Decizia nr. 821/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 790/2025 a Curții de Apel Galați

Asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată: Prin sentința penală nr. 790/A din 10 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025, s-a respins, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva deciziei penale nr. 1126/A/20.11.2024 a Curții de Apel Galați (dosar nr. x/2024). Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut că prin decizia penală nr. 1126/A din 20.11.2024, dată în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de condamnatul A. împotriva încheierii din data de 12.09.2024 a Tribunalului Vrancea (dosar nr. x/2019), prin care a fost admisă sesizarea formulată de IPJ Vrancea - Serviciul Cazier Judiciar, Statistică și Evidențe Operative și, în baza art. 279 și 278 alin. (1) C. proc.

pen., s-a dispus înlăturarea omisiunii vădite din dispozitivul sentinței penale nr. 70/02.08.2021 pronunțată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. x/2019, în sensul că, s-a introdus un nou alineat cu următorul conținut: "În baza art. 112, alin. (1) lit. b) și lit. f) C. pen. dispune confiscarea și a următoarelor corpuri delicte și mijloace materiale de probă, respectiv: "- 1 (O) ARMĂ MARCA PIETRO BERETTA, CALIBRUL 22MM, LONG RIFLE(CAL5.6MM), SERNA "37760" ȘI UN ÎNCĂRCĂTOR", aflate în prezent indisponibilizate la camera de arme și muniții a I.P.J. Vrancea, conform dovezii seria x 85581/08.07.2019 și raportul de introducere nr. 1705 din 08.07.2019." Împotriva sentinței penale nr. 790/A din 10 iulie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2025, contestatorul A. a formulat contestație.

În esență, a solicitat admiterea contestației și clasarea cauzei, arătând că nu are nicio legătură cu bunurile confiscate (arme de foc și muniție). Examinând cu prioritate admisibilitatea căii de atac formulată de contestatorul A., Înalta Curte constată contestația ca inadmisibilă, în considerarea celor ce succed: Pe calea contestației la executare pot fi soluționate incidentele ivite după ce hotărârea a rămas definitivă, respectiv înainte sau în timpul executării hotărârii penale sau după executarea acesteia, însă în legătură cu aceasta, fiind permisă astfel rezolvarea situațiilor juridice care afectează executarea unei hotărâri penale, fără a se putea invoca aspecte de fond deja avute în vedere de instanțe la momentul soluționării cauzei, întrucât, în caz contrar, s-ar aduce atingere autorității de lucru judecat și stabilității raporturilor juridice.

Deși legea penală ori procesual penală nu oferă o definiție noțiunii autorității de lucru judecat, nu îi identifică natura și nici regimul juridic, așa cum o face legea civilă, principiul funcționează deplin și în dreptul procesual penal. Cu toate că autoritatea de lucru judecat se referă la hotărârile penale prin care se soluționează un raport de drept substanțial având ca obiect tragerea la răspundere penală, principiul trebuie considerat incident și în cazul acelor hotărâri penale prin care se soluționează chestiuni privind faza de executare a procesului penal. În speță, Înalta Curte este învestită cu soluționarea contestației exercitate de contestatorul A. împotriva unei hotărâri pronunțate într-o contestație la executare, formulată în baza art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc.

pen., împotriva deciziei penale nr. 1126/A din 20.11.2024 a Curții de Apel Galați (dosar nr. x/2024). Curtea de Apel Galați, analizând contestația la executare, a constatat că motivul invocat de contestator nu se circumscrie cazului de contestație la executare prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., respectiv existența vreunei nelămuriri cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare. Mai mult, a învederat că, în cuprinsul deciziei penale nr. 1126/A din 20.11.2024, s-a arătat că cererea de înlăturare a omisiunii vădite nu a fost formulată de condamnatul A. și nici nu-l privește, confiscarea armei marca x, calibrul 22mm, long rifle(cal 5.6mm), serna "37760" și a încărcătorului aferent vizându-i pe inculpații B. și C.. În conformitate cu dispozițiile art. 598 alin. (1) din C. proc.

pen. împotriva executării hotărârii penale se poate face contestație, printre altele, când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare (lit. c), competentă să dea o rezolvare contestației la executare fiind în acest caz, potrivit alin. (2) al aceluiași text de lege, instanța care a pronunțat hotărârea ce se execută. Totodată, teza finală a art. 598 alin. (2) din C. proc. pen. prevede că, în cazul în care nelămurirea privește o dispoziție pronunțată în apel sau în recurs în casație, competența revine, după caz, instanței de apel sau Înaltei Curți de Casație și Justiție. Așadar, instanța care a pronunțat hotărârea care se execută, în înțelesul art. 598 alin. (2) din C. proc.

