ÎCCJ, Secția penală

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 2/PI din data de 16 ianuarie 2025, pronunțată de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori în baza art. 166 alin. (3) și (6) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea privind cererea formulată de autoritățile judiciare din Belgia de transferare a persoanei condamnate A deținut în Penitenciarul B, pentru continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

În baza art. 167 din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a următoarelor sentințe:

- nr. 3628/13.08.2015, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 14.06.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 300 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunea de furt, prev. de art. 228 C. pen.;

- nr. 1073/19.02.2020, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 14.06.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 300 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunea de furt, prev. de art. 228 C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (3 acte materiale);

- nr. 2153/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 30.05.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 450 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt, prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunea de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (6 acte materiale);

- nr. 3719/30.07.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 05.09.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 180 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prins în flagrant prin violență sau amenințare, pentru a rămâne în posesia bunului furat sau a asigura fuga, prev. de art. 461 alin. (1) și art. 468 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen.

În baza art. 166 alin. (6) lit. a din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de transfer a persoanei condamnate A în vederea continuării executării pedepsei de 1230 zile de închisoare în regim privativ de libertate și s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România.

S-a constatat că persoana condamnată A se află deținută în Penitenciarul B din Franța.

În baza art. 156 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dedus din pedeapsa de 1230 zile de închisoare, durata arestării preventive și pedeapsa executată de 279 zile în Belgia, până în data de 04.11.2024, precum și perioada executată din 05.11.2024 la zi.

În temeiul prevederilor art. 555 C. proc. pen., s-a dispus emiterea, la data rămânerii definitive a prezentei hotărâri, a mandatului de executare pentru pedeapsa de 1230 zile închisoare în regim privativ de libertate pe numele persoanei condamnate A, astfel cum a fost recunoscută și pusă în executare pe teritoriul României, conform prevederilor prezentei hotărâri.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen. cu referire la art. 272 alin. (1) C. proc. pen., onorariul avocatului desemnat din oficiu C, conform delegației nr. (...)/15.01.2025, emisă de Baroul D, în cuantum de 1163 lei, s-a avansat din fondurile Ministerului Justiției în contul Baroului D.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a constatat că, prin adresa nr. (...)/10.12.2024, Ministerul Justiției - Direcția Drept Internațional și Cooperare Judiciară a transmis Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Oradea, potrivit prevederilor Legii 302/2004 republicată, certificatul redactat de autoritățile judiciare din Belgia, conform art. 4 din Decizia–Cadru 2008/909/JAI, procesul verbal de audiere a persoanei condamnate A din 18.10.2024, sentința nr. 3628/13.08.2015, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, sentința nr. 1073/19.02.2020, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, sentința nr. 2153/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, sentința nr. 3719/30.07.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, fișa de cazier judiciar, fișa DEPABD.

Din documentele transmise de autoritățile judiciare din Belgia, în conformitate cu Decizia cadru 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce în cazul hotărârilor judecătorești în materie penală care impun pedepse sau măsuri privative de libertate în scopul executării lor în Uniunea Europeană, a rezultat că numitul A a fost condamnat, prin următoarele sentințe:

- nr. 3628/13.08.2015, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 14.06.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 300 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (1 act material), prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în art. 228 C. pen.;

- nr. 1073/19.02.2020, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 14.06.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 300 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (3 acte materiale), prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în art. 228 C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.;

- nr. 2153/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 30.05.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 450 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt (6 acte materiale), prev. de art. 461 alin. (1) și art. 463 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în art. 228 alin. (1) C. pen. și art. 35 alin. (1) C. pen.;

- nr. 3719/30.07.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, definitivă la data de 05.09.2024, prin care s-a aplicat persoanei condamnate A pedeapsa de 180 zile de închisoare în regim privativ de libertate, pentru săvârșirea infracțiunii de furt prins în flagrant prin violență sau amenințare, pentru a rămâne în posesia bunului furat sau a asigura fuga, prev. de art. 461 alin. (1) și art. 468 alin. (1) C. pen. belgian, având corespondent în legislația română în art. 233 C. pen.

