Decizia nr. 810/2025 — ÎCCJ, Secția penală — cale de atac împotriva sentinței nr. 29/2025 a Curții de Apel Suceava

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele: Prin sentința penală nr. 29 din data de 16 mai 2025 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în baza art. 598 C. proc. pen.., a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 23/1.03.2024 a Curții de Apel Suceava. În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., a fost obligat contestatorul A. la plata sumei de 500 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul avocatului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, a rămas în sarcina statului.

Pentru a pronunța această soluție, Curtea a reținut că, prin sentința penală nr. 23 din data de 01.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire transferul persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii la care a fost condamnat.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a următoarelor hotărâri: - Sentința nr. 70/18 pronunțată de Curtea de Jurați din Val de Marne, la data de 19.11.2018, definitivă la data de 26.11.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, sub aspectul infracțiunilor de jaf armat, reținere, răpire și sechestrare a mai multor persoane și vătămare corporală gravă, prevăzute de art. 222-24, 222-23, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48. 222-48-1, 132-75, 222-13. 311-1, 311-8, 311-13, 311-14, 311-15, 224-3, 224-9, 224-10, 121-6, 121-7. 222-24, 222-13 din C. pen., infracțiuni săvârșite la data de 16.06.2016, care au corespondent în legea română în infracțiunile de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen.

și furt calificat pre. de art. 208 raportat la art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. - Sentința nr. 17/196/48 pronunțată de Tribunalul de mare instanță Paris, la data de 03.08.2018, rămasă definitivă la data de 13.08.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violențe care nu au avut consecința incapacității totale de muncă depășind 8 zile și sustragere de bunuri însoțită de violențe fapte prevăzute de art. 132-10, 222-13, 222-44, 222-45, 222-47, 222-48-1, 222-48-2 din C. pen. francez și art. 132-8 până Ia 132-19 din C. pen. (cu privire la recidivă), respectiv, art. 132-10, 311-1, 311-4, 311-5, 311-13, 311-14 din C. pen. francez și art. 132-8 până la 132-19 din C. pen.

(cu privire la recidivă), infracțiuni săvârșite la data de 29.06.2017, care au corespondent în legea română infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de tâlhărire prev. de art. 233 C. pen. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei 5460 zile de închisoare aplicate prin sentințele penale mai sus menționate. În temeiul art. 73 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa de 5460 zile de închisoare, 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) și în continuare până la zi. În temeiul art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 555 C. proc.

pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței. S-a notat că, sentința nr. 23/1.03.2024 a Curții de Apel Suceava a rămas definitivă prin neapelare și în baza acesteia a fost emis MEPÎ 23/2024 din data de 13.03.2024. Curtea a arătat că, împotriva acesteia petentul a formulat o primă contestație la executare, ce a făcut obiectul dosarului nr. x/2024, prin care a invocat în esență aceleași chestiuni ca în prezenta cauză, respectiv contopirea celor două pedepse recunoscute de 6 și respectiv 8 ani închisoare, conform dispozițiilor legale referitoare la concursul de infracțiuni conform legii penale române, respectiv cu aplicarea dispozițiilor art. 38 C. pen.

și deducerea perioadei executate de la 02.05.2017 până în prezent, iar ulterior a solicitat ca suplimentar celor 2336 zile reprezentând perioadă executată care a fost deja dedusă, să fie deduse și perioadele de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară și 330 zile detenție provizorie. A fost arătat că, prin sentința penală nr. 57/2024 a Curții de Apel Suceava a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de contestatorul A., vizând sentința penală nr. 23/01.03.2024 a Curții de Apel Suceava.

Împotriva acestei sentințe petentul a declarat contestație, iar prin decizia 691 din 3.10.2024 a ÎCCJ s-a dispus admiterea contestației, desființarea sentinței și deducerea din pedeapsa de 5460 zile de închisoare, dată spre executare persoanei A., perioada de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, 2336 zile (reprezentând perioada executată de la 2.07.2017 până la 24.11.2023) și în continuare până la zi. S-a dispus anularea MEPÎ 23/2024 și emiterea unui nou mandat, fiind astfel emis MEPÎ 57/2024 din 4.10.2024. În prezenta cauză, s-a reținut că persoana condamnată A. a formulat din nou contestație la executare, la data de 29.11.2024.

