ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 945/2018

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 555/PI din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală în baza art. 585 alin. (1) C. proc. civ. pen.., s-a respins cererea de contopire a pedepselor formulată de condamnatul A..

S-a reținut că prin cererea formulată, condamnatul A. a solicitat contopirea pedepselor aplicate prin: Hotărârea nr. 2170 a Tribunalului de Mare Instanță din Derdemonde din data de 27.06.2011, rămasă definitivă la data de 09.02.2015, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 730 zile închisoare (2 ani) pentru săvârșirea infracțiunii de furt (2 fapte), prevăzută de legea penală română în dispozițiile art. 229 C. pen. Hotărârea nr. DE. 17. LE.7474/12/14 a Tribunalului de Prima Instanță din Flandra de Est - Departamentul Derdemonde din data de 18.03.2015, rămasă definitivă la data de 18.04.2015, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 540 zile închisoare (1 an și 6 luni) pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prevăzută de legea penală română în dispozițiile art. 229 C. pen. și participare la un grup infracțional organizat- prevăzută de legea penală română în dispozițiile art. 367 C. pen. Hotărârea nr. 17. L3.4201/14 a Tribunalului de Prima Instanță a Regiunii Liege - Diviziunea Verviers din 09.09.2015, rămasă definitivă la data de 07.10.2015 prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 180 zile închisoare (6 luni) pentru săvârșirea infracțiunii de furt prin efracție, prevăzută de legea penală română la dispozițiile art. 229 C. pen. Hotărârea nr. 1123/2015 a Tribunalului de Prima Instanță din Flandra de Est - Departamentul Oudenaarde din 18.12.2015, rămasă definitivă la data de 18.01.2016, prin care a fost condamnat la o pedeapsa de 1080 zile închisoare (3 ani) pentru săvârșirea infracțiunilor de furt prin efracție, prevăzută de legea penală română la dispozițiile art. 229 C. pen. și participarea la un grup infracțional organizat- prevăzută de legea penală română la dispozițiile art. 367 C. pen.. A mai solicitat să se deducă din pedeapsa aplicată perioada executată în arest de 244 zile din data de 25.03.2011 până în data de 24.11.2011 și din data de 09.02.2015 (data începerii executării pedepsei) până în prezent; anularea vechiului mandat de executare și punerea de îndată în libertate având în vedere că a executat întreaga perioadă prevăzută de lege ca urmare a contopirii celor patru hotărâri de condamnare.

În esență, s-a reținut că în motivarea cererii condamnatul a arătat că prin sentința penală nr. 412/PI/ CC pronunțata la data de 15.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018, definitivă prin neapelare la data de 29.06.2018, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus recunoașterea hotărârilor, după cum urmează:

S-a mai reținut că prin aceeași hotărâre s-a dispus transferarea într-un Penitenciar din România în vederea executării pedepsei totale de 2530 zile închisoare și deducerea unui număr de 244 zile închisoare, reprezentând perioada în care condamnatul s-a aflat în arest 25.03.2011-24.11.2011, respectiv de la data începerii executării pedepsei și anume - 09.02.2015 la zi.

Apoi, s-a reținut că ulterior, rămânerii definitive a sentinței penale nr. 412/PI/ CC pronunțată la data de 15.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018 s-a emis M.E.P.I nr. x2018 din 29.06.2018.

Totodată, s-a arătat că la data depunerii cererii se afla încarcerat în Penitenciarul București-Rahova, urmând a fi transferat într-un penitenciar din județul Timiș sau Arad la data de 11.10.2018, întrucât comisia pentru individualizarea regimului de executare a pedepsei închisorii a avizat favorabil transferul acestuia încă de la data de 03.09.2018.

În continuare, s-a arătat că toate condamnările din cele patru hotărâri recunoscute prin sentința penală nr. 412/PI/ CC pronunțată la data de 15.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018 sunt pronunțate pentru fapte concurente:

Astfel, s-a reținut că a solicitat a se constata că ultima hotărâre judecătorească nr. 1123/2015 a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est - Departamentul Oudenaarde din 18.12.2015, rămasă definitivă la data de 18.01.2016, s-a pronunțat în ceea ce îl privește pentru infracțiunea de furt din data de 7 februarie 2015 - 8 februarie 2015 și grup infracțional organizat- din data de 1 iulie 2014 - 9 februarie 2015, astfel cum se reține și la punctul 1 și la punctul 2.8 din hotărârea menționată anterior.

Totodată, a arătat că toate faptele pentru care a fost condamnat sunt săvârșite înainte de a fi condamnat definitiv pentru vreuna dintre ele, prima hotărâre de condamnare pronunțându-se la data de 9 februarie 2015, fiind astfel aplicabile dispozițiile art. 38 alin. (1) și art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. ținând cont de prevederile art. 10 din Legea nr. 187/2012.

