ÎCCJ, Secția penală
ÎCCJ, Secția penală (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2025)
Ședința publică din data de 19 martie 2025
Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:
Prin sentința penală nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală, în baza art. 166 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală republicată, a fost admisă cererea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de apel Alba Iulia, privind cererea de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A..
În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală republicată, au fost recunoscute următoarele hotărâri judecătorești de condamnare privind pe A.:
Hotărârea de condamnare pronunțată la 05.12.2023 de Curtea de Apel din Liege, definitivă la 06.03.2024, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 2 ani și o lună închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie calificată, furt calificat, accesul ilegal la un sistem informatic și trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prevăzute de art. 398 C. pen. belgian raportat la art. 461, art. 467, art. 468, art. 470, art. 471, art. 472, art. 479, art. 480, art. 483, art. 484, art. 486, art. 487, art. 496 C. pen. belgian, de art. 504 quater C. pen. belgian și art. 145 din Legea comunicațiilor electronice din 13.06.2005, și de art. 75 din Legea privind accesul pe teritoriu, șederea, stabilirea și îndepărtarea străinilor din 15.12.1980, având corespondent în legislația română în infracțiunile prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1) C. pen. român, de art. 228 - 229 C. pen. român, de art. 360 C. pen. român și de art. 262 C. pen. român.
Hotărârea de condamnare pronunțată la 05.05.2021 de Tribunalul corecțional Dinant, definitivă la 06.06.2021, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 30 de luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie calificată, prevăzute art. 461, art. 467, art. 468, art. 470, art. 471, art. 472, art. 479, art. 480, art. 483, art. 484, art. 486, art. 487, art. 496 C. pen. belgian C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunea prevăzută de art. 233 - 234 C. pen. român.
Hotărârea de condamnare pronunțată la 19.02.2020 de Tribunalul corecțional Dinant, definitivă la 20.03.2020, prin care persoana transferabilă a fost condamnată la pedeapsa de 20 de luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de violență în familie, hărțuire și violare de domiciliu prevăzute de art. 398, art. 66, art. 392, art. 398, art. 405 bis, art. 410 C. pen. belgian, art. 439 C. pen. belgian și de art. 442 bis C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunile prevăzute de art. 199 raportat la art. 193 C. pen. român, art. 208 C. pen. român și de art. 224 C. pen. român.
Au fost contopite pedepsele aplicate persoanei transferabile A. în pedeapsa rezultantă de 2.260 zile închisoare de zile închisoare.
S-a dispus executarea de către numitului A. a pedepsei principale de 2.260 de zile închisoare într-un penitenciar din România.
Au fost scăzute din pedeapsa principală de 2.260 de zile închisoare aplicată persoanei condamnate A., perioada arestării preventive de 281 zile, precum și perioada executată începând cu 25.02.2023 până la zi.
Pentru a pronunța această soluție, prima instanță a reținut că, prin ordonanța din data de 31.12.2024 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia în dosar nr. x/2024, s-a dispus sesizarea Curții de apel Alba Iulia în vederea admiterii cererii de transferare în România a persoanei condamnate A. prin recunoașterea hotărârilor de condamnare menționate în certificatul transmis de autoritățile judiciare din Belgia și a punerii în executare a acestora.
S-a notat că împreună cu sesizarea Parchetului au fost atașate certificatul prevăzut la art. 4 din Decizia-Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului U.E., copia hotărârii de condamnare din data de 05.12.2023, pronunțată de Curtea de Apel din Liege, copia hotărârii de condamnare din data de 05.05.2021, pronunțată de Tribunalul Corecțional din Dinant, copia hotărârii din data de 10.11.2023, pronunțată de Tribunalul Corecțional din Namur, prin care a fost revocată suspendarea condiționată a executării pedepsei de 30 luni închisoare aplicată persoanei condamnate A. prin hotărârea de condamnare din data de 05.05.2021, pronunțată de Tribunalul Corecțional din Dinant, copia hotărârii de condamnare din data de 19.02.2020, pronunțată de Tribunalul Corecțional din Dinant, certificatul de executare a pedepsei, precum și notificarea prevăzută în anexa II, în conformitate cu art. 6 alin. (4) din Decizia-cadru 2008/909/JAI, privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală.
