ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 decembrie 2025

Deliberând asupra apelului de față, în baza actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 110/F din 28 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025, în baza art. 166 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați privind cererea formulată de autoritățile judiciare străine din Regatul Belgiei, de transferare a persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor emise de Tribunalul de Primă Instanță din Liege, respectiv sentința nr. 2023/2038 din 26.06.2023, definitivă la data de 11.06.2022; sentința nr. 2022/1399 din 10.05.2022 definitivă la data de 11.06.2022 și sentința nr. 2023/666 din data de 28.02.2023, definitivă la data de 29.03.2023, prin care i s-a aplicat persoanei condamnate A. pedeapsa privativă de libertate de 5 ani și 9 luni închisoare în regim privativ de libertate (compusă din 3 ani, 16 luni, 14 luni și 3 luni - în total 2085 zile), pentru săvârșirea infracțiunilor de "tentativă la furt calificat", "furt calificat" și "ședere ilegală", prevăzute de art. 51, 52, 56, 4611 463, 467, 484, 485, 486, 487, 75 din C. pen. belgian, având corespondent în legea română în infracțiunile de "tentativă la furt calificat" (prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.), "furt calificat" (prevăzută de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) și "neexecutarea sancțiunilor penale" (prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 C. pen. referitor la comiterea infracțiunilor în stare de recidivă.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A. în vederea continuării executării pedepsei totale de 5 ani și 9 luni închisoare (2085 zile) în regim de detenție și dispune transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

În temeiul art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, s-au dedus din pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare (2085 zile) în regim de detenție, următoarele perioade: arest preventiv 224 zile (96 zile de la 03.02.2022 la 10.05.2022 și 128 zile de la 23.12.2022 la 30.04.2023), și perioada executată de la 13.05.2023 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa de 5 ani și 9 luni închisoare (2085 zile) în regim de detenție pe numele persoanei condamnate astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României conform prevederilor prezentei hotărâri.

Pentru a dispune astfel, în esență, Curea de Apel Galați a reținut că prin adresa nr. x/2025 din data de 13.08.2025 înregistrată pe rolul Curții de Apel Galați la data de 14.08.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați a transmis cererea autorităților judiciare din Belgia, prin care se solicită transferul persoanei condamnate A., în vederea continuării executării pedepsei, fiind condamnată de Tribunalul de Primă Instanță din Liege prin sentințele a căror recunoaștere s-a soșlicitat în cauză.

Astfel, s-a reținut că Ministerul Justiției din România - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați, potrivit prevederilor Legii 302/2004, certificatul redactat de conform dispozițiilor Deciziei Cadru 2008/909/JAI a Consiliului Europei din 27.11.2008, sentințele de condamnare privind pe persoana în cauză, opinia la transfer a persoanei condamnate privind acordul pentru transferul executării pedepsei din Spania în România, fișa DEPABD și copia de pe cazierul judiciar .

A reținut prima instanță că din documentele transmise de autoritățile judiciare din Belgia, în conformitate cu Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, rezultă că față de persoana condamnată s-a dispus executarea pedepsei de 5 ani și 9 luni - 2085 zile închisoare (3 ani, 16 luni, 14 luni și 3 luni), pentru săvârșirea infracțiunilor de "tentativă la furt calificat", "furt calificat" și "ședere ilegală", prevăzute de art. 51, 52, 56, 4611 463, 467, 484, 485, 486, 487, 75 din C. pen. belgian, care au corespondent în legea română în infracțiunile de "tentativă la furt calificat" (prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.), pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani și 6 luni, "furt calificat" (prevăzută de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani și "neexecutarea sancțiunilor penale" (prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.) pedepsită cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau amenda, cu aplicarea art. 41 C. pen. referitor la comiterea infracțiunilor în stare de recidivă.

În fapt, s-au reținut următoarele:

Conform sentinței nr. 2023/2038 din 26.06.2023, definitivă la data de 11.06.2022:

- Condamnatul A., aflat în Esneux, la 13 mai 2023, a furat diverse obiecte de valoare nedeterminată, în detrimentul lui B., în acest caz un C., două pulovere D. și o geanta sport marca E.. Furtul a fost comis prin efracție și se afla în stare de recidivă legală la data faptelor. În Esneux și Lidge, la data de 13 mai 2023, persoana în cauza se afla în situație de ședere ilegală în Regat, cu împrejurarea că infracțiunea a fost comisă într-o perioadă de 3 ani de la data la care condamnarea pronunțată la 29 iulie 2022 prin hotărârea corecțională din Lidge a dobândit autoritate de lucru judecat.

Conform sentinței nr. 2022/1399 din 10.05.2022 definitivă la data de 11.06.2022:

- Condamnatul A., aflat în Lidge, la 03 februarie 2022, a furat o poșetă și doua laptopuri, cu o valoare totală nedeterminată, în detrimentul lui F.. Furtul a fost comis prin efracție. Dl. A. se afla în stare de recidivă legală la data faptelor.