La termenele de judecată din data de 07.04.2025 și 16.05.2025 persoana condamnată A., prezent prin videoconferință, asistat de apărător desemnat din oficiu, a arătat că își menține cererea și că solicită, în esență, contopirea mandatelor de executare a pedepsei, având în vedere că faptele săvârșite în perioada 2016-2017 ar fi concurente și că nu i-au fost compensate cele 330 de zile și cele 8 luni pe care le-a executat în Franța și nici pedeapsa de 6 luni ce a fost deja executată tot pe teritoriul Republicii Franceze, astfel că, în mod greșit, s-a stabilit că urmează să execute un număr de 5460 de zile închisoare. Analizând contestația formulată de persoana condamnată A., prin prisma aspectelor invocate, dar și a dispozițiilor art. 598 C. proc.

pen., Curtea a arătat că, potrivit art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, "în cazul în care România este stat de executare, executarea unei pedepse sau măsuri privative de libertate aplicate printr-o hotărâre judecătorească, recunoscută de instanța română, este guvernată de legea română. Din durata pedepsei privative de libertate care trebuie executată în România se deduc durata pedepsei privative de libertate executate în statul emitent, ca urmare a efectelor produse de amnistia sau grațierea acordată anterior, precum și, dacă este cazul, numărul de zile deduse din totalul de pedeapsă ca urmare a oricăror altor măsuri dispuse conform legislației statului emitent." De asemenea, conform dispozițiilor art. 598 alin. (1) lit. d) din C. proc.

pen.. (invocat de către petent prin cererea sa - f. x verso ds. 41367/245/2024 al Judecătoriei Iași), contestația împotriva executării hotărârii penale se poate face când se invocă (...) orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Raportat la motivele invocate de către petent, Curtea a constatat că nu pot fi primite criticile contestatorului. În acest sens, s-a menționat că pedeapsa de 5460 de zile închisoare a fost stabilită în procedura de recunoaștere a hotărârilor judecătorești în materie penală și putea fi supusă controlului prin exercitarea apelului, ceea ce nu s-a întâmplat în speță. În consecință, obiectul contestației la executare nu poartă asupra cuantumului pedepsei stabilite, iar în măsura în care contestatorul consideră că există vreo neclaritate sub acest aspect, i s-a precizat că are posibilitatea de a solicita lămurirea sentinței nr. 23/1.03.2024 a Curții de Apel Suceava, în baza art. 598 alin. (1) lit. c) teza I C. proc.

pen.. - ceea ce nu constituie obiectul prezentei cauze. În ceea ce privește solicitarea de contopire a hotărârilor de condamnare, Curtea a reținut că, la data de 14.05.2025, au fost depuse la dosar relațiile solicitate locului de deținere al persoanei condamnate, din care reiese că acesta execută în prezent un mandat de executare a pedepsei de 5460 de zile, din care se scad 3781 de zile, urmând ca executarea pedepsei să fie finalizată în 29.06.2028, fără a avea în așteptare un alt mandat. De asemenea, deși petentul a făcut referire la două pedepse de 8 luni, respectiv 6 luni aplicate în Franța, obiectul recunoașterii l-a constituit doua două pedepse de 8 ani și 6 ani închisoare.

Cu privire la cererea de deducere a celor 330 de zile, prima instanță a arătat că această solicitare (ca de altfel toate celelalte din prezenta cauză) a constituit obiectul analizei instanțelor în prima contestație la executare (dosar nr. x/2024), cererea contestatorului fiind respinsă sub acest aspect. Așa cum s-a reținut în mod constant, inclusiv în cuprinsul deciziei nr. 691/2024 a ÎCCJ, autoritățile franceze au comunicat că aceste 330 de zile au fost adăugate în mod eronat la deducerea din pedeapsă, motiv pentru care au fost deduse (suplimentar perioadei efectiv executate), cele 998 de zile și cele 447 de zile. Împotriva acestei sentințe a formulat contestație persoana condamnată A., care a solicitat contopirea celor două pedepse de 6, respectiv 8 ani închisoare, aplicate de autoritățile judiciare franceze.

