ÎCCJ, Secția penală, decizia din 26.11.2025 — De recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr.…

Deliberând asupra admisibilității în principiu a cererii de recurs în casație formulate de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 575 din data de 02 iunie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Tribunalul București - secția I Penală a hotărât, în esență, în temeiul art. 396 alin. (1), (2) din C. proc. pen., condamnarea inculpatului A. la pedeapsa de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen.

În temeiul art. 67 alin. (2) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 66 alin. (1) lit. a), b), k) din același cod (de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții publice, de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de stat și de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei persoane de drept public), pe o perioadă de 3 ani, în condițiile art. 68 alin. (1) lit. b) din C. pen. În temeiul art. 65 alin. (1) din C. pen., a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării acelorași drepturi, pe durata prevăzută de art. 65 alin. (3) din C. pen. În temeiul art. 91 din C. pen., a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei principale pe un termen de 3 ani, calculat potrivit art. 92 din același cod.

În temeiul art. 93 alin. (1) din C. pen., a obligat pe inculpat ca, pe durata termenului anterior menționat, să respecte următoarele măsuri de supraveghere: a) să se prezinte la Serviciul de Probațiune Cluj la datele fixate de acesta; b) să primească vizitele consilierului de probațiune desemnat cu supravegherea lui; c) să anunțe, în prealabil, schimbarea locuinței și orice deplasare care depășește 5 zile; d) să comunice schimbarea locului de muncă; e) să comunice informații și documente de natură a permite controlul mijloacelor sale de existență. În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., a impus inculpatului obligația de a frecventa unul sau mai multe programe de reintegrare socială derulate de către Serviciul de probațiune sau organizate în colaborare cu instituții din comunitate.

În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., a dispus ca, pe parcursul termenului de supraveghere, inculpatul să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, în cadrul Primăriei municipiului Cluj-Napoca sau al B., pe o perioadă de 90 de zile. În temeiul art. 91 alin. (4) din C. pen., a atras atenția inculpatului asupra dispozițiilor art. 96 din același cod, privind cauzele de revocare a suspendării sub supraveghere a executării pedepsei. În temeiul art. 397 alin. (1) și art. 25 alin. (1) din C. proc. pen. rap. la art. 1349 alin. (1) și urm. din C. civ., s-a admis acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Fondurilor Europene și a obligat inculpații, în solidar, între ei, precum și cu partea responsabilă civilmente - societatea C. S.R.L., să plătească acesteia suma de 559.270,42 RON, actualizată cu indicele de inflație și dobânda legală aferentă, conform O.U.G.

nr. 13/2011. În temeiul art. 274 alin. (2) din C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 5.000 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare, din care suma de 2.000 RON aferentă fazei de urmărire penală. Împotriva acestei sentințe penale, a formulat apel, printre alții, A.. Prin decizia penală nr. 464/A din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2020, în temeiul art. 421 alin. (1) pct. 2 lit. a) din C. proc. pen., s-a admis apelul declarat de inculpatul A. împotriva sentinței penale nr. 575 din data de 02 iunie 2022, pronunțate de Tribunalul București - secția I Penală, în dosarul nr. x/2020. S-a desființat, în parte, sentința penală apelată, numai pe latură penală și, în fond, rejudecând: În temeiul art. 396 alin. (2) din C. proc.

pen., a fost condamnat inculpatul A. la pedeapsa de 2 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de folosirea sau prezentarea cu rea-credință de documente ori declarații false, inexacte sau incomplete, având ca rezultat obținerea pe nedrept de fonduri din bugetul general al Uniunii Europene sau din bugetele administrate de aceasta ori în numele ei, prevăzută de art. 18 1 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 5 din C. pen. În temeiul art. 91 și art. 92 din C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării acestei pedepse pe un termen de 2 ani, calculat de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare. S-au menținut pedepsele complementare, reducând durata acestora la 2 ani și accesorii, precum și măsurile de supraveghere stabilite în sarcina inculpatului potrivit art. 93 alin. (1) lit. a)-e) din C. pen.

În temeiul art. 93 alin. (2) lit. b) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația de a frecventa un program de reintegrare socială derulat de către Serviciul de Probațiune Cluj sau organizat în colaborare cu instituții din comunitate. În temeiul art. 93 alin. (3) din C. pen., s-a impus inculpatului obligația ca, pe parcursul termenului de supraveghere, să presteze o muncă neremunerată în folosul comunității, pe o perioadă de 60 de zile, în cadrul Primăriei municipiului Cluj-Napoca sau al Primăriei comunei Florești, ambele din județul Cluj, astfel cum se va decide de către consilierul de probațiune. În temeiul art. 275 alin. (3) din C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de judecarea apelurilor au rămas în sarcina statului.

În temeiul art. 275 alin. (6) rap. la art. 272 alin. (1) din C. proc. pen., onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru apelantul inculpat A., în cuantum de 300 RON, a rămas în sarcina statului, fiind suportat din fondul Ministerului Justiției. Împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2020, a formulat recurs în casație inculpatul A. la data de 27 mai 2024, indicând ca temei de drept pe care se întemeiază calea de atac, art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen.

