ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 30 octombrie 2024

Deliberând asupra cauzei penale de față, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a fost admisă sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A. formulată de autoritățile judiciare din Belgia și, în consecință, s-a dispus recunoașterea sentinței penale de condamnare nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunțată de Tribunalul corecțional din Bruxelles - Belgia în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, prin care persoana transferabilă A. a fost condamnată la pedeapsa de 2190 zile închisoare (6 ani închisoare) pentru comiterea infracțiunilor de furt cu violență sau amenințare cu circumstanțe agravante prev. de art. 461 alin. (1), art. 468, art. 471 alin. (1)-(6)-8, art. 472 alin. (1).2-3, art. 482 și art. 483 din C. pen. belgian și arestare ilegală și arbitrară prev. de art. 434 din C. pen. belgian, fapte care își găsesc corespondent în legislația penală română în infracțiunile de tâlhărie calificată prev. de art. 233, 234 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. român și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1), (2) și 3 lit. a) C. pen. român.

S-a luat act că persoana transferabilă nu și-a exprimat acordul de a executa pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare din Belgia, într-un penitenciar din România.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei de 2190 zile închisoare .

S-a dedus din pedeapsa de 2190 zile închisoare perioada deja executată de 503 zile (calculată de la data încarcerării și până la data de 18.07.2024) și perioada executată în continuare de la data de 18.07.2024 la zi.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel Suceava a reținut următoarele:

Prin sesizarea nr. 51597/2024 din 21.08.2024 înregistrată pe rolul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava la data de 28.08.2024, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară - Serviciul Cooperare judiciară internațională în materie penală, a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava, documentația cu privire la cererea de transferare în România a persoanei condamnate A. deținut într-un penitenciar din Belgia .

La adresa respectivă au fost anexate: solicitarea de transfer, certificatul prev. de art. 4 din Decizia Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27.11.2008, emis de către autoritățile belgiene cu (traducere în limba română), sentința de condamnare, actul de notificare a persoanei condamnate despre transfer, precum și procesul-verbal de audiere referitor la consimțământul persoanei condamnate cu privire la transfer.

Din documentația transmisă a rezultat că persoana transferabilă a fost condamnată definitiv la pedeapsa de 2190 zile închisoare aplicată prin sentința penală nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunțată de Tribunalul corecțional din Bruxelles - Belgia, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, pentru săvârșirea infracțiunilor de lipsire de libertate și furt organizat sau armat prev. de art. 434, art. 461 alin. (1), art. 468, art. 471 alin. (1)-(6)-8, art. 472 alin. (1).2-3, art. 482 și art. 483 din C. pen. belgian, infracțiunile pentru care a fost condamnat având corespondent în legislația penală română.

Deliberând cu privire la sesizarea formulată, Curtea de Apel Suceava a constatat următoarele:

Prin sentința penală nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunțată de Tribunalul corecțional din Bruxelles - Belgia în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, cetățeanul român A. a fost condamnat la pedeapsa de 2190 zile închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de:

- furt cu violență sau amenințare cu circumstanțe agravante prev. de art. 461 alin. (1), art. 468, art. 471 alin. (1)-(6)-8, art. 472 alin. (1).2-3, art. 482 și art. 483 din C. pen. belgian constând în aceea că, la data de 06.10.2019, în loc. Grimbergen, A. a comis un furt cu violență cu circumstanțe agravante. Persoana în cauză a furat suma de 350 euro, diverse bijuterii, ochelari de soare și ochelari de vedere în valoare de cel puțin 50.510,00 euro. Acesta a furat de asemenea un autoturism x cu valoarea totală necunoscută în dauna lui L. Racquet. Această infracțiune a fost săvârșită de două persoane în dauna unei persoane a cărei stare de vulnerabilitate din cauza vârstei sale, a unei sarcini, a unei boli sau a unei deficiențe sau infirmități fizice sau mentale era vizibilă sau cunoscută de către persoana în cauză. Au fost folosite sau expuse arme sau obiecte similare armelor, în acest caz un cuțit cu care hoții au amenințat victima.

- arestare ilegală și arbitrară prev. de art. 434 din C. pen. belgian constând în aceea că, la data de 06 octombrie 2019, în loc. Grimbergen, A. a deținut-o ilegal pe L. Racquet, fără mandat din partea autorităților competente și în afara cazurilor în care legea permite sau prescrie deținerea sau încarcerarea anumitor persoane. B. a fost legată și încătușată la domiciliul său.

