ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 04 noiembrie 2025

Deliberând asupra cauzei de față,

În baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 188/PI din data de 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timișoara privind cererea de recunoaștere a hotărârii judecătorești străine și de transfer într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A..

În baza art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 s-a dispus recunoașterea hotărârii penale nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanță Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, rămasă definitivă la data de 28.05.2025 față de persoana condamnată A., prin care aceasta a fost condamnată la pedeapsa de 4 ani (1460 zile) închisoare, pentru săvârșirea a 11 infracțiuni de furt, furt calificat prin forță și amenințare, manipularea datelor computerizate pentru a obține un beneficiu economic ilegal și participarea la o un grup infracțional organizat sau într-o asociere constituită cu scopul de comite infracțiuni împotriva persoanelor sau bunurilor, conform C. pen. belgian, corespunzătoare infracțiunilor prevăzute de dispozițiile art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen. (tâlhăria calificată), de dispozițiile art. 228 alin. (1) din C. pen. (furtul), de dispozițiile art. 249 C. pen. (frauda informatică) și de art. 367 alin. (1) din C. pen. (inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat).

A dispus transferarea într-un penitenciar din România a persoanei condamnate A., în vederea executării pedepsei totale de 4 ani (1460 zile) închisoare, în regim de detenție.

În baza art. 73 C. pen. a dedus din pedeapsă, perioada de 393 zile executată din data de 27.05.2024 (data arestării sale) până la data de 24.06.2025 și în continuare, din data de 24.06.2025 până la data încarcerării într-un penitenciar din România și a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru a dispune în acest sens, Curtea de Apel Timișoara a reținut că prin hotărârea penală nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanță Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, rămasă definitivă la data de 28.05.2025, numitul A. fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani (1460 zile) închisoare, pentru săvârșirea a 11 infracțiuni, respectiv:

"furt cu violență sau amenințare, cu circumstanțe agravante" (o infracțiune), "furt simplu, cu circumstanțe agravante" (3 infracțiuni), "manipularea datelor computerizate pentru a obține un beneficiu economic ilegal"(4 infracțiuni), "parte dintr-un grup infracțional constituit în scopul săvârșirii de infracțiuni împotriva persoanelor sau a bunurilor, altele decât cele pedepsite cu închisoarea pe viață sau cu închisoare între 10 și 15 ani sau mai lungă" (o infracțiune), și "participare într-o asociere constituită cu scopul de a comite delicte asupra persoanelor sau bunurilor" (2 infracțiuni), conform C. pen. belgian.

În sentința sus menționată, s-au reținut următoarele fapte:

1) La Hove, în data de 27.05.2025, A., împreună cu B., C. și D. au sustras (cu violență sau amenințări de la persoană aflată în situație vulnerabilă) în detrimentul lui E. și F. un portofel, care conținea un card bancar BNP G. pe numele lui F., un card bancar BNP G. pe numele lui E., o carte de identitate și un permis de conducere, ambele pe numele lui E., precum și o sumă de bani nedeclarată (pct. A din hotărârea de condamnare).

Fapta este incriminată în legislația penală română de dispozițiile art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen. (tâlhăria calificată).

Faptele sunt incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 228 alin. (1) din C. pen. (furtul).

Faptele sunt incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. art. 249 din C. pen. (frauda informatică).

Faptele sunt incriminate în legislația penală din România de dispozițiile art. 367 alin. (1) din C. pen. (inițierea sau constituirea unui grup infracțional organizat).

Cu ocazia verificărilor efectuate în baza de date a Direcției de Evidență a Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date a rezultat faptul că persoana condamnată este cetățean român, domiciliat în municipiul Timișoara, jud. Timiș.

Instanța a constatat că în prezenta cauză sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 167 din Legea 302/2004, necesare pentru recunoașterea și executarea sentinței nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanță Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, rămasă definitivă la data de 28.05.2025, numitul A..

Astfel, hotărârea a cărei recunoaștere se solicită este definitivă și executorie (hotărârea a rămas definitivă la data de 28.05.2025), faptele pentru care s-a aplicat pedeapsa constituie infracțiuni și în România și autorul ar fi sancționabil (conform C. pen. român, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen., de furt prevăzut de art. 228 alin. (1) din C. pen., de fraudă informatică prevăzută de art. 249 C. pen. și de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.).

