ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 08 iulie 2025

Deliberând asupra cauzei de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 61/F din 03 iunie 2025, Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a admis sesizarea formulată de procuror, având ca obiect transferul persoanei condamnate A., a recunoscut sentința penală nr. 2024/7674 din data de 18.12.2024 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, secția corecțională, rămasă definitivă la data de 19.01.2025, privind pe persoana condamnată A..

A constatat că numitul A. a fost condamnat prin hotărârea penală nr. 2024/7674 din data de 18.12.2024 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, secția corecțională, rămasă definitivă la data de 19.01.2025, la pedeapsa de 7 ani (2555 zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de asasinat, prevăzută de art. 51, 52, 80 alin. (1), (39)2, 393, 394 din C. pen. belgian și portul de obiecte care nu sunt concepute ca arme cu intenția clară de a amenința sau vătăma fizic persoane, prevăzută de art. 19 alin. (1), (7)º, 23 alin. (1) și 26 din Legea din 08.06.2006 belgiană, având corespondent în 32 alin. (1) din C. pen. român, raportat la art. 188 din C. pen. român.

În temeiul art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a dispus executarea în continuare în România a pedepsei de 7 ani (2555 zile) închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea penală nr. 2024/7674 din data de 18.12.2024 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, secția corecțională, rămasă definitivă la data de 19.01.2025.

A dedus din pedeapsa de 7 ani (2555 zile) închisoare perioada executată de la 28.02.2024 la zi, iar potrivit art. 169 lit. a) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a constatat că persoana transferabilă A. beneficiază de regula specialității și a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.

Pentru a se pronunța în acest sens, Curtea de Apel Galați a reținut că, prin sesizarea nr. 7220/II/5/2025 din data de 29.05.2025 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați sub nr. x/2025 din data de 30.05.2025, s-a solicitat acestei instanțe, în temeiul art. 162 și art. 165 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, a se pronunța asupra cererii de asistență judiciară internațională formulată de autoritățile judiciare din Belgia, având ca obiect transferarea persoanei condamnate A., dintr-un penitenciar din Belgia într-unul din România, în vederea executării pedepsei.

S-au atașat la sesizarea formulată de procuror, certificatul emis la data de 06.05.2025 de către autoritățile judiciare din Belgia, sentințele de condamnare precum și decizia de executare a pedepsei închisorii, cererea de transfer formulată de autoritățile judiciare din Belgia, precum și fișele de evidență și de cazier judiciar. S-a menționat, în sesizarea înaintată de procuror că persoana condamnată A. nu a fost de acord să fie transferată în România.

Analizând și coroborând materialul probator administrat în cauză, Curtea a reținut că prin sentința penală nr. 2024/7674 din data de 18.12.2024 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, secția corecțională, rămasă definitivă la data de 19.01.2025, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 7 ani (2555 zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de asasinat, prevăzută de art. 51, 52, 80 alin. (1), (39)2, 393, 394 din C. pen. belgian și portul de obiecte care nu sunt concepute ca arme cu intenția clară de a amenința sau vătăma fizic persoane, prevăzută de art. 19 alin. (1), (7)º, 23 alin. (1) și 26 din Legea din 08.06.2006 belgiană. Pedeapsa se considera executată la data de 26.02.2031.

În fapt, în sarcina numitului A. s-a reținut că la Bruxelles, la data de 24 noiembrie 2019, s-a apropiat de I.C, care stătea la o masă și bea ceva, a scos un cuțit din buzunar și l-a înjunghiat de trei ori în spate. După ce victima a căzut la pământ, persoana în cauză a mai lovit-o de cinci ori cu piciorul în cap înainte de a fugi.

Analizând faptele pentru care a fost condamnat numitul A. prin sentința penală menționată, Curtea a constatat că acestea se regăsesc incriminate ca infracțiuni și în legislația penală română, constituind infracțiunea de tentativă la omor, faptă prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. român, raportat la art. 188 din C. pen. român.

Potrivit art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, în cadrul procedurii de transferare a persoanelor condamnate, deținute în alte state membre ale Uniunii Europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie [sentința penală a rămas definitivă la data de 19.01.2025, condamnatul A. aflându-se deja în executarea pedepsei de 7 ani (2555 zile) închisoare];

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil (în cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte);

Faptele pentru care a fost condamnat numitul A. ar fi constituit infracțiuni și dacă ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, acestea fiind infracțiuni de drept comun. Condiția aceasta apare ca fiind îndeplinită, infracțiunile pentru care numitul A. a fost condamnat în Belgia având corespondent în dispozițiile art. 32 alin. (1) din C. pen. român, raportat la art. 188 din C. pen. român.

De asemenea, în cauză nu rezultă că persoanei condamnate i-ar fi fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social. Totodată, cu privire la persoana condamnată nu există vreun motiv pentru care să nu fi fost sancționat penal în cazul în care ar fi comis faptele pe teritoriul României;

c) persoana condamnată are cetățenie română

Condamnatul A. este cetățean român, astfel cum rezultă din certificatul emis la data de 06.05.2025 de către Serviciul Public Federal pentru Justiție, acesta fiind născut în județul Galați;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România (consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România)

S-a mai arătat că din certificatul întocmit de autoritățile judiciare din Belgia rezultă că persoana condamnată A. nu a fost de acord să fie transferată în România, fără a motiva acest refuz.

Curtea a reținut că în privința persoanei condamnate, a fost emis ordin de expulzare de pe teritoriul Belgiei pentru o perioadă de 15 ani, situație în care lipsa consimțământului nu împiedică transferul.