Prin încheierea din 15 octombrie 2024, Înalta Curte a admis cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din data de 18 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția I penală, pronunțată în dosarul nr. x/2020 și a trimis cauza completului 7 în vederea soluționării cererii de recurs în casație la data de 12 noiembrie 2024, cu citarea părților și asigurarea apărării recurentului inculpat. S-a respins cererea de suspendare a deciziei penale nr. 464/A din data de 18 aprilie 2024 a Curții de Apel București, secția I penală.

Prin decizia nr. 787/RC din 10 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2024, s-a respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020 și a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2020, inculpatul A. a formulat o nouă cerere de recurs în casație, transmisă, la data de 01 iulie 2025, prin poștă. Cererea de recurs în casație formulată de inculpatul A. a fost comunicată părților din dosar.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția Penală sub nr. x/2025. Prin cererea scrisă, recurentul inculpat a solicitat admiterea cererii de recurs în casație, casarea deciziei penale și pronunțarea unei decizii prin care să se dispună încetarea procesului penal, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., întrucât faptele sunt prescrise. În susținerea cererii de recurs în casație, recurentul inculpat a considerat că prima critică adusă instanței de apel este gresita soluționare cu privire la împlinirea termenului general de prescripție de 8 ani, aspect care conduce la încetarea acțiunii penale pornita împotriva sa.

Termenul de prescripție prevăzut de art. 154 alin. (1) lit. c) din C. pen., fiind de 8 ani (pentru infracțiuni a căror pedeapsă este cuprinsă între 5 și 10 ani), calculat de la ultimul act material din 01.11.2012, astfel că termenul general de prescriptie s-a împlinit la data de 01.11.2020. S-a apreciat că este îndeplinit termenul general de prescripție, deoarece în cauza pendinte nu s-a pronunțat încă o hotărâre definitivă, astfel încât trebuie constatată situația de curgere a termenului de prescripție și neîntreruperea acestuia, chiar și în condițiile în care s-a comunicat un act de procedură suspectului sau inculpatului, la data de 15.06.2018, organul judiciar a îndeplinit un act de procedură, respectiv ordonanța de începere a urmăririi penale in personam.

De asemenea, recurentul a subliniat că, în aprilie 2018, s-a pronunțat decizia CCR nr. 297/2018, iar față de apelantul inculpat A. trebuia dispusă încetarea procesului penal, având în vedere lipsa de efecte a actului de procedură, Ordonanța din 15.06.2018 și împlinirea, ca atare, a termenului general de prescripție, în noiembrie 2020. Astfel, a considerat recurentul că, în prezenta cauză operează principiul aplicării legii penale mai favorabile, respectiv legea ulterioară pronunțării deciziei de neconstituționalitate. Sub acest aspect, s-a subliniat că emiterea Ordonantei procurorului DNA la data de 15.06.2018 (comunicată la 08.07.2018) prin care urmărirea penală a fost continuată in personam, nu poate constitui un act de întrerupere a termenului general de prescripție.

Totodată, s-a apreciat că instanta supremă este ținută ca, atunci când soluționează cauze cu incidență în materia combaterii fraudei împotriva intereselor financiare ale UE, să respecte, pe deplin, dreptul Uniunii în toate componentele sale, atât din perspectiva art. 325 alin. (1) din TFUE, cât și a respectării Cartei DFUE, care nu are o valoare inferioară. Prin urmare, s-a apreciat că instanța de apel a încălcat grav pricipiul legii mai favorabile, considerând că infracțiunea pentru care a fost condamnat nu este prevăzută de dreptul penal românesc, intrând sub incidența dreptului Uniunii, fiind aplicabilă hotărârea CJUE 107/23.

Concluzionând, a arătat că ulterior deciziei atacate, s-a pronunțat decizia nr. 37/17.06.2024 a ICCJ prin care se menționează că prescripția se aplică și actelor de procedură efectuate înainte de 25.06.2018, data publicării Deciziei 297/2018 a Curtii Constitutionale, ulterior s-a pronunțat și decizia nr. 1 din 20.01.2025 prin care data la care începe să curgă termenul de prescripție pentru infracțiunile unice în care sunt realizate la date diferite se înțelege data comiterii primei modalități alternative, care în speța de față este 16.12.2009, astfel că potrivit art. 155 alin. (1) din C. pen. intrat în vigoare la data de 01 februarie 2014, cursul termenului de prescripție a răspunderii penale, cu o durată de 8 ani, era împlinit (începând să curgă la data de 01 noiembrie 2012). Recurentul inculpat a invocat excepția de neconstituționalitate din cuprinsul art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc.

pen., care exclude inculpatul de la dreptul de a formula recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă încetarea procesului penal. S-a invocat că soluția legislativă prevăzută la art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. încalcă principiul egalității armelor, fiind, așadar, contrară prevederilor art. 21 alin. (3) din Constituție și celor ale art. 6 din Convenție, în măsura în care nu permite inculpatului să formuleze recurs în casație în ipoteza în care în mod greșit nu a fost dispusă în ceea ce îl privește încetarea procesului penal. S-a format dosarul asociat nr. x/2025, în vederea soluționării excepției de neconstituționalitate invocată de recurent.