Conform sentinței nr. 2023/666 din data de 28.02.2023, definitivă la data de 29.03.2023:

- Condamnatul A., aflat în Vise, la 23 decembrie 2022, A. a furat diverse obiecte cu valoare totală nedeterminată în detrimentul lui G. si H..

În același loc și în aceeași zi, a încercat sa fure obiecte nespecificate în detrimentul lui I. SI I. și J.. Tentativa de furt a fost comisă prin efracție.

La Lidge și oriunde altundeva pe teritoriul Regatului, cel puțin începând cu 29.07.2022, domnul A. a locuit ilegal pe teritoriu, cu împrejurarea că infracțiunea a fost comisă într-o perioadă de 3 ani de la condamnarea pronunțată la data de 29.07.2022 prin hotărârea Tribunalului corecțional din Lidge pentru aceleași fapte, care a dobândit autoritate de lucru judecat.

Curtea de apel a constatat că sunt realizate condițiile prevăzute de articolul 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru transferarea persoanei condamnate, reținând că hotărârile de condamnare sunt definitive și executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele constituie infracțiuni în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, respectiv "tentativă la furt calificat" (prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) pedepsită cu închisoarea de la 6 luni la 2 ani și 6 luni, "furt calificat" (prevăzută de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen.) și "neexecutarea sancțiunilor penale" (prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen.), cu aplicarea art. 41 C. pen. referitor la comiterea infracțiunilor în stare de recidivă și autorul ar fi fost sancționabil (lit. b), condamnatul este cetățean român cu domiciliul în România (lit. c), și, deși nu și-a dat consimțământul pentru transferul executării pedepsei în România, acesta nu este necesar, întrucât, pe de o parte, este cetățean român ce trăiește în România, iar pe de altă parte, conform datelor menționate în cuprinsul certificatului, persoana condamnată va fi deportată de îndată ce va fi exonerată de executarea pedepsei, în temeiul ordinului de expulzare/deportare emis la data de 08.03.2024, reținându-se că în aceste condiții consimțământul persoanei condamnate nu este necesar, conform art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004.

Totodată, a reținut instanța de fond că nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004, astfel: nu este incident principiul non bis in idem, condamnatul nu beneficiază de imunitate de jurisdicție în România, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, nu este incident vreun motiv de neexecutare a pedepsei prevăzut de legea penală română, iar condamnatul deși nu a fost prezent personal la toate procesele penale finalizate prin condamnarea sa la pedeapsa închisorii, acesta a avut cunoștință de procese a avut mandatat un avocat și a fost apărat în cadrul proceselor, fiind îndeplinite sub acest aspect, dispozițiile art. 163 lit. g) din Legea nr. 302/2004, în sensul că, atunci când persoana condamnată nu a fost prezentă personal la judecată, persoana a fost încunoștințată, în timp util, prin citație scrisă înmânată personal sau prin notificare telefonică, fax, e-mail sau prin orice alte asemenea mijloace, cu privire la ziua, luna, anul și locul de înfățișare și la consecințele legale în caz de neprezentare sau persoana, având cunoștință de ziua, luna, anul și locul de înfățișare, a mandatat pe avocatul său ales sau desemnat din oficiu să o reprezinte, iar reprezentarea juridică în fața instanței de judecată a fost realizată în mod efectiv de către avocatul respectiv.

De asemenea, s-a reținut că pedeapsa cu închisoarea corespunde ca natură cu pedepsele reglementate de legea penală română, iar durata acesteia nu depășește limita maximă specială a pedepsei prevăzute de legea penală română pentru aceleași infracțiuni.

Ca atare, instanța de fond a constatat că sunt îndeplinite cumulativ condițiile legale privind transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei, iar cu privire la afirmațiile persoanei condmnate conform cărora există posibilitatea liberării condiționate, s-a menționat că această vocație o are și în România, neexistând la acest moment procesual vreun act care să facă dovada afirmațiilor acestuia, cu privire la o eventuală liberare anticipată.

În consecință, Curtea de apel a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Galați privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, cu consecința recunoașterii hotărârilor de condamnare și transferarea persoanei condamnate A. pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

*****

Împotriva acestei sentințe a declarat apel, în termen legal, persoana condamnată A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 25.11.2025, când s-a stabilit termen pentru soluționare la data de 04.12.2025, ocazie cu care s-au luat concluziile apărării apelantului și ale reprezentantului Ministerului Public, acestea fiind detaliate în cuprinsul părții introductive a prezentei decizii.

Prin motivele de apel susținute cu prilejul dezbaterilor, în esență, apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul A. a menționat că apelantul nu este de acord a fi transferat în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, solicitându-se astfel respingerea cererii de transfer și să se aibă în vedere faptul că apelantul dorește să execute pedeapsa în Belgia.

Analizând apelul declarat de apelantul persoană condamnată A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că este nefondat, pentru următoarele considerente:

Recunoașterea și executarea hotărârilor judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia față de cetățeanul român A. este condiționată în speță de îndeplinirea cumulativă a cerințelor prevăzute de art. 167 alin. (1) lit. a)-e) din Legea nr. 302/2004 republicată, obiectul procedurii fiind cel prevăzut de art. 172 alin. (3) din aceeași lege.

