ÎCCJ, Secția penală

Ședința publică din data de 02 aprilie 2025

Deliberând asupra cauzei penale de față, în baza actelor și lucrărilor de la dosar, constată următoarele:

Prin sentința penală nr. 28/F din data de 13 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București având ca obiect transferarea persoanei condamnate A..

S-a recunoscut și s-a dispus punerea în executare a sentinței nr. 24G226 din data de15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, Regatul Belgiei, definitivă la data de 16.10.2024.

S-a dispus transferul condamnatului A. într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei totale de 3 ani închisoare, aplicată pentru săvârșirea infracțiunii de furt organizat prin efracție și participarea la un grup criminal organizat, prevăzute de C. pen. român ca infracțiunea de furt calificat în art. 228-229 alin. (1) din C. pen. și constituirea unui grup infracțional organizat în art. 367 din C. pen.

S-a dedus perioada de zile închisoare executate în perioada 15.06.2022-16.06.2022 și de la data de 04.07.2024 la zi.

Onorariul pentru avocat oficiu a rămas în sarcina statului și s-a achitat din fondurile Ministerului Justiției.

Cheltuielile judiciare efectuate de stat au rămas în sarcina acestuia.

Pentru a dispune această soluție, prima instanță a constatat că, prin sesizarea înregistrată sub nr. de dosar x/2025 la data de 13.01.2025, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București a solicitat instanței, recunoașterea hotărârii penale nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024 și transferarea într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii aplicată de statul solicitant persoanei condamnate A..

Din examinarea conținutului certificatului prev. de art. 4 din Decizia cadru 2008/909/JAI și a documentelor comunicate de statul de condamnare, s-a constatat că prin hotărârea penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024, s-a dispus condamnarea numitului A. la o pedeapsă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat prin efracție și participarea la un grup criminal organizat.

Din verificările efectuate în aplicația informatizată aparținând Centrului Național de Administrare a Bazelor de Date privind Evidența Persoanelor a rezultat că persoana condamnată figurează cu următoarele date de stare civilă: A..

S-a reținut că potrivit mențiunilor din cuprinsul certificatului, persoana condamnată A. a fost audiată de autoritățile belgiene în vederea exprimării consimțământului de a executa pedeapsa în România, declarând cu această ocazie că nu este de acord să fie transferată în România.

Astfel, conform procesului-verbal întocmit la data de 09.01.2025 și a fișei de cazier judiciar, a rezultat că persoana condamnată A. nu a fost urmărită și judecată în România pentru faptele care fac obiectul hotărârii penale pronunțată de autoritățile judiciare belgiene în prezenta cauză.

Prin interogarea bazei de date ECRIS Global Persons Search, pentru a verifica dacă susnumitul este cercetat pe teritoriul României, rezultatul a confirmat că, în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 1 București, numitul A. a fost trimis în judecată, la data de 06.09.2022, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) lit. d) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen. rap. la art. 43 alin. (5) din C. pen., cu aplic. art. 38 alin. (1) din C. pen., iar în dosarul nr. x/2022 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 2 București, numitul A. a fost trimis în judecată, la data de 13.03.2017, pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 228 alin. (1) - art. 229 alin. (1) lit. b), c), d) din C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (1) din C. pen.

Potrivit legislației belgiene, persoana condamnată are posibilitatea de a solicita eliberarea condiționată după executarea unei treimi din durata pedepsei aplicate, decizie care trebuie luată de către Tribunalul pentru aplicarea pedepselor.

Totodată, s-a reținut că persoana condamnată este în prezent în detenție pe teritoriul Regatului Belgiei, iar pedeapsa va fi executată integral la data de 03.07.2027. Persoana în cauză a executat deja 1 (una) zile de detenție anterioară, în perioada 15.06.2022-16.06.2022. De asemenea, din actele înaintate de autoritățile belgiene a rezultat că față de persoana condamnată A., cetățean român, cu domiciliul în România, s-au dispus obligarea de a părăsi teritoriul belgian și interdicția de intrare pe teritoriul belgian.

Persoana condamnată A. a fost prezentă în persoană la procesul în urma căruia a fost pronunțată hotărârea menționată mai sus.