Având în vedere faptul ca infracțiunile pentru care a fost condamnat sunt concurente, astfel cum prevede art. 38 din C. pen., apreciază ca sunt incidente prevederile art. 585 alin. (1) lit. a) din C. proc. civ. pen.., respectiv existența concursului de infracțiuni.

Prin urmare, condamnatul a solicitat admiterea cererii, întrucât infracțiunile pentru care a fost condamnat prin hotărârile menționate sunt concurente și, în consecință, a solicit descontopirea pedepselor aplicate prin acestea, să fie aplicată pedeapsa cea mai grea, respectiv pedeapsa de 1080 zile închisoare (3 ani) la care să se adauge un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse care echivalează un număr de 484 zile (730 zile + 540 zile + 180 zile=1450 zile, 1/3 din 1450 zile=484 zile), având în total de executat un număr de 1564 zile. Astfel, a solicitat a se deduce din pedeapsa aplicata perioada executată în arest de 244 zile din data de 25.03.2011 până în data de 24.11.2011 și din data de 09.02.2015 (data începerii executării pedepsei) la zi, respectiv anularea vechiului mandat de executare și punerea de îndată în libertate având în vedere că a executat întreaga perioadă prevăzută de lege ca urmare a contopirii celor patru hotărâri de condamnare.

În final, curtea a arătat că s-a precizat de către condamnat că între data începerii executării pedepsei 09.02.2015 și până la 09.10.2018, condamnatul a executat un număr de 1339 zile, adăugându-se cele 244 zile executate în arest din 25.03.2011 până la 24.11.2011, în total fiind 1583 zile astfel, depășindu-se cu mult durata stabilită în urma contopirii pedepselor, respectiv 1564 zile.

S-a mai arătat că au fost atașate următoarele înscrisuri: certificat naștere condamnat, răspuns Penitenciarul București-Rahova, certificat privind aplicarea principiului recunoașterii reciproce a hotărârilor judecătorești în materie penală în scopul executării lor în Uniunea Europeană, sentința penală nr. 412/PI/ CC pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018, mandat de executare a pedepsei închisorii nr. x29.06.2018, hotărârea nr. 2170 a Tribunalului de Mare Instanță din Derdemonde din data de 27.06.2011, hotărârea nr. DE.17. LE.7474/12/14 a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est - Departamentul Derdemonde din data de 18.03.2015, hotărârea nr. 17. L3.4201/14 a Tribunalului de Primă Instanță a Regiunii Liege - Diviziunea Veriners din 09.09.2015, hotărârea nr. 1123/2015 a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est - Departamentul Oudenaarde din 18.12.2015

Analizând materialul probator administrat în cauză, curtea de apel a reținut că cererea este nefondată, pentru următoarele considerente:

Prin sentința penala nr. 412/PI/ CC pronunțata la data de 15.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018 definitivă prin neapelare la data de 29.06.2018 s-a admis sesizarea formulata de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timișoara și s-a dispus recunoașterea hotărârilor privind pe condamnatul A., astfel:

De asemenea, s-a dispus transferarea persoanei condamnate A. într-un Penitenciar din România în vederea executării pedepsei totale de 2530 zile închisoare și deducerea unui număr de 244 zile închisoare reprezentând perioada în care condamnatul s-a aflat în arest 25.03.2011-24.11.2011, respectiv de la data începerii executării pedepsei și anume - 09.02.2015 la zi.

În baza acestei sentințe, s-a emis M.E.P.I. nr. x2018 din 29.06.2018.

S-a reținut că hotărârea definitivă a instanței are autoritate de lucru judecat, cu efect erga omnes, în condițiile art. 2 alin. (2) raportat la art. 430, art. 435 C. proc. civ., obligând autoritățile competente la executarea ei în toate dispozițiile sale și fiind obligatorie prin efectele sale părții față de care s-a pronunțat. Ca atare, s-a apreciat că nu mai este posibilă o nouă analiză a unei cereri care vizează o judecată a unui aspect dezlegat odată printr-o hotărâre judecătorească definitivă, decât în mod excepțional.

Principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și nu aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității reglementat în art. 2 C. proc. civ. pen.., precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii (Decizia penală nr. 1.780 din data de 25 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Mai mult, s-a reținut că instanțele naționale, în cauzele supuse judecății pe fond ce implică atragerea răspunderii penale în operațiunea de determinare concretă a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni parcurg două etape. În prima etapă are loc stabilirea pedepsei pentru fiecare infracțiune concurentă în parte, ca și cum ar fi singură, folosind în acest scop criteriile generale de individualizare a pedepsei și, eventual, criteriile speciale, respectiv cauzele generale de agravare sau de atenuare a pedepsei. În cea de-a doua etapă se aplică pedeapsa pe care infractorul urmează să o execute pentru toate infracțiunile, așadar pedeapsa rezultantă sau pedeapsa de ansamblu. A doua etapă în procesul de individualizare a pedepsei în cazul concursului de infracțiuni se desfășoară, în prezent, după regulile instituite de dispozițiile art. 39 alin. (1) și (2) din C. pen., care prevăd două momente ce trebuie parcurse până la aplicarea pedepsei finale rezultante, respectiv aplicarea pedepsei celei mai grele dintre cele stabilite pentru infracțiunile concurente și adăugarea sporului fix, obligatoriu.