A mai fost arătat că, în urma verificărilor efectuate de către Ministerul Justiției s-a constatat că persoana transferabilă este cetățean român și a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 6 ani și 3 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunilor de tâlhărie, furt calificat, efectuare de operațiuni financiare în mod fraudulos, acces ilegal la un sistem informatic, sustragere de la măsurile de îndepărtare de pe teritoriu, tâlhărie calificată, lovire sau alte violențe în forma violenței în familie, hârțuire și violare de domiciliu.
Conform actelor transmise la dosar, s-a reținut că pedeapsa cu închisoarea a persoanei condamnate A. a început la data de 25.02.2023, urmând să expire data de 27.07.2028.
Analizând sesizarea cu care a fost învestită pe baza lucrărilor dosarului, Curtea, în esență, a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004.
Astfel, s-a reținut că hotărârile a căror recunoaștere se solicită sunt definitive și executorii.
Apoi, faptele pentru care s-au aplicat pedepse ar fi constituit infracțiuni și potrivit legii penale române. Sub acest aspect, evaluând situația de fapt reținută cu privire la persoana condamnată, s-a arătat că:
La data de 19 mai 2022, în localitatea Dinant, numitul A. împreună cu numitul B. au comis un furt cu violență împotriva lui C.. Susnumiții au doborât victima la pământ și i-au sustras telefonul și rucsacul.
În data de 19 mai 2022, în Dinant, numitul A. a furat un card bancar aparținând lui D. și E.. Acest furt a fost comis cu circumstanța de efracție, cu escaladare sau chei false. La data de 19 mai 2022, în Dinant, numitul A. a utilizat cardul bancar furat anterior la două magazine night and day și a retras fraudulos de pe card suma totală de 87,25 euro.
La data de 25 februarie 2023 numitul A. a fost surprins în Namur, aflându-se în situația de ședere ilegală pe teritoriul belgian.
În raport cu această situație de fapt, prima instanță a constatat că faptele comise de inculpat ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunile prevăzute de art. 233 - 234 alin. (1) C. pen. român (tâlhărie calificată), de art. 208 și 209 C. pen. român (furt calificat), de art. 360 C. pen. român (accesul ilegal la un sistem informatic) și de art. 262 C. pen. român (trecerea frauduloasă a frontierei de stat).
În data de 22 noiembrie 2020 în localitatea Dinant, persona condamnată a sustras, cu ajutorul violenței sau amenințărilor, o sumă de bani mărunți și un pachet de țigări, de la numitul F.., cu această ocazie fiind folosite sau prezentate arme sau obiecte similare ori vinovatul a lăsat să se creadă că era înarmat.
Astfel, Curtea a constatat că faptele comise de inculpat ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiunile prevăzute de art. 233 - 234 C. pen. român (tâlhărie calificată).
În perioada 01.06.2018 și 30.09.2019, în timp ce se afla în Dinant sau în alte locuri din Regat, în mai multe rânduri, la date nespecificate, numitul A. a lovit-o cu intenție și i-a provocat leziuni numitei Ville C., partenera sa, care era însărcinată.
În perioada 01.02.2019 și 30.09.2019, în timp ce se afla în Dinant sau în alte locuri din Regat, în mai multe rânduri, la date nespecificate, numitul A. a hărțuit-o pe Ville C., deși știa că acest comportament va afecta grav liniștea persoanei vizate, faptele fiind comise în timp ce victima era însărcinată.
În perioada 01.02.2019 și 30.09.2019, în timp ce se afla în Dinant sau în alte locuri din Regat, în mai multe rânduri, la date nespecificate, susnumitul a hărțuit-o prin intermediul unei rețele sau a unui serviciu de comunicații electronice pe Ville C.
În data de 30.09.2019, persoana în cauză a violat domiciliul lui Ville C. din Dinant. În timpul nopții acesta a pătruns prin efracție în locuința fostei sale partenere prin spargerea cadrului ferestrei de la spălătorie.
Și cu privire la aceste fapte, Curtea de Apel Alba Iulia a constat că există o corespondență în legislația penală română, acestea constituind infracțiunile prevăzute de art. 199 raportat la art. 193 C. pen. român (violență în familie), art. 208 C. pen. român (hărțuire) și de art. 224 C. pen. român (violare de domiciliu).