De asemenea, instanța a constatat că, deși persoana condamnată nu a fost de acord cu executarea restului de pedeapsă în România, consimțământul acesteia nu este necesar întrucât, pe de o parte, este cetățean român și are domiciliul în România și, pe de altă parte, persoana condamnată va fi expulzată în România (conform ordinului nr. x din 31.07.2025 emis de Serviciul Public Federal Afaceri Interne, Oficiul pentru Imigrări fila 11-verso pct. b și filele x). Din cuprinsul ordinului de părăsire a teritoriului Belgiei rezultă că apărările persoanei condamnate legate de faptul că mama sa locuiește în Belgia și îl poate astfel vizita, invocate de apărătorul acesteia pentru a susține respingerea cererii de transfer în România, au fost analizate și s-a constatat că nu a solicitat reședință pe o perioadă mai lungă de 3 luni în calitate de cetățean UE, că nu are vreo relație sau copii pe teritoriul Belgiei, iar pentru protecția oferită de art. 8 din Convenția europeană, pe lângă existența relației de rudenie trebuie să existe și o formă de dependență care nu rezultă în prezenta cauză(fila x).

Totodată, instanța de fond a apreciat că în cauză nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163 din Legea 302/2004-numitul A. nu a fost condamnat în România pentru aceleași fapte și nici nu a executat o pedeapsă aplicată de un alt stat pentru aceleași fapte, nu beneficiază de imunitate de jurisdicție penală, răspunde penal potrivit legii române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei și nici amnistia, grațierea sau dezincriminarea faptei, iar condamnatul a fost prezent personal la procesul în urma căruia a fost luată decizia, conform certificatului emis de autoritățile judiciare din Austria(fila 14-verso).

Instanța a mai constatat și faptul că nu se impune o adaptare a pedepsei privative de libertate aplicată de instanța străină, în sensul art. 166 alin. (8) raportat la alin. (6) lit. b) din Legea nr. 302/2004 întrucât natura acestei pedepse corespunde, sub aspectul denumirii și al regimului, cu pedeapsa reglementată de legea penală română, iar durata pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni nu depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

A reținut că din cuprinsul certificatului emis de autoritățile judiciare din Regatul Belgiei, rezultă că din totalul pedepsei aplicate, persoana condamnată a executat o durată de 393 zile, începând din data de 27.05.2024 (data arestării sale), conform calcului din data de 24.06.2025, aceasta urmând a fi finalizată la data 26.05.2028.

În prezent, persoana condamnată se află în Penitenciarul Turnhout, în executarea pedepsei, iar executarea integrală a pedepsei urmează a avea loc, în statul emitent, pe data de 26.05.2028.

Împotriva acestei sentințe penale, persoana condamnată A. a formulat apel, solicitând admiterea acestuia, desființarea hotărârii penale atacate și pe cale de consecință, respingerea sesizării formulate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara.

Analizând apelul formulat de persoana condamnată, atât potrivit susținerilor orale ale apărătorului, cât și în raport cu conținutul actelor și lucrărilor de la dosar, dar și din oficiu, sub toate aspectele de legalitate și temeinicie, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondat, pentru considerentele se vor arăta în continuare:

Înalta Curte reține că transferarea persoanelor condamnate, deținute în alte state ale Uniunii europene, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate într-un penitenciar sau unitate sanitară din România, se face cu respectarea procedurii prevăzute de art. 165 și următoarele din Legea nr. 302/2004 republicată.

Obiectul procedurii de față îl constituie, potrivit prevederilor art. 166 alin. (3) și alin. (4) din Legea nr. 302/2004 republicată, verificarea condițiilor prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, referitoare la recunoașterea și executarea hotărârii judecătorești străine de condamnare.

Conform prevederilor art. 167 alin. (1) lit. a), b), c), d) si e din Legea nr. 302/2004 republicată, instanțele române recunosc și pun în executare hotărârile judecătorești de condamnare străine dacă sunt îndeplinite următoarele cerințe: hotărârea de condamnare este definitivă și executorie; fapta pentru care a intervenit condamnarea constituie infracțiune potrivit legii penale române iar autorul ei este sancționabil; persoana condamnată este cetățean român și este de acord să execute pedeapsa în România și nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 republicată. În cazul condamnării pentru mai multe infracțiuni verificările menționate anterior se fac în mod distinct pentru fiecare infracțiune în parte.