S-a mai observat că în cazul recunoașterii hotărârilor judecătorești pronunțate în străinătate, Legea nr. 302/2004 a instituit norme derogatorii de la dreptul comun, acceptând în executarea pedepselor pronunțate în străinătate, pentru infracțiuni concurente, existența cumulului aritmetic, cu anumite limitări.

De asemenea, s-a reținut că soluția legislativă de la art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004, așa cum a fost introdusă prin Legea nr. 236/2017 privind pedeapsa maximă ce se poate aplica pentru sancționarea concursului de infracțiuni se regăsește și în Decizia nr. 23 din 12 octombrie 2009 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție - Secțiile Unite, care în dezlegarea unui recurs în interesul legii a stabilit:

"Instanța, în soluționarea unei cereri având ca obiect conversiunea condamnării, trebuie să observe dacă felul pedepsei aplicate pentru concursul de infracțiuni sau durata acesteia este incompatibilă cu legislația română, fără a putea înlocui modalitatea de stabilire a pedepsei rezultante pe calea cumulului aritmetic, dispusă prin hotărârea statului de condamnare, cu aceea a cumulului juridic prevăzută de C. pen. român."

În raport cu cele de mai sus s-a reținut că în cazul de față contopirea pedepselor din cele patru hotărâri judecătorești străine a fost realizată prin sentința penala nr. 412/PI/ CC pronunțata la data de 15.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018 cu autoritate de lucru judecat și mai mult decât atât, în speță, nu se aplică regulile generale ale art. 39 C. pen. privind cumulul juridic la sancționarea concursului de infracțiuni, ci regulile speciale de la art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004 ce preved că adaptarea pedepsei aplicate în străinătate are loc în cazul concursului de infracțiuni numai dacă durata pedepsei rezultante depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Examinând contestația formulată de condamnatul A., în raport cu actele și lucrările din dosar dar și în raport cu criticile formulate, Înalta Curte constată că aceasta este nefondată pentru următoarele considerente:

Înalta Curte constată că, în mod corect, instanța fondului a stabilit că prin sentința penala nr. 412/PI/ CC pronunțata la data de 15.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018 s-a realizat contopirea pedepselor din cele patru hotărâri judecătorești pronunțate de autoritățile judiciare din Belgia, recunoscute de către autoritățile judiciare competente din România, contopirea realizându-se sub forma cumulului aritmetic, astfel că pedeapsa rezultantă aplicată condamnatului, reprezentând suma aritmetică a pedepselor din cele patru hotărâri străine recunoscute.

De aceea o nouă analiză a aceluiași aspect nu s-ar putea realiza fără încălcarea autorității de lucru judecat a sentinței penale anterior menționate.

De asemenea, principiul autorității de lucru judecat corespunde necesității de stabilitate juridică și ordine socială, fiind interzisă readucerea în fața instanțelor a chestiunii litigioase deja rezolvate și, de aceea nu se aduce atingere dreptului la un proces echitabil prevăzut de art. 6 din C.E.D.O., deoarece dreptul de acces la justiție nu este unul absolut, el poate cunoaște limitări, decurgând din aplicarea altor principii.

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. Recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. (Decizia penală nr. 1.780 din data de 25 iunie 2015 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție).

Așa fiind, contopirea pedepselor din cele patru hotărâri judecătorești străine a fost realizată prin sentința penala nr. 412/PI/ CC pronunțata la data de 15.06.2018 de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2018 cu autoritate de lucru judecat.

Totodată, în mod corect a apreciat instanța de fond că în cauză nu se aplică regulile generale ale art. 39 C. pen. privind cumulul juridic la sancționarea concursului de infracțiuni, ci regulile speciale de la art. 135 alin. (7) lit. b) din Legea nr. 302/2004 care prevăd că adaptarea pedepsei aplicate în străinătate are loc în cazul concursului de infracțiuni numai dacă durata pedepsei rezultante depășește totalul pedepselor stabilite pentru infracțiunile concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Pentru aceste considerente, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 555/PI din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală, urmează să fie respinsă, ca nefondată

În baza art. 275 alin. (2) C. proc. civ. pen.., va obliga contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În baza art. 275 alin. (6) C. proc. civ. pen.., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva sentinței penale nr. 555/PI din data de 30 octombrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția Penală.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 130 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 12 decembrie 2018.