De asemenea, a precizat că prezenta contestație la executare este întemeiată pe dispozițiile art. 598 lit. d) C. proc. pen.., solicitând deducerea perioadei de 330 de zile și 8 luni executată în regim de detenție pe teritoriul Franței. Analizând hotărârea contestată, având în vedere motivele formulate de contestatorul A. și actele și lucrările dosarului, Înalta Curte reține următoarele: Contestația la executare este un mijloc procesual cu caracter jurisdicțional prin intermediul căruia se soluționează anumite incidente limitativ prevăzute de lege, ivite în cursul punerii în executare a hotărârilor penale definitive sau în cursul executării pedepsei, cu scopul de a se asigura conformitatea cu legea penală a executării hotărârilor judecătorești, fără însă a se putea schimba sau modifica soluția care se bucură de autoritate de lucru judecat.

În sistemul de drept procesual românesc se poate formula contestație la executare în cazurile expres și limitativ prevăzute de art. 598 alin. (1) C. proc. pen..: a) când s-a pus în executare o hotărâre care nu era definitivă; b) când executarea este îndreptată împotriva altei persoane decât cea prevăzută în hotărârea de condamnare; c) când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare; d) când se invocă amnistia, prescripția, grațierea sau orice altă cauză de stingere ori de micșorare a pedepsei. Prin sentința penală nr. 23 din data de 01.03.2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava cu privire transferul persoanei condamnate A., într-un penitenciar din România, pentru continuarea executării pedepsei închisorii la care a fost condamnat.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) raportat la art. 167 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a următoarelor hotărâri pronunțate de autoritățile judiciare din Franța: - Sentința nr. 70/18 pronunțată de Curtea de Jurați din Val de Marne la data de 19.11.2018, definitivă la data de 26.11.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, sub aspectul infracțiunilor de jaf armat, reținere, răpire și sechestrare a mai multor persoane și vătămare corporală gravă, fapte care au corespondent în legea română în infracțiunile de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen., lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1) C. pen.

și furt calificat prev. de art. 208 raportat la art. 229 alin. (2) lit. c) C. pen. - Sentința nr. 17/196/48 pronunțată de Tribunalul de Mare instanță Paris la data de 03.08.2018, definitivă la data de 13.08.2018, prin care A. a fost condamnat la pedeapsa de 6 (șase) ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de violențe care nu au avut consecința incapacității totale de muncă depășind 8 zile și sustragere de bunuri însoțită de violențe, fapte care au corespondent în legea română infracțiunea de loviri sau alte violențe prev. de art. 193 alin. (2) C. pen. și infracțiunea de tâlhărire prev. de art. 233 C. pen. S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei 5460 zile de închisoare aplicate prin sentințele penale evocate anterior.

În temeiul art. 73 alin. (1) C. pen., au fost deduse din pedeapsa de 5460 zile de închisoare, 2336 zile (reprezentând perioada de executare a pedepsei de la 02.07.2017 până la data de 24.11.2023) și în continuare până la zi. În temeiul art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 coroborat cu art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii pe numele persoanei transferabile A., la data rămânerii definitive a sentinței. Sentința nr. 23/1.03.2024 a Curții de Apel Suceava a rămas definitivă prin neapelare și în baza acesteia a fost emis MEPÎ 23/2024 din data de 13.03.2024.

Instanța de control judiciar reține că aspectele ce fac obiectul prezentei contestații la executare (contopirea celor două pedepse de 8 ani, respectiv de 6 ani închisoare aplicate de instanțele franceze, precum și reducerea unor perioade de detenție provizorie) au mai fost evaluate anterior în cadrul unei contestații la executare similare, soluția pronunțată având autoritatea de lucru judecat.