În ceea ce privește condițiile pentru recunoașterea hotărârilor de condamnare în vederea executării în România a pedepselor aplicate prin acestea, Curtea a notat că, potrivit art. 172 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 alin. (1), respectiv hotărârea este definitivă și executorie, fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșită pe teritoriul României, o infracțiune și autorul ar fi fost sancționabil. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condiției se face pentru fiecare infracțiune în parte; persoana condamnată are cetățenie română; persoana condamnată este de acord să execute pedeapsa în România, consimțământul nefiind necesar atunci când persoana condamnată este cetățean român și trăiește pe teritoriul României; nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 163.

Curtea, analizând condițiile speciale de recunoaștere și executare a hotărârii judecătorești străine, prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2024, a reținut că cele patru hotărâri de condamnare pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia sunt definitive și executorii, faptele pentru care persoanei solicitate i s-au aplicat cele 4 pedepse individuale regăsite în pedeapsa totală de 1230 zile închisoare ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, infracțiuni și autorul ar fi fost sancționabil, persoana solicitată are cetățenie română și urmează să fie expulzată în România (condiții în care, potrivit art. art. 167 alin. (1) lit. d din Legea nr. 302/2004, consimțământul acesteia pentru executarea pedepsei în România nu este necesar) și că nu este incident niciunul dintre motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004.

Prin urmare, potrivit înscrisurilor de la dosar, Curtea a constatat că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu privire la fiecare infracțiune pentru care A a fost condamnat prin cele patru hotărâri de mai sus, executarea hotărârilor judecătorești transmise de statul emitent în România nefiind contrară principiului ne bis in idem.

Raportat la dispozițiile art. 167 din Legea nr. 302/2004, Curtea nu a constatat incidența vreunui motiv de refuz obligatoriu sau opțional de recunoaștere a hotărârilor de condamnare.

În ceea ce privește pedeapsa totală aplicată, rezultată din însumarea pedepselor individuale, s-a reținut că aceasta este de 1230 zile de închisoare în regim de detenție, aplicată pentru comiterea a 4 infracțiuni, trei de furt și una de tâlhărie, iar potrivit dreptului penal român, corespunde ca natură și durată pedepselor prevăzute de legea penală română pentru infracțiuni similare, în condițiile în care:

- pentru comiterea infracțiunii de furt, faptă incriminată de legea penală română la art. 228 C. pen., pedeapsa este închisoare de la 6 luni la 3 ani sau amendă. În cazul formei continuate, prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., aceasta se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii;

- pentru comiterea infracțiunii de tâlhărie, faptă incriminată de legea penală română la art. 233 C. pen., pedeapsa este închisoare de la 2 la 7 ani.

Curtea a reținut totodată, că, potrivit Legii nr. 302/2004, condițiile ce se impun a fi verificate, pentru fiecare infracțiune în parte [conform art. 166 alin. (4) din Legea nr. 302/2004], în cazul unei pedepse rezultante care are în componență mai multe infracțiuni (și pedepse, în funcție de sistemul sancționator specific al statului emitent) sunt cele prevăzute la art. 167 din Legea nr. 302/2004 (expuse anterior de către curte).

Textul se referă la „infracțiune”, nu la „pedeapsă”. Prin urmare, s-a reținut că atât în ipoteza în care sistemul sancționator specific statului emitent prevede aplicarea unei singure pedepse pentru întreaga activitate infracțională (compusă dintr-o pluralitate de infracțiuni), cât și în ipoteza în care sistemul sancționator specific statului emitent prevede aplicarea unor pedepse individuale încorporate (conform aceluiași sistem sancționator specific), în pedeapsa rezultantă ce se impune a fi recunoscută, nu se procedează decât prin raportare la pedeapsa ce urmează a fi recunoscută și executată (cea rezultantă sau unică, după caz), la verificarea condiției prevăzute de art. 166 alin. (8) din Legea nr. 302/2004.

Or, pedeapsa de 1230 zile de închisoare în regim privativ de libertate, rezultată, potrivit legislației penale belgiene, din cumulul aritmetic al pedepselor individuale aplicate (300 zile închisoare, 300 zile închisoare, 450 zile închisoare, 180 zile închisoare), nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română (30 de ani, conform art. 64 C. pen.).

Nu în ultimul rând, Curtea a reținut că, odată recunoscută, o astfel de pedeapsă este pusă în executare conform legii române [art. 166 alin. (12) din Legea nr. 302/2004), fiind aplicabile dispozițiile C. proc. pen. din materia executării pedepselor și dispozițiile derogatorii prevăzute în Legea nr. 302/2004.