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 142 alin. (2) din Legea nr. 302/2004, respectiv:

- persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale (din fișa de cazier judiciar atașată la dosarul cauzei reiese că numitul A. nu a mai suferit vreo condamnare în România pentru aceleași fapte);

- persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României (în fișa de cazier judiciar a condamnatului nu este notată vreo altă condamnare aplicată de autorități judiciare străine);

- persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală (nu este cazul);

- pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române (nu a fost identificată nicio cauză - reală sau personală - pentru care persoana condamnată A. nu ar răspunde penal potrivit legii române);

- pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate (nu este cazul);

- potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei (nu este cazul);

- persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată (procedurile derulate în fața autorităților judiciare din Belgia au avut loc în prezența persoanei condamnate, astfel cum rezultă din certificat).

În consecință, Curtea a constatat că sunt întrunite condițiile de recunoaștere și executare a sentinței penale nr. 2024/7674, din data de 18.12.2024 a Tribunalului de Primă Instanță din Bruxelles, secția corecțională, rămasă definitivă la data de 19.01.2025, nefiind incident vreunul din cazurile pentru care se poate refuza recunoașterea și punerea în executare.

Împotriva sentinței penale nr. 61/F din 03 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori a formulat apel persoana condamnată A. invocând faptul că nu și-a exprimat consimțământul la transferul într-un penitenciar din România.

Examinând apelul formulat, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, urmând a-l respinge pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.

De asemenea, potrivit art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) și e) din Legea nr. 302/2004, republicată, instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: hotărârea este definitivă și executorie; fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; persoana condamnată are cetățenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Conform prevederilor art. 163 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România, chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167, atunci când: a) persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale. În cazul în care hotărârea judecătorească străină a fost dată și pentru alte fapte penale, instanța poate dispune recunoașterea parțială a acesteia, dacă sunt îndeplinite celelalte condiții; b) persoana a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale, iar hotărârea judecătorească străină dată în acest stat a fost anterior recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României; c) persoana condamnată beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; d) pedeapsa a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; e) pedeapsa constă într-o măsură care constă în asistență psihiatrică sau medicală care nu poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul național juridic sau de sănătate; f) atunci când, potrivit legii penale române, a intervenit prescripția executării pedepsei; g) atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, în afară de cazul în care statul emitent informează că, în conformitate cu legislația sa: (i) persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare; sau (ii) persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv; sau (iii) după ce i s-a înmânat personal hotărârea de condamnare și a fost încunoștințată că hotărârea este supusă unei căi de atac, ocazie cu care instanța competentă poate verifica hotărârea atacată inclusiv pe baza unor probe noi, și că, în urma soluționării căii de atac, la judecarea căreia poate participa personal, hotărârea de condamnare poate fi desființată, persoana condamnată fie a renunțat în mod expres la calea de atac, fie nu a declarat, în termenul prevăzut de lege, respectiva cale de atac.

Conform alin. (2) al aceluiași articol, hotărârea judecătorească dată în alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută sau, dacă a fost recunoscută, nu va fi pusă în executare, atunci când, potrivit legii române, a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, precum și în orice alte cazuri prevăzute de lege.

Raportând textele anterior menționate la cauza dedusă judecății, se constată că, prin sentința penală nr. 2024/7674 din data de 18.12.2024, Tribunalul de Primă Instanță din Bruxelles, secția corecțională, a dispus condamnarea numitului A. la pedeapsa de 7 ani (2555 zile) închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tentativă de asasinat, prevăzută de art. 51, 52, 80 alin. (1), (39)2, 393, 394 din C. pen. belgian și port de obiecte care nu sunt concepute ca arme cu intenția clară de a amenința sau vătăma fizic persoane, prevăzută de art. 19 alin. (1), (7)º, 23 alin. (1) și 26 din Legea din 08.06.2006 belgiană.

Astfel cum rezultă din certificatul înaintat de autoritatea judiciară străină, sentința penală din data de 18.12.2024 a rămas definitivă la data de 19.01.2025.

Înalta Curte constată că faptele pentru care a fost condamnat apelantul A. au corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al unei tentative la infracțiunea de la omor, prevăzută de art. 32 alin. (1) din C. pen. român, raportat la art. 188 din C. pen. român.

În ceea ce privește consimțământul condamnatului la transfer, se constatată că aceasta nu și-a exprimat acordul pentru transferul în România, însă acesta nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Apelantul A. este cetățean român, iar din documentele transmise de autoritățile străine rezultă că s-a dispus expulzarea din Belgia, pentru o perioadă de 15 ani.

Verificând motivele ce conduc la refuzul recunoașterii și executării stabilite în actul normativ evocat, Înalta Curte constată că nu este incident niciunul dintre acestea. Astfel, din fișa de cazier și datele de la dosar, nu rezultă că numitul A., ar mai fi fost condamnat, în România sau într-un alt stat, pentru aceleași infracțiuni și acesta nici nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală.

În consecință, considerând întrunite condițiile de recunoaștere și executare a hotărârii definitive pronunțate de autoritatea judiciară străină, astfel cum și prima instanță a reținut, în conformitate cu dispozițiile art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 61/F din 03 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Văzând și dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga condamnatul la plata sumei de 300 de RON cu titlu de cheltuieli judiciare, iar în temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 61/F din 03 iunie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Galați, secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 08 iulie 2025.