Curtea a reținut și faptul că persoana condamnată A. are cetățenie română.
În ceea ce privește acordul persoanei condamnate de a fi transferată în România, prima instanță a reținut că A. a fost notificat cu privire la demersurile efectuate în sensul transferării sale în vederea executării restului de pedeapsă în România, iar poziția acestuia a fost de refuz al transferului. În motivarea refuzului de a fi transferat, persoana condamnată a invocat faptul că urmează în Belgia un curs de alfabetizare, că are o parteneră în Belgia și doi copii care îl vizitează în mod regulat, persoane pe care nu le-ar mai vedea dacă ar fi transferat în România. De asemenea, persoana transferabilă a invocat faptul că are părinții în România, dar nu este în relații bune cu mama sa; ar dori să fie liberat condiționat și să părăsească Belgia, pentru a merge la fratele său în Marele Ducat, unde își va găsi de lucru.
Judecătorul primei instanțe a susținut că potrivit art. 167 alin. (1) lit. d) teza a II-a din Legea nr. 302/2004, consimțământul persoanei transferabile nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român […], și deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.
Or, din actele dosarului rezultă cu claritate faptul că persoana transferabilă A. a fost expulzată din Belgia, ca o consecință a condamnării sale prin Hotărârea de condamnare pronunțată la 05.12.2023 de Curtea de Apel din Liege, definitivă la 06.03.2024, prin care aceasta a fost condamnată printre altele, și pentru săvârșirea infracțiunii prevăzute de art. 75 din Legea privind accesul pe teritoriu, șederea, stabilirea și îndepărtarea străinilor din 15.12.1980 având corespondent în legislația română în infracțiunea de art. 262 C. pen. român, reținându-se în sarcina acestuia că, la data de 25 februarie 2023, la Namur, se afla în situația de ședere ilegală pe teritoriul belgian.
În considerarea acestei condamnări, la data de 18 martie 2024, persoanei transferabile i s-a comunicat Ordinul de părăsire a teritoriului belgian . A mai arătat Curtea că, deși acest înscris nu este tradus în limba română, acest fapt nu constituie un impediment de a valorifica măsura expulzării dispusă de autoritățile belgiene, atâta timp cât această dispoziție rezultă cu claritate din conținutul ordinului de a părăsire a Belgiei. În plus, ordinul de părăsire a teritoriului este executoriu, persoana transferabilă putând să conteste măsura într-un termen de maxim 30 de zile. De asemenea, măsura poate fi suspendată dacă se solicită în maxim 5 zile. Raportat la data notificării persoanei transferabile cu ordinul de părăsire a Belgiei (18.03.2024), s-a constatat, dincolo de caracterul executoriu al acestuia, că măsura a rămas și definitivă.
Cât privește motivele de refuz invocate de persoana transferabilă (respectiv faptul că are o relație cu o persoană din Belgia și că are în această țară doi copii minori), acestea nu au fost primite de prima instanță, în contextul în care o parte dintre infracțiunile pentru care persoana transferabilă a fost condamnată au fost comise împotriva concubinei acestuia.
Nu în ultimul rând, Curtea de Apel Alba Iulia a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată, precizându-se suplimentar că, în raport cu infracțiunile echivalente în legislația națională nu a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei, nefiind incident vreun alt impediment legal privind recunoașterea hotărârii și executarea pedepsei în România.
Totodată, s-a menționat că în cauză nu există informații potrivit cărora persoana transferabilă este cercetată în România pentru aceleași fapte penale pentru care a fost condamnată în străinătate.
Împotriva sentinței penale nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală a formulat apel persoana condamnată A., care a susținut, în esență, că urmează a fi prezentat comisiei pentru liberare condiționată.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 28 februarie 2025, sub numărul x/2025, fiind fixat termen de judecată la data de 05 martie 2025.
Prin încheierea din 05 martie 2025, Înalta Curte a admis cererea formulată de reprezentantului Ministerului Public și a dispus emiterea unei adrese către autoritățile judiciare din Belgia pentru a comunica aspecte referitoare la situația juridică a persoanei transferabile, respectiv la posibilitatea ori condițiile liberării sale condiționate, precum și dacă, în eventualitatea în care aceasta a fost liberată condiționat, autoritățile străine își mențin solicitarea de recunoaștere și transferare în România în vederea executării pedepsei.