Pentru considerentele de mai sus, Curtea a reținut că nu sunt incidente ipotezele prevăzute de dispozițiilor art. 166 alin. (6) lit. b și alin. (8) și (9) din Legea nr. 302/2004 republicată, neimpunându-se adaptarea pedepsei, conform acestor dispoziții legale.

S-a constatat și faptul că persoana condamnată A nu și-a exprimat consimțământul cu privire la continuarea executării pedepsei în România, respectiv transferarea sa în România, arătând că nu este de acord să execute pedeapsa în România. Curtea, astfel cum a arătat anterior, a notat că din moment ce persoana condamnată are cetățenie română și aceasta, potrivit Certificatului emis de autoritățile judiciare belgiene, urmează să fie expulzată în România, consimțământul acesteia pentru executarea pedepsei în România nu este necesar potrivit art. 167 alin. (1) lit. d din Legea nr. 302/2004.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A, fără a indica în scris motivele de apel.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți – Secția penală la data de 10.02.2025, sub nr. x/35/2025, fiind fixat termen la data de 19.02.2025 fără citarea apelantului care se află încarcerat într-un penitenciar din Belgia și cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoana condamnată și de reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A, raportat la dispozițiile legale incidente și prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Potrivit art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, republicată, obiectul procedurii judiciare de recunoaștere și punere în executare a hotărârii judecătorești îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile alin. 4 al aceluiași art. din Legea nr. 302/2004 prevăd că în cazul în care persoana a fost condamnată pentru mai multe infracțiuni, verificarea condițiilor se face pentru fiecare infracțiune în parte.

Înalta Curte constată că, autoritățile judiciare belgiene au emis la data de 04.11.2024, Certificatul prevăzut de art. 4 din Decizia - Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27 noiembrie 2008, referitor la recunoașterea a patru sentințe penale care prevăd aplicarea unor pedepse cu detenție pentru fapte săvârșite de cetățeanul român A pe teritoriul Belgiei.

Astfel, autoritățile judiciare belgiene au solicitat recunoașterea și punerea în executare a pedepsei rezultante de 1230 zile închisoare, stabilite ca urmare a cumulului aritmetic al pedepselor aplicate prin următoarele sentințe:

Procedând la verificarea condițiilor reglementate de art. 167 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte constată că acestea sunt îndeplinite, cu privire la fiecare din cele patru hotărâri, după cum urmează:

Astfel cum rezultă din actele dosarului, hotărârile a căror recunoaștere se solicită sunt definitive și executorii, fiind de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române. Astfel, sentința penală nr. 3628/13.08.2015, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, a rămas definitivă la data de 14.06.2024, sentința penală nr. 1073/19.02.2020, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, a rămas definitivă la data de 14.06.2024, sentința penală nr. 2153/25.04.2023, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, a rămas definitivă la data de 30.05.2024, iar sentința penală nr. 3719/30.07.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Anvers, a rămas definitivă la data de 05.09.2024, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a din Legea nr. 302/2004, republicată.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul celor patru hotărâri pronunțate de autoritățile belgiene, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunii de furt, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. (sentința penală nr. 3628/13.08.2015), ale infracțiunii de furt în formă continuată, prev. de art. 228 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 35 alin. (1) C. pen. (sentința penală nr. 1073/19.02.2020 și sentința penală nr. 2153/25.04.2023) și ale infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen. (sentința penală nr. 3719/30.07.2024).

Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu s-ar putea reține vreun motiv de impunitate în condițiile în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

Sub aspectul sancțiunilor aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la filele 5-14, dosar curte), reiese că persoanei transferabile A i s-au aplicat două pedepse de câte 300 zile de închisoare (prin sentința penală nr. 3628/13.08.2015 și sentința penală nr. 1073/19.02.2020), o pedeapsă de 450 zile de închisoare (prin sentința penală nr. 2153/25.04.2023) și o pedeapsă de 180 zile de închisoare (prin sentința penală nr. 3719/30.07.2024).

Primele trei pedepse au fost aplicate pentru săvârșirea unor infracțiuni de furt și furt în formă continuată, iar natura și cuantumul acestora sunt conforme cu legislația română, nefiind depășită limita maximă prevăzută de lege. Potrivit art. 228 alin. (1) C. pen., infracțiunea de furt se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. În cazul formei continuate, prevăzute de art. 35 alin. (1) C. pen., aceasta se sancționează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii.