Astfel, prin decizia penală nr. 691 din 3.10.2024 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - secția penală, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă contestația la executare formulată de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 23 din data de 01 martie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori și s-a dispus deducerea din pedeapsa de 5460 zile de închisoare dată spre executare persoanei A., perioada de 998 zile credit de reducere a pedepsei, 447 zile reducere suplimentară, 2336 zile (reprezentând perioada executată de la 2.07.2017 până la 24.11.2023) și în continuare până la zi. În temeiul acestei decizii au fost anulate formele vechi de executare și emis un nou MEPÎ - nr. 57/2024 din 4.10.2024.

Pentru a pronunța această soluție, instanță supremă a avut în vedere relațiile suplimentare comunicate la dosar de autoritățile judiciare franceze și anume: "autoritățile franceze au transmis că, cele 330 zile au fost adăugate în mod eronat la deducerea din pedeapsă, reprezentând de fapt detenție provizorie a persoanei condamnate, anterior rămânerii definitive a sentinței . De asemenea, au precizat că ar trebui să se scadă numărul de zile de detenție între 25.11.2023 și ziua efectivă în care persoana în cauză a fost predată autorităților judiciare române, respectiv 21.03.2024, prin răspunsul înaintat la data de 20 iunie 2024 autoritățile judiciare franceze arătând că ar trebui deduse și cele 998 zile și 447 zile care, în conformitate cu legislația franceză corespund unor plăți automate și reduceri suplimentare de pedeapsă pentru bună purtare în închisoare.

Prin urmare, Înalta Curte reține că, din cuprinsul relațiilor înaintate la fondul cauzei, reiese că, suplimentar zilelor deja deduse din pedeapsă, condamnatul a beneficiat și de un număr total de 1445 zile acordate de autoritățile franceze, în temeiul propriei legislații, anterior transferului, dar ulterior rămânerii definitive a hotărârii". În prezentul cadru procesual, reiterând solicitările anterioare, contestatorul A. nu a indicat alte perioade de detenție provizorie sau credite suplimentare de pedeapsă ce ar trebui deduse sau scăzute din cuantumul pedepsei pe care o execută în prezent. Referitor la contopirea celor două pedepse aplicate de autoritățile judiciare străine de 6 ani, respectiv 8 ani închisoare, Înalta Curte subliniază că o astfel de operațiune nu poate fi realizată pe calea contestației la executare întemeiată pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc.

pen. Contestatorul A. prin apărătorul desemnat din oficiu a precizat, în mod expres că și-a întemeiat prezenta contestație la executare pe dispozițiile art. 598 alin. (1) lit. d) C. proc. pen.., care se referă la cauze de micșorare sau stingere a pedepsei. Or, prin prisma acestui caz nu poate fi modificată sentința nr. 23 din 01.03.2024 a Curții de Apel Suceava prin care au fost recunoscute hotărârile de condamnare pronunțate în Franța, sub aspectul cuantumului pedepsei menționate în Certificat - 5460 zile, recunoscut de autoritățile judiciare române. În acord cu prima instanță, Înalta Curte consideră că orice nelămurire privind cuantumul pedepsei de executat poate fi clarificată (în condițiile în care condamnatul nu a formulat apel împotriva sentinței de recunoaștere a hotărârilor penale străine) printr-o cerere de lămurire a sentinței nr. 23 din 01.03.2024 pronunțate de Curtea de Apel Suceava - secția penală și pentru cauze cu minori.

Pentru considerentele expuse, constatând legalitatea și temeinicia hotărârii judecătorești atacate, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 16 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat contestatorul persoană la plata sumei de 300lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul A. împotriva sentinței penale nr. 29 din data de 16 mai 2025 pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori. Obligă contestatorul la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat. Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 377 RON, rămâne în sarcina statului. Definitivă. Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 noiembrie 2025.