De asemenea, instanța a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile speciale prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, și a recunoscut astfel sentința nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunțată de Tribunalul corecțional din Bruxelles - Belgia, în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, cu consecința executării într-un penitenciar din România a acestei pedepse, apreciind că natura pedepsei aplicate în statul emitent corespunde sub aspectul denumirii și al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română, astfel că instanța nu a identificat niciun motiv dintre cele prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a proceda la adaptarea pedepsei aplicate de către autoritățile judiciare ale statului emitent.

Împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 a Curții de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024, a declarat apel persoana condamnată A..

Prin motivele formulate, în esență, apelantul persoana condamnată A. a susținut că nu și-a dat acordul pentru transferul în România, în vederea executării în continuare a pedepsei la care a fost condamnat de către autoritățile judiciare străine, invocând condițiile improprii din închisorile din România.

Deopotrivă, apelantul a învederat că în situația în care execută pedeapsa în Belgia data liberării condiționate s-ar putea concretiza începând cu 2 martie 2025.

Analizând hotărârea apelată, în raport cu conținutul actelor și lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

Înalta Curte constată întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțată de autoritățile judiciare din Belgia față de persoana condamnată A..

Astfel, procedând la verificarea condițiilor reglementate de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, după cum urmează:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

Așa cum rezultă din actele dosarului, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită, sentința penală de condamnare nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunțată de Tribunalul corecțional din Bruxelles - Belgia, în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, este executorie. Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile judiciare din Austria rezultă că din durata totală a pedepsei, de 2190 zile (6 ani) închisoare, A. a executat 503 zile (calculată de la data încarcerării și până la data de 18.07.2024) și perioada executată în continuare de la data de 18.07.2024 la zi.

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

Fapta pentru care a fost condamnat A. ar fi constituit infracțiune și dacă ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, având corespondent în legislația penală română, în infracțiunea de tâlhărie calificată prevăzută de art. în 233, 234 alin. (1) lit. a) și g) C. pen. român și lipsire de libertate în mod ilegal prev. de art. 205 alin. (1), (2) și 3 lit. a) C. pen. român.

c) persoana condamnată a consimțit la executarea pedepsei în România, în afară de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

Din verificările efectuate în cauză rezultă că persoana condamnată A. nu a fost de acord să continue executarea pedepsei în România. Cu toate acestea, Înalta Curte constată că nu este necesar consimțământul persoanei condamnate, având în vedere că persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României.

d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la alin. (2), instanța poate dispune recunoașterea numai dacă există convingerea că executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a persoanei condamnate;

Verificând motivele prevăzute în textul de lege anterior menționat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea în prezenta cauză.

e) executarea în România a pedepsei detențiunii pe viață sau a închisorii ori a măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a persoanei condamnate.

În raport de actele de la dosar, Înalta Curte constată că, în cauză, este îndeplinită și această condiție. Astfel, executarea pedepsei în România contribuie la reintegrarea persoanei condamnate, având în vedere că acesta are domiciliul în România (sat Coșuleni, com. Bălușeni, jud. Botoșani), iar din actele dosarului nu rezultă că acestea ar avea vreo legătură cu comunitatea din Belgia.

Critica formulată de persoana condamnată A., în sensul că nu și-a exprimat acordul în vederea executării pedepsei în România, nu este întemeiată, în condițiile în care, fiind cetățean român și trăind pe teritoriul României, acordul în vederea executării pedepsei pe teritoriul țării al cărui cetățean este persoana condamnată nu constituie o împrejurare care să condiționeze soluționarea favorabilă a cererii de transfer formulată de autoritatea judiciară de condamnare.

În privința celei de-a doua critici a apelantului, privind condițiile necorespunzătoare din penitenciarele din România, Înalta Curte constată că, chiar dacă ar fi reale susținerile apelantului, acestea nu pot constitui motive de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii statului emitent, apelantului fiindu-i recunoscut și garantat dreptul la asistență medicală, tratament și îngrijiri în penitenciarele din România, fără discriminare în ceea ce privește situația juridică, cu personal calificat, în mod gratuit, potrivit legii, la cerere sau ori de câte ori este necesar.

În consecință, în raport cu cele menționate anterior, Înalta Curte constată că sunt întrunite condițiile de recunoaștere și executare a sentinței penale de condamnare nr. 1610 din data de 04.05.2023 pronunțată de Tribunalul corecțional din Bruxelles - Belgia în dosarul nr. x, rămasă definitivă la data de 05.06.2023, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoașterea și punerea în executare a hotărârii.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul declarat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Potrivit dispozițiilor art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Conform prevederilor art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 75 din data de 20 septembrie 2024 pronunțată de Curtea de Apel Suceava, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2024.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru apelantul persoană condamnată, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 30 octombrie 2024.