În ceea ce privește pedeapsa de 180 zile de închisoare (sentința penală nr. 3719/30.07.2024), aceasta a fost aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie. Natura și cuantumul acestei pedepse sunt, de asemenea, conforme cu legislația română, întrucât infracțiunea de tâlhărie, prev. de art. 233 C. pen., se sancționează cu închisoare de la 2 la 7 ani.

În consecință, se constată că susținerea apărătorului persoanei transferabile, potrivit căreia pedepsele individuale aplicate de statul străin nu corespund legislației române, este neîntemeiată. Toate sancțiunile aplicate se încadrează în limitele prevăzute de legea penală română.

Pe de altă parte, nici pedeapsa totală de 1230 zile de închisoare în regim de detenție, stabilită prin însumarea pedepselor individuale (300 zile închisoare, 300 zile închisoare, 450 zile închisoare, 180 zile închisoare), nu depășește limita maximă generală a pedepsei închisorii admise de legea penală română, care este de 30 de ani, conform art. 60 C. pen.

Potrivit dispozițiilor art. 166 alin. (8) lit. b din Legea nr. 302/2004, instanța de judecată adaptează pedeapsa aplicată prin hotărârea transmisă de statul emitent, în cazul unui concurs de infracțiuni, atunci când limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română. În speță, pedeapsa rezultantă aplicată de autoritățile belgiene nu depășește maximul legal admis, astfel că nu se impune adaptarea acesteia, așa cum a solicitat apărătorul apelantului.

Critica formulată de apelant, referitoare la neconcordanța dintre pedeapsa rezultantă stabilită de autoritățile belgiene și legislația română, este nefondată. Sistemele de drept ale statelor membre UE pot avea metode diferite de stabilire a pedepsei în caz de concurs de infracțiuni, însă recunoașterea hotărârilor străine se realizează cu respectarea principiului cooperării judiciare internaționale, atâta timp cât pedepsele stabilite nu contravin limitelor prevăzute de legea penală română.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A fiind cetățean român, născut la data de (...), în municipiul Marghita, cu CNP (...), conform mențiunilor din certificat și așa cum rezultă din fișa DEPABD aflată la dosar (fila 61 dosar curte).

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul nu și-a dat acordul să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare belgiene, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în sat Derna, comuna Derna, nr. (...), județul Bihor.

Mai mult, cu privire la persoana condamnată A autoritățile belgiene au dispus, prin Ordinul de părăsire a teritoriului din data de 04.10.2024, expulzarea din Regatul Belgiei și interdicția de reintrare pentru o perioadă de 3 ani (filele 16-19 dosar curte).

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

În ceea ce privește solicitarea apelantului de reducere a pedepselor prin aplicarea circumstanțelor atenuante, se constată că aceasta nu vizează o adaptare a pedepselor în sensul prevăzut de Legea nr. 302/2004, ci o reindividualizare a acestora. Instanța română nu are competența de a rejudeca fondul cauzei și nici de a reindividualiza pedepsele aplicate de autoritățile străine. Rolul instanței române se limitează la verificarea îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege pentru recunoașterea hotărârii și, dacă este necesar, adaptarea pedepsei numai în cazul în care aceasta depășește maximul prevăzut de legea penală română.

În speță, circumstanțele atenuante invocate de apelant au fost deja analizate și reținute de instanțele din statul emitent, iar pedeapsele aplicate nu depășesc limitele prevăzute de legislația penală română. Prin urmare, instanța română nu poate proceda la o nouă individualizare a pedepsei, reducând limitele acesteia pe motivul existenței circumstanțelor atenuante.

Pe de altă parte, nici aspectele invocate de apelant, referitoare la faptul că acesta locuiește în Belgia împreună cu familia sa – soție, doi copii și trei frați – și nu are legături personale cu România, nu se încadrează în motivele de refuz prevăzute de legea specială. Susținerea că transferarea sa în țară i-ar încălca dreptul la viață, întrucât familia sa are nevoie de prezența sa în Belgia, are un caracter subiectiv și nu afectează legalitatea hotărârilor pronunțate de autoritățile belgiene, fiind irelevantă pentru obiectul procedurii.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr.2/PI/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori.

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 lei, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A împotriva sentinței penale nr.2/PI/2025 din 16 ianuarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel Oradea – Secția penală și pentru cauze cu minori.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 de lei, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 19 februarie 2025.