se analizează doar aspecte de drept, instanța de recurs în casație neputând proceda la reevaluarea materialului probator sau la modificarea situației de fapt stabilită cu autoritate de lucru judecat de instanța de apel pentru a pronunța o soluție în sensul dorit de inculpată.

Or, prin criticile formulate în cererea de recurs în casație referitoare la valoarea prejudiciului reținut în sarcina inculpatei, la caracterul de probă al notițelor olografe ale persoanei vătămate, precum și cele referitoare la declarațiile persoanei vătămate, care, în opinia apărării, nu sunt credibile, respectiv că pachetele primite de B. și C. reprezentau în realitate un ajutor dat familiei de persoana vătămată D., întrucât inculpata A. a avut în trecut o relație de concubinaj cu D. și o fiică (pe C.), că persoana vătămată în calitatea sa de fost primar al Primăriei Țifești ar fi cunoscut că nu existau trasee directe ale autobuzelor între Țifești și București, precum și faptul că nu ar fi credibile susținerile potrivit cărora un administrator de service ar fi avut nevoie de o pâine sau de 1 leu, inculpata urmărește reevaluare situației de fapt și a materialului probator în favoarea sa, aspect ce nu este permis pe calea recursului în casație.

Instanța de recurs, constată că există o deplină corespondență între fapta comisă și tiparul de incriminare corespunzător infracțiunii de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1) și (2) din C. pen. reținute în sarcina recurentei inculpate. Referitor la critica potrivit căreia soluția de încetare a procesului penal dispusă față de inculpată este nelegală, întrucât aceasta a solicitat continuarea procesului penal în fața Judecătoriei Panciu, cerere asupra căreia instanța nu s-ar fi pronunțat, Înalta Curte o apreciază ca fiind neîntemeiată, din moment ce instanța de apel a procedat la analiza faptelor inculpatei, constatând că sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de înșelăciune în formă continuată, însă a dispus încetarea procesului penal, ca urmare a intervenirii prescripției răspunderii penale.

Înalta Curte apreciază nefondată și critica potrivit căreia persoana vătămată D. nu s-ar mai fi constituit parte civilă în fața Judecătoriei Focșani în termen legal, iar pe cale de consecință, acțiunea civilă ar fi fost în mod nelegal admisă, din moment ce instanțele de fond au stabilit că persoana vătămată a precizat încă din cadrul plângerii prin care a sesizat organele de cercetare penală că solicită recuperarea sumei 540.760 RON, manifestare de voință ce poate fi asimilată constituirii de parte civilă, chiar dacă persoana vătămată nu a folosit expressis verbis sintagma "mă constitui parte civilă", intenția sa clară fiind aceea de a-și recupera paguba materială reclamată. Ulterior, în declarația din data de 01.08.2018, persoana vătămată și-a redus cuantumul pretențiilor odată cu recalcularea prejudiciului la valoarea de 308.650 RON.

În urma decesului părții civile D. pe parcursul judecării cauzei în apel, în temeiul art. 24 alin. (2) din C. proc. pen., la solicitarea expresă a părților din cauză, au fost introduși în proces moștenitorii părții civile decedate, respectiv: C. care a solicitat continuarea procesului penal; F. care a solicitat continuarea procesului penal, în calitate de fiică; G., care a solicitat continuarea procesului penal, în calitate de fiu; H., care a solicitat continuarea procesului penal, în calitate de nepot de fiu predecedat (fiul părții civile defuncte, O. decedat la rândul său); I. care a solicitat continuarea procesului penal, în calitate de nepoată de fiu predecedat (fiica părții civile defuncte, O. decedat la rândul său).

Astfel că, raportat la aspectele prezentate, criticile de nelegalitate formulate de recurenta-inculpată referitor la latura civilă, prin prisma art. 438 alin. (1) pct. 7 din C. proc. pen., nu pot fi primite. Pentru considerentele expuse, în temeiul dispozițiilor art. 448 alin. (1) pct. 1 din C. proc. pen., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/A din data de 04 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018. În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpata A. împotriva deciziei penale nr. 590/A din data de 04 iunie 2025 pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2018. Obligă recurenta-inculpată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.