Potrivit dispozițiilor art. 167 din Legea nr. 302/2004, republicată:

(1) Instanța română recunoaște și pune în executare hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții:

a) hotărârea este definitivă și executorie;

b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte;

c) persoana condamnată are cetățenie română;

d) persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România. Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România. Dacă este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei condamnate, consimțământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;

e) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

În cauză se constată că prima instanță a analizat judicios actele dosarului și a concluzionat întemeiat că sunt îndeplinite condițiile legale pentru recunoașterea hotărârii străine de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia, dispunând transferul persoanei condamnate A. într-un penitenciar din România în vederea executării pedepsei stabilite prin hotărârile definitive recunoscute în cauză.

Astfel, similar primei instanțe, Înalta Curte constată că persoana în cauză a fost condamnată de Tribunalul de Primă Instanță din Liege prin: sentința nr. 2023/2038 din 26.06.2023, definitivă la data de 11.06.2022; sentința nr. 2022/1399 din 10.05.2022 definitivă la data de 11.06.2022 și sentința nr. 2023/666 din data de 28.02.2023, definitivă la data de 29.03.2023, la pedeapsa privativă de libertate de 5 ani și 9 luni închisoare (3 ani, 16 luni, 14 luni și 3 luni - 2085 zile), pentru săvârșirea infracțiunilor de "furt calificat" și "ședere ilegală", prevăzute de art. 51, 52, 56, 4611 463, 467, 484, 485, 486, 487, 75 din C. pen. belgian.

Examinând actele și lucrările dosarului, se constată că prima instanță a reținut în mod legal întrunirea tuturor condițiilor pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârilor de condamnare pronunțate de autoritățile din Belgia, respectiv: caracterul definitiv și executoriu al hotărârii, existența dublei incriminări (faptele comise de apelantul A. constituind infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, respectiv infracțiunile de "tentativă la furt calificat" prevăzută de art. 32 alin. (1) C. pen. rap. la art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen., "furt calificat" prev. de art. 228- 229 alin. (1) lit. d) C. pen. și "neexecutarea sancțiunilor penale" prevăzută de art. 288 alin. (1) C. pen., cu aplicarea art. 41 C. pen.), statutul condamnatului de cetățean român, precum și neincidența vreunuia dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Totodată, în cauză, se constată conform datelor menționate în cuprinsul certificatului, faptul că statul străin a dispus expulzarea apelantului persoană condamnată A., în acest sens fiind emis ordinul de părăsire a teritoriului Belgiei, nr. 2030/08.03.2024/ref. x, și în plus se constată din cuprinsul sentințelor de condamnare ce fac obiectul recunoașterii faptul că una din infracțiunile pentru care s-a dispus condamnarea acestuia este de "ședere ilegală", potrivit C. pen. belgian

Prin urmare, Înalta Curte apreciază că sunt îndeplinite condițiile legale pentru a se dispune recunoașterea și executarea pedepsei în România, avându-se în vedere că, deși persoana condamnată a arătat că dorește să rămână în continuare în statul de condamnare, apelantul persoană condamnată A. este cetățean român, iar recunoașterea în România a hotărârii prin care a fost condamnat, putându-se dispune chiar dacă acesta nu este de acord cu transferul, deoarece, așa cum rezultă din actele și lucrările dosarului, autoritățile din Belgia au luat măsura expulzării împotriva acestuia, astfel că, în aceste condiții se constată îndeplinită în cauză și cerința prevăzută de dispozițiile art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată.

De asemenea, în cauză, se reține că nu există vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c)-f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Totodată, din examinarea tuturor datelor existente în speță, rezultă că persoanei condamnate i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil și nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte a persoanei condamnate în România sau într-un alt stat.

În concluzie, instanța de control judiciar constată că în mod legal prima instanță a dispus recunoașterea hotărârilor penale definitive privind pe apelantul persoană condamnată A. și transferul acestuia într-un penitenciar din România pentru continuarea executării pedepsei aplicate, hotărârea atacată fiind așadar legală și temeinică, iar apelul de față nefondat.

De altfel, în cadrul prezentului demers judiciar, persoana condamnată A. nu contestă argumentele care susțin soluția instanței de fond, ci, exclusiv împrejurarea că nu este de acord cu transferul în România și că dorește să rămână în continuare în statul de condamnare, însă aceste aspecte nu constituie motive de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 sau vreun impediment la transfer, împotriva sa fiind emis, așa cum s-a arătat, un ordin de părăsire a teritoriului Belgiei.

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 110/F din 28 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga apelantul la plata cheltuielilor judiciare către stat, iar potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 110/F din 28 august 2025 pronunțată de Curtea de Apel Alba Galați, secția penală și pentru cauze cu minori, în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul-persoană condamnată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 decembrie 2025.