Prin adresa din 13 martie 2025, autoritățile judiciare din Belgia au comunicat faptul că numitul A. este în prezent deținut într-un penitenciar din Marche-en-Famenne și a depus o cerere de eliberare în vederea părăsirii teritoriului, declarând că dorește să se întoarcă în România, în Hunedoara la părinții săi.
S-a precizat că asupra acestei solicitări Tribunalul de aplicare a pedepselor din Liege urmează să adopte o decizie în data de 24 martie 2025.
Examinând sentința penală apelată prin prisma criticilor formulate de persoana condamnată, a actelor depuse la dosare și a normelor legale incidente, Înalta Curte constată că apelul declarat de persoana condamnată A. este nefondat, pentru următoarele considerente:
Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent.
Raportat la acest cadru normativ, evaluând datele particulare ale cauzei, Înalta Curte, în acord cu prima instanță, constată întrunirea tuturor condițiilor prevăzute de lege pentru admiterea cererii de recunoaștere și executare pe teritoriul României a hotărârii de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare belgienea față de apelantul A..
În acest sens se constată că, cele trei hotărâri de condamnare pronunțate, după caz, de Curtea de Apel din Liege și de Tribunalul Corecțional Diant sunt definitive și executorii [condiția prev. de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004]; faptele pentru care s-au aplicat pedepse cu închisoarea, astfel cum au fost redate/descrise în cuprinsul certificatului și în hotărârea apelată, ar fi constituit infracțiuni în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, acestea întrunind, în dreptul național, elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie calificată, prev. de art. 233-art. 234 C. pen., furt calificat, prev. de art. 228-229 C. pen., accesul ilegal la un sistem informatic, prev. de art. 360 C. pen., trecerea frauduloasă a frontierei de stat, prev. de art. 262 C. pen., violență în familie, prev. de art. 199 rap. la art. 193 C. pen., hărțuire, prev. de art. 208 C. pen. și violare de domiciliu, prev. de art. 224 C. pen. [condiția prev. de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004]; persoana condamnată A. nu a fost condamnată în România pentru aceeași faptă [condiția negativă prev. de art. 163 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004]; persoana condamnată este cetățean român [condiția prev. de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004]; deși persoana condamnată nu a consimțit la executarea pedepsei în România, față de aceasta a fost emis, la data de 18.03.2024 un "Ordin de părăsire a teritoriului" belgian [condiția prev. de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004].
Înalta Curte constată că motivul de apel susținut de persoana transferabilă A., în sensul că ar urma să fie prezentat unei comisii pentru liberarea condiționată, nu este susținut de actele din dosar. Așa cum s-a menționat anterior, la solicitarea instanței române în legătură cu liberarea condiționată și precizarea expresă privind menținerea certificatului, autoritățile judiciare din Belgia au comunicat că apelantul a formulat o cerere de eliberare în vederea părăsirii teritoriului motivat de faptul că dorește să se întoarcă în România, în Hunedoara la părinții săi.
În aceste condiții, cererea de părăsire a teritoriului belgian formulată la data de 24 martie 2025, nu împiedică transferul persoanei condamnate într-un penitenciar din România, ci ar putea constitui o măsură complementară față de Ordinul de părăsire a teritoriului Belgiei dispus cu privire la cetățeanul român A., la data de 18 martie 2024 .
În altă odine de idei, se reține că apelantului i-a fost respectat dreptul la un proces echitabil (aceasta fiind prezentă personal la judecata desfășurată de autoritățile belgiene) și că nu există date cu privire la pronunțarea unei hotărâri de condamnare pentru aceleași fapte ale acesteia în România sau într-un alt stat și, în fine, nu este incident vreunul dintre cazurile de nerecunoaștere prevăzute de art. 163 alin. (1) lit. c) - f) ori alin. (2) din Legea nr. 302/2004.
În concluzie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că, în mod corect, prima instanță a dispus recunoașterea hotărârilor penale definitive pronunțate de autoritățile judiciare belgiene, hotărârea apelată fiind legală și temeinică.
Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată raportat la art. 421 alin. (1) lit. b) C. proc. pen.., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen.., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, va rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 4 din 20 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Alba Iulia, secția penală.
Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1163 RON, rămâne în sarcina statului.
Definitivă.
Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 martie 2025.