ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 655/2020

Asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 92/F din data de 3 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală a fost respinsă, ca nefondată, contestația la executare formulată de petentul A..

În acest sens, a reținut că prin Sentința penală nr. 179/F din 30 august 2019, Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București, având ca obiect transferarea persoanei condamnate B..

A recunoscut și a dispus punerea în executare a Deciziilor nr. 2018/1549 din data de 23 noiembrie 2018 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Hasselt din Regatul Belgiei și nr. 3261/2018 din data de 27 noiembrie 2018 a Tribunalului de Primă Instanță Flandra de Est, departamentul Dendermonde din Regatul Belgiei.

A dispus transferul condamnatului B. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei totale de 1.620 de zile închisoare, compusă din:

- pedeapsa de 720 de zile închisoare (24 de luni închisoare), aplicată condamnatului prin Decizia nr. 2018/1549 din data de 23 noiembrie 2018 a Tribunalului de Primă Instanță Limburg, departamentul Hasselt din Regatul Belgiei pentru săvârșirea a 3 infracțiuni de furt prin efracție, prev. de art. 461, 463, 468, 471 din C. pen. belgian (furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român) și o infracțiune de participare la o asociere constituită în vederea comiterii de furturi prev. de art. 322 - 324 din C. pen. belgian (constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. român);

- pedeapsa de 900 zile închisoare (30 de luni închisoare), aplicată condamnatului prin Decizia nr. 3261/2018 din data de 27 noiembrie 2018 a Tribunalului de Primă Instanță Flandra de Est, departamentul Dendermonde din Regatul Belgiei pentru săvârșirea a 40 de infracțiuni de furt prin efracție, cățărare sau folosire de chei false, prev. de art. 461, 463, 468, 471 din C. pen. belgian (furt calificat, prev. de art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) C. pen..român), 9 infracțiuni de tentativă de furt prin efracție, cățărare sau folosire de chei false, prev. de art. 51, 52, 461, 463, 468, 471 din C. pen. belgian (tentativă de furt calificat, prev. de art. 32 raportat la art. 228 - 229 alin. (1) lit. d) din C. pen. român) și o infracțiune de participare la o asociere constituită în vederea comiterii de furturi prev. de art. 322 - 324 din C. pen. belgian (constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 alin. (1) din C. pen. român). A dedus perioada arestării preventive și perioada executată de la data de 30 martie 2018 la zi.

Hotărârea menționată a fost comunicată condamnatului la data de 12 septembrie 2019 și a rămas definitivă prin neapelare.

Curtea a constatat mai întâi că nu există nicio nelămurire privind hotărârea pusă în executare față de petent, dispozițiile acesteia fiind pe deplin clare. Totodată, în situația în care petentul avea nemulțumiri privind modul în care s-a procedat la soluționarea cererii de recunoaștere a hotărârilor de condamnare străine care îl priveau, acesta avea la dispoziție calea de atac a apelului, pe care nu a folosit-o.

În al doilea rând, Curtea a constatat că din cuprinsul certificatului înaintat de autoritățile belgiene instanței române cu ocazia soluționării cererii de transfer a persoanei condamnate s-a precizat cu claritate că acesta are de executat o pedeapsă totală de 1.620 zile închisoare (pct. 2.1 din certificat, f.38 dos. parchet), compusă dintr-o pedeapsă de 720 zile închisoare și o pedeapsă de 900 zile închisoare.

Totodată, în cauză nu era incidentă niciuna din situațiile care ar fi impus adaptarea pedepsei conform art. 166 alin. (6) lit. b) și alin. (8) lit. a) și b) din Legea nr. 302/2004, natura pedepsei aplicate de autoritățile belgiene corespunzând sub aspectul denumirii și al regimului cu pedepsele reglementate de legea penală română, iar durata pedepsei rezultante aplicate nedepășind totalul pedepselor stabilite pentru infracțiuni concurente sau limita maximă generală a pedepsei închisorii admisă de legea penală română.

Împotriva Sentinței penale nr. 92/F din data de 3 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală contestatorul B. a formulat contestație.

Examinând încheierea atacată, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, Înalta Curte constată următoarele:

Contestația la executare reprezintă mijlocul procesual ce se poate exercita în vederea soluționării incidentelor prevăzute de legea penală sau procesual penală, apărute înaintea sau în cursul executării hotărârii penale definitive ori după executarea hotărârii penale definitive, dar în legătură cu aceasta.

Potrivit art. 598 lit. c) din C. proc. pen., se poate face contestație la executare când se ivește vreo nelămurire cu privire la hotărârea care se execută sau vreo împiedicare la executare.

Prima instanță a reținut în mod judicios dispozițiile Sentinței penale nr. 179/F din 30 august 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală prin care s-a dispus recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor străine și transferarea condamnatului într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei.

În același timp, se reține că această sentință a rămas definitivă prin neapelare.

Astfel, Înalta Curte observă că instanța de fond învestită cu recunoașterea și punerea în executare a hotărârilor străine a analizat îndeplinirea tuturor condițiilor prevăzute de Legea nr. 302/2004, republicată, privind recunoașterea și punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent, constatând că faptele pentru care B. a fost condamnat de autoritățile judiciare din Belgia au corespuns în legea penală română și că nu există motive de nerecunoaștere și neexecutare, facultative ori obligatorii, prevăzute de lege.

S-a reținut, că pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte se încadrează în limitele speciale prevăzute de legislația română pentru fiecare infracțiune corespondentă, nefiind necesară adaptarea lor de către instanța de judecată.

Or, prin recunoașterea hotărârii de condamnare de către autoritățile judiciare române nu poate fi adusă atingere autorității de lucru judecat a hotărârii judecătorești străine căreia prin recunoaștere i se conferă doar puterea de a-și produce efectele juridice recunoscute de legea română.

Deși critica contestatorului a privit faptul că pedepsele aplicate pentru fiecare infracțiune în parte ar fi trebuit contopite potrivit art. 39 alin. (1) lit. b) din C. pen. român, iar nu prin cumulul aritmetic, Înalta Curte reține că privitor la concursul de infracțiuni, dispozițiile legii române privind cooperarea judiciară internațională în materie penală se referă la incompatibilitatea duratei pedepsei rezultante cu legislația națională, iar nu la incompatibilitatea sistemelor prin care se determină pedeapsa rezultantă.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul B. împotriva Sentinței penale nr. 92/F din data de iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

În conformitate cu art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Potrivit art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de contestatorul B. împotriva Sentinței penale nr. 92/F din data de 03 iunie 2020 a Curții de Apel București, secția a II-a penală, pronunțată în Dosarul nr. x/2020.

Obligă contestatorul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 15 octombrie 2020.

Procesat de GGC - LM