S-au formulat concluzii scrise din partea inculpatului D. privitor la recursul în casație formulat de inculpatul condamnat A., apreciind că se impune admiterea în principiu inclusiv în ceea ce-l privește pe coinculpat ca urmare a împlinirii termenului de prescripție a răspunderii penale raportat la faptele reținute în cauză pentru ambii inculpați (aspect susținut și de către recurent în recursul său în casație), cu consecința desființării deciziei nr. 464A/18.04.2024 a Curții de Apel București, secția I Penală, respectiv instanța să dispună prin hotărârea ce o va pronunța inclusiv încetarea procesului penal cu privire la acesta, în baza art. 396 alin. (6) din C. proc. pen. raportat la art. 16 alin. (1) lit. f) din C. proc.

pen. Cu privire la caracterul de lege penală mai favorabilă statuat prin decizia nr. 67/2023 a ICCJ s-a pronuntat Curtea Constituțională, prin decizia nr. 70/01.02.2024 prin care s-a confirmat corecta interpretare de către ICCJ a deciziilor nr. 397/2018 si 358/2022, respectiv că aceste decizii se aplică retroactiv ca lege penală mai favorabilă, ceea ce în cauză nu s-a întâmplat, fiindu-i încălcat acest drept în mod expres prin decizia nr. 464A/18.04.2024 a Curtii de Apel Bucuresti, secția I Penală.

Examinând admisibilitatea în principiu a cererii de recurs în casație formulate de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte constată că aceasta este inadmisibilă pentru următoarele considerente: Recursul în casație constituie o cale extraordinară de atac, de anulare, ce poate fi exercitată împotriva deciziilor penale definitive pronunțate de curțile de apel și de Înalta Curte de Casație și Justiție, ca instanțe de apel, pentru cazurile strict și limitativ prevăzute de lege. Pentru a fi admisibilă în principiu, cererea de recurs în casație trebuie să îndeplinească cumulativ cerințele privind natura hotărârii atacate, termenul de declarare a căii extraordinare de atac, calitatea părții care o exercită, precum și condițiile legate de formă și fond.

Această concluzie rezultă din prevederile art. 440 alin. (2) din C. proc. pen., potrivit cărora cererea de recurs în casație va fi respinsă, prin încheiere definitivă, dacă nu este făcută în termenul prevăzut de lege sau dacă nu s-au respectat dispozițiile art. 434, art. 436 alin. (1) și (6), art. 437 și art. 438 din același cod. Se constată că recurentul inculpat A. a mai formulat recurs în casație, care a fost soluționat prin decizia nr. 787/RC din 10 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2024, fiind respins, ca nefondat, recursul în casație formulat de inculpatul A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020.

Așadar, aceasta este a doua cerere de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva aceleiași hotărâri. Procedând la verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate prevăzute de lege, Înalta Curte constată că, în cauză, sunt incidente dispozițiile art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., potrivit cărora în cazul în care cererea de recurs în casație a fost respinsă, partea sau procurorul care a declarat recursul în casație nu mai poate formula o nouă cerere împotriva aceleiași hotărâri, indiferent de motivul invocat. Astfel, recurentul inculpat A. a mai formulat anterior o cerere de recurs în casație împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 a Curții de Apel București - secția I penală, în dosarul nr. x/2020, cerere care a format obiectul dosarului nr. x/2024, soluționat prin decizia nr. 787/RC din 10 decembrie 2024, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală.

În cuprinsul cererii anterioare, recurentul a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 438 alin. (1) pct. 1 și 7 din C. proc. pen., fără să invoce excepția de neconstituționalitate a art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen., anterior publicării în Monitorul Oficial a Deciziei Curții Constituționale nr. 50 din 18 februarie 2025. În aceste condiții, calea extraordinară de atac promovată de recurentul inculpat A. și întemeiată pe dispozițiile art. 438 alin. (1) pct. 8 din C. proc. pen. ar fi putut fi analizată doar în situația în care termenul de recurs în casație nu ar fi fost expirat la data publicării deciziei instanței de contencios constituțional și doar dacă nu era incidentă ipoteza prevăzută de art. 438 alin. (3) din C. proc.

pen. A admite formularea unui nou recurs în casație în situația modificării unui caz de casare, ar însemna o încălcare a principiului securității raporturilor juridice, fără o justificare generată de necesitatea respectării dreptului la un proces echitabil. Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020 nu îndeplinește toate condițiile prevăzute în mod cumulativ de dispozițiile legale, fiind promovat cu încălcarea prevederilor art. 438 alin. (3) din C. proc. pen., motiv pentru care, în baza art. 440 alin. (2) din C. proc.

pen., îl va respinge ca inadmisibil. În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., având în vedere culpa sa procesuală, va fi obligat recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca inadmisibilă, cererea de recurs în casație formulată de recurentul inculpat A. împotriva deciziei penale nr. 464/A din 18 aprilie 2024 pronunțate de Curtea de Apel București, secția I penală, în dosarul nr. x/2020. Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 26 noiembrie 2025.