În temeiul prevederilor art. 163 din Legea 302/2004, republicată, o hotărâre judecătorească de condamnare străină, aparținând unui alt stat membru al Uniunii Europene nu va fi recunoscută și pusă în executare în România chiar dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, atunci când persoana a fost condamnată definitiv în România pentru aceeași faptă penală.

Aplicând aceste dispoziții legale prezentei cauze, Înalta Curte constată că sunt îndeplinite toate condițiile prevăzute de dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004.

Așadar, reține Înalta Curte că hotărârea penală nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanță Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025, prin care numitul A. fost condamnat la o pedeapsă de 4 ani (1460 zile) închisoare, pentru săvârșirea a 11 infracțiuni, respectiv:

"furt cu violență sau amenințare, cu circumstanțe agravante" (o infracțiune), "furt simplu, cu circumstanțe agravante" (3 infracțiuni), "manipularea datelor computerizate pentru a obține un beneficiu economic ilegal"(4 infracțiuni), "parte dintr-un grup infracțional constituit în scopul săvârșirii de infracțiuni împotriva persoanelor sau a bunurilor, altele decât cele pedepsite cu închisoarea pe viață sau cu închisoare între 10 și 15 ani sau mai lungă" (o infracțiune), și "participare într-o asociere constituită cu scopul de a comite delicte asupra persoanelor sau bunurilor" (2 infracțiuni), conform C. pen. belgian, rămasă definitivă la data de 28.05.2025.

În ceea ce privește condiția dublei incriminări, instanța de control judiciar reține că și aceasta este îndeplinită, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate prin hotărârea de condamnare mai sus menționată au corespondent în legislația penală română, în sensul că întrunesc, în drept, elementele constitutive ale infracțiunilor de tâlhărie prevăzută de art. 233, art. 234 alin. (1) lit. g) din C. pen., de furt prevăzut de art. 228 alin. (1) din C. pen., de fraudă informatică prevăzută de art. 249 C. pen. și de constituirea unui grup infracțional organizat prevăzută de art. 367 alin. (1) din C. pen.

Cu ocazia recunoașterii hotărârii străine în ordinea juridică internă, s-a verificat și s-a constatat, în mod explicit, că pedepsele anterior menționate sunt compatibile cu legea penală română, atât ca natură, cât și ca durată, acestea putând fi aplicate condamnatului, ca atare, și în cazul în care ar fi fost judecat de către o instanță română, conform principiului personalității, astfel că nu există temei pentru adaptarea acelei pedepse.

Înalta Curte reține că din relațiile înaintate de autoritatea emitentă rezultă că persoana condamnată nu și-a dat consimțământul în vederea executării pedepsei într-un penitenciar din România, însă acest aspect nu este de natură să împiedice recunoașterea hotărârii și admiterea solicitării autorității emitente, având în vedere că pe de o parte, este cetățean român și are domiciliul în România și, pe de altă parte, persoana condamnată va fi expulzată în România (conform ordinului nr. x din 31.07.2025 emis de Serviciul Public Federal Afaceri Interne, Oficiul pentru Imigrări fila 11-verso pct. b și dosarul Parchetului).

Consimțământul nu este necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României sau, deși nu trăiește pe teritoriul României, va fi expulzată în România.

În raport de aceste coordonate, Înalta Curte constată că, în cauză, nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzut la art. 163 din Legea nr. 302/2004, apelantul nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleași fapte penale, răspunde penal, nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție, nu a intervenit prescripția executării pedepsei, amnistia sau grațierea, neconturându-se existența niciunui motiv de nerecunoaștere și neexecutare a hotărârii penale nr. 2025/2467 a Tribunalului de Primă Instanță Anvers - Departamentul Anvers, din data de 28.04.2025.

Înalta Curte reține că prin sentința penală atacată s-a dedus din pedeapsa de executat perioada de 393 zile executată din data de 27.05.2024 (data arestării sale) până la data de 24.06.2025 și în continuare, din data de 24.06.2025 până la data încarcerării într-un penitenciar din România și a dispus emiterea unui mandat de executare a pedepsei, la data rămânerii definitive a prezentei sentințe.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte, în baza art. 421 pct. 1 lit. b) din C. proc. pen., va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 188/PI din data de 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2025.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul persoană condamnată a plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 188/PI din data de 02 octombrie 2025 a Curții de Apel Timișoara, secția Penală pronunțată în dosarul nr. x/2025.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1217 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 04 noiembrie 2025.