pen., poate fi prima instanță de judecată, dacă nelămurirea vizează o sentință, sau, după caz, instanța de apel ori de recurs în casație, când aspectul ce se urmărește a fi clarificat face parte din dispozitivul unei decizii. Pe de altă parte, reglementând procedura la instanța de executare, art. 597 din C. proc. pen. stabilește, în alin. (1) și (6), că, în materia executării pedepsei, competența aparține fie instanței de executare (care, potrivit art. 553 alin. (1) din C. proc. pen., este prima instanță de judecată), fie instanței în a cărei circumscripție se află locul de executare, pentru ca, în alin. (7), să se menționeze că doar hotărârile pronunțate în primă instanță în materia executării pedepsei pot fi atacate cu contestație la instanța ierarhic superioară în termen de 3 zile de la comunicare.

Din interpretarea coroborată a acestor prevederi rezultă că hotărârea pronunțată asupra contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. c) din C. proc. pen. poate fi atacată doar atunci când se solicită lămurirea unei sentințe date în primă instanță, dar este definitivă în ipoteza în care vizează clarificarea unor dispoziții dintr-o decizie dată în apel sau recurs în casație. În acest sens, trebuie avute în vedere și dispozițiile art. 552 alin. (1) din C. proc. pen., în conformitate cu care hotărârea instanței de apel rămâne definitivă la data pronunțării acesteia.

Raportând aceste considerente la contestația formulată în cauză, Înalta Curte constată că decizia penală nr. 1126/A din 20.11.2024 a Curții de Apel Galați (dosar nr. x/2024) nu a fost pronunțată de prima instanță, ci de instanța de apel, care a respins apelul declarat de condamnatul A. împotriva încheierii din data de 12.09.2024 a Tribunalului Vrancea; așadar, contestatorul a invocat o nelămurire cu privire la o decizie dată în apel. Dincolo de aspectul învederat, în mod corect, de către Curtea de Apel Galați, respectiv că motivul invocat nu se circumscrie cazului prevăzut de art. 598 alin. (1) lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte subliniază că, atât timp cât motivul de contestație la executare vizează o nelămurire cu privire la o decizie dată în apel, și hotărârea pronunțată, conform art. 597 alin. (7) C. proc.

pen., de instanța de apel asupra contestației la executare, are același regim juridic, fiind, la rândul său, definitivă la data pronunțării. Mai mult, în referire la hotărârile supuse contestației, Înalta Curte notează că, potrivit art. 425 1 alin. (1) din C. proc. pen., "calea de atac a contestației se poate exercita numai atunci când legea o prevede expres, prevederile prezentului articol fiind aplicabile când legea nu prevede altfel", iar conform alin. (7) al aceluiași articol, "Contestația se soluționează prin decizie, care nu este supusă niciunei căi de atac (…)". Astfel, o hotărâre judecătorească nu poate fi atacată pe alte căi decât cele expres prevăzute de lege sau, cu alte cuvinte, căile de atac ale hotărârilor judecătorești nu pot exista în afara legii.

Regula are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție prevăzând că mijloacele procesuale de atac a hotărârii judecătorești sunt cele prevăzute de lege, iar exercitarea acestora se realizează în condițiile legii. În aceste condiții, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală penală constituie o încălcare a principiului legalității acesteia, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților și, din acest motiv, apare ca o situație inadmisibilă în ordinea de drept. Admisibilitatea căilor de atac este condiționată de exercitarea acestora potrivit dispozițiilor legii procesual penale, prin care au fost reglementate hotărârile susceptibile a fi supuse examinării, căile de atac și ierarhia acestora, termenele de declarare și motivele pentru care se poate cere reformarea hotărârii atacate.

Ca atare, atunci când părțile implicate în proces efectuează un act pe care legea nu îl prevede sau îl exclude, precum și în situația când se încearcă exercitarea unui drept epuizat pe o altă cale procesuală ori chiar printr-un act neprocesual, intervine sancțiunea procedurală a inadmisibilității. Față de considerentele expuse, Înalta Curte va respinge, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 790/A din 10 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 790/A din 10 iulie 2025 pronunțate de Curtea de Apel Galați - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025. Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestator, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 20 noiembrie 2025.