Examinând materialul cauzei, Curtea a constatat că sunt îndeplinite cerințele Legii nr. 302/2004 republicată pentru a se dispune recunoașterea sentinței penale de condamnare și continuarea executării pedepsei într-un penitenciar din România.

Astfel, din documentele comunicate de autoritățile statului solicitant a rezultat că, prin hotărârea penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024, s-a dispus condamnarea numitului A. pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat prin efracție și participarea la un grup criminal organizat, stabilindu-se ca acesta să execute o pedeapsă de 3 ani închisoare.

În fapt, s-a reținut că, la Chapelle-lez-Herlaimont, la datele de 24 și 25 noiembrie 2019, A. și alte 9 persoane au sustras în mod fraudulos diverse obiecte, inclusiv diverse metale și unelte, creând în sarcina B. un prejudiciu în valoare totală de 5.426,80 euro. Infracțiunea de furt a fost săvârșită prin efracție.

Prin conexitate, la 30 noiembrie 2019, în Waremme, tot prin efracție, persoana în cauză, împreună cu alte 4 persoane, a sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte și numerar, creând în sarcina C. un prejudiciu total în valoare totală de 8.153,8 euro.

Prin conexitate, la 18 noiembrie 2019, la Liege, prin efracție, persoana în cauză, împreună cu alte 2 persoane, a sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, inclusiv cabluri de cupru în valoare totală de 4.600 euro, ce aparțineau D..

Prin conexitate, la Huy, în noaptea de 14 spre 15 ianuarie 2020, prin efracție, persoana condamnată și alte 7 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina E. un prejudiciu total în valoare de 10.642 euro.

Prin conexitate, la Louviere, în noaptea de 8 spre 9 februarie 2020, prin efracție, persoana condamnată, împreună cu alte 6 persoane, a sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina F. un prejudiciu în valoare totală de 17.216,90 euro.

Prin conexitate, la Seraing și alte locuri din Regat, între 1 septembrie 2019 și 20 februarie 2020, persoana în cauză a fost membră a unei asociații înființate în scopul comiterii de infracțiuni împotriva persoanelor și proprietăților.

Curtea a reținut că sentința de condamnare a rămas definitivă la data de 16.10.2024, fiind astfel îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 republicată.

Totodată s-a constatat îndeplinită condiția dublei incriminări prevăzute de art. 167 lit. b) din Legea nr. 302/2004 republicată, faptele reținute în sarcina persoanei condamnate având corespondent în legislația penală română, realizând conținutul constitutiv al infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 228 alin. (1)- art. 229 alin. (1) din C. pen. și al infracțiunii de constituirea unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen., iar persoana condamnată ar fi fost sancționabilă și potrivit legislației române.

În urma verificărilor efectuate a rezultat că persoana transferabilă este cetățean român, cu domiciliul în România, fiind astfel îndeplinită condiția prev. de 167 lit. c) din Legea nr. 302/2004 republicată.

S-a mai reținut împrejurarea că persoana condamnată nu este de acord cu transferarea sa într-un penitenciar din România, nefiind astfel îndeplinită și condiția prev. de art. 167 lit. d) din Legea nr. 302/2004 republicată, prin urmare nu poate fi cercetată sau sancționată cu o altă pedeapsă privativă de libertate, pentru o infracțiune săvârșită anterior transferării sale, alta decât cea pentru care este transferată, în afară de cazul în care va fi incident unul dintre cazurile prevăzute la art. 169 din Legea nr. 302/2004 (regula specialității).

Din verificările efectuate de procuror în temeiul art. 165 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată a rezultat că persoana condamnată nu a fost urmărită și judecată în România pentru faptele care fac obiectul sentinței penale pronunțate de autoritățile belgiene și nici nu este cercetată în prezent pentru faptele pentru care a fost condamnată prin sentința pentru care se solicită recunoașterea.

Astfel, din analiza înscrisurilor prezentate curtea a reținut că nu este incident niciunul din motivele de refuz prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004 rep., în condițiile în care: persoana nu a fost condamnată definitiv în România pentru aceleași fapte penale; persoana nu a fost condamnată într-un alt stat pentru aceleași fapte penale; persoana condamnată nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicție penală; pedeapsa nu a fost aplicată unei persoane care nu răspunde penal potrivit legii penale române; potrivit legii penale române, nu a intervenit prescripția executării pedepsei; persoana condamnată a fost prezentă personal la judecată; potrivit legii române, nu a intervenit amnistia, grațierea, dezincriminarea faptei.

Din situația executării pedepsei comunicată de autoritățile solicitante a rezultat că persoana transferabilă a executat 146 zile de închisoare până la data de 27.11.2024, din totalul de 1095 de zile închisoare, pedeapsă stabilită prin hotărârea penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, rămasă definitivă la data de 16.10.2024.

Împotriva acestei sentințe a formulat apel, în termenul prevăzut de lege, persoana condamnată A.. Prin motivele de apel, înaintate prin mail la data de 28 martie 2025, persoana transferabilă a arătat că refuză predarea sa în România deoarece are probleme cu cetățeni de etnie rromă din penitenciar care îl forțează să le dea țigări cu dobândă, dar și cu gardienii care îl bat fără motiv. Totodată, a arătat că nu are niciun ajutor în România.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți, secția penală la data de 28.03.2025, sub nr. x/2025, fiind fixat termen la data de 02.04.2025 fără citarea apelantului care se află încarcerat într-un penitenciar din Belgia și cu asigurarea apărării obligatorii pentru acesta.

Concluziile formulate de apărătorul desemnat din oficiu pentru apelantul persoana condamnată și de reprezentantul Ministerului Public au fost consemnate în partea introductivă a prezentei hotărâri, drept pentru care nu vor mai fi reluate.

Examinând apelul declarat de persoana condamnată A., raportat la dispozițiile legale incidente și prin prisma actelor aflate la dosar, Înalta Curte constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:

Se notează că cererea dedusă judecății are ca obiect recunoașterea și punerea în executare a unei hotărâri judecătorești de condamnare a cetățeanului român A. la pedeapsa închisorii, pronunțată de instanța din Belgia, stat membru al Uniunii Europene.

Potrivit art. 162 din Legea nr. 302/2004, republicată Hotărârile judecătorești pronunțate de instanțele altor state membre ale Uniunii Europene se recunosc și se execută pe teritoriul României în baza principiului încrederii reciproce și în conformitate cu dispozițiile prezentului capitol, dacă sunt de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române și nu contravin ordinii publice a statului român.

Conform art. 166 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, republicată, Obiectul procedurii îl constituie verificarea condițiilor prevăzute la art. 167 și, în cazul în care sunt îndeplinite, punerea în executare a hotărârii judecătorești transmise de statul emitent. Dispozițiile civile, dispozițiile referitoare la pedepsele pecuniare, măsurile asigurătorii sau cheltuielile judiciare, precum și orice dispoziții din hotărârea judecătorească transmisă de statul emitent, altele decât cele privind executarea pedepsei închisorii sau a măsurii privative de libertate, nu constituie obiectul prezentei proceduri.

În raport de aceste dispoziții, verificând sentința penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, Regatul Belgiei, definitivă la data de 16.10.2024, privindu-l pe cetățeanul român A., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că aceasta este de natură să producă efecte juridice potrivit legii penale române, fiind definitivă și executorie, motiv pentru care se apreciază că este îndeplinită condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004, republicată.

Deopotrivă, se constată că, prin sentința penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, Regatul Belgiei, definitivă la data de 16.10.2024, cetățeanul român A. a fost condamnat la o pedeapsă rezultantă de 3 ani închisoare, pentru săvârșirea infracțiunilor de furt organizat prin efracție și infracțiunii de participare la un grup criminal organizat.

În fapt, prin sentința penală nr. 24G226 din data de 15.10.2024, pronunțată de Tribunalul de Primă Instanță din Namur, Regatul Belgiei, s-a reținut că persoana transferabilă A. a comis o serie de furturi prin efracție și în conexitate, după cum urmează:

- la datele de 24 și 25 noiembrie 2019, în Chapelle-lez-Herlaimont, cetățeanul român A. și alte 9 persoane, au sustras în mod fraudulos diverse obiecte, inclusiv diverse metale și unelte, creând în sarcina B. un prejudiciu în valoare totală de 5.426,80 euro. Infracțiunea de furt a fost săvârșită prin efracție;

- la data de 30 noiembrie 2019, în Waremme, tot prin efracție, persoana în cauză, împreună cu alte 4 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte și numerar, creând în sarcina C. un prejudiciu total în valoare totală de 8.153,8 euro;

- la data de 18 noiembrie 2019, în Liege, prin efracție, persoana în cauză, împreună cu alte două persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, inclusiv cabluri de cupru în valoare totală de 4.600 euro, ce aparțineau D.;

- în noaptea de 14 spre 15 ianuarie 2020, în Huy, prin efracție, persoana condamnată și alte 7 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina E. un prejudiciu total în valoare de 10.642 euro;

- în noaptea de 8 spre 9 februarie 2020, în Louviere, prin efracție, persoana condamnată, împreună cu alte 6 persoane, au sustras, în mod fraudulos, diverse obiecte, creând în sarcina F. un prejudiciu în valoare totală de 17.216,90 euro;

Totodată, s-a reționut că între 1 septembrie 2019 și 20 februarie 2020, în Seraing și alte locuri din Regat, persoana în cauză a fost membră a unei asociații înființate în scopul comiterii de infracțiuni împotriva persoanelor și proprietăților.

În raport cu situația de fapt reținută în cuprinsul hotărârii pronunțate de autoritățile din Belgia, se constată că și cerința dublei incriminări, prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 302/2004, republicată, este îndeplinită, faptele pentru care a fost condamnat cetățeanul român A. având corespondent în legislația română, întrunind elementele constitutive ale infracțiunea de furt calificat în art. 228-229 alin. (1) lit. b) și d) din C. pen. român și infracțiunea de constituire a unui grup infracțional organizat, prev. de art. 367 din C. pen. român.

Persoanei transferabile nu i-a fost aplicată o pedeapsă pe motive de rasă, religie, sex, naționalitate, limbă, opinii politice sau ideologice ori de apartenență la un anumit grup social, iar cu privire la persoana sa nu s-ar putea reține vreun motiv de impunitate în condițiile în care ar fi comis faptele pe teritoriul României.

Sub aspectul sancțiunii aplicate, din certificatul menționat la art. 4 din Decizia Cadru nr. 2008/909/JAI a Consiliului din 27 noiembrie 2008 (aflat la dosar curte), se observă că, pentru săvârșirea faptelor penale mai sus arătate, condamnatului A. i-a fost aplicată pedeapsa de 3 ani închisoare, în regim de detenție, iar natura și cuantumul corespund cu legislația română, nefiind depășit maximul prevăzut de lege.

Înalta Curte de Casație și Justiție constată, deopotrivă, că în cauză este îndeplinită și condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 302/2004, republicată, persoana condamnată A. fiind cetățean român, conform mențiunilor din certificat și așa cum rezultă din procesul-verbal din 09.01.2025 prin care s-au efectuat verificări în aplicația DEPABD și din fișa de cazier judiciar aflată la dosar .

Referitor la condiția prevăzută de art. 167 alin. (1) lit. d) din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte reține că, apelantul nu și-a dat acordul să execute în România pedeapsa aplicată de autoritățile judiciare belgiene, însă consimțământul acestuia nu este necesar, având în vedere că are domiciliul în România, respectiv în municipiul București.

Mai mult, cu privire la persoana condamnată A. autoritățile belgiene au dispus, prin Ordinul de părăsire a teritoriului din data de 29.07.2024, expulzarea din Regatul Belgiei și interdicția de reintrare pentru o perioadă de 10 ani .

Totodată, se constată că, în cauză, nu este incident niciunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute de art. 163 din Legea nr. 302/2004, republicată, întrucât, pentru faptele pentru care a fost condamnat, apelantul nu a fost și nici nu este supus unei proceduri judiciare în România sau în alt stat, iar acesta răspunde penal potrivit legii române și nu beneficiază de imunitate de jurisdicție. În plus, se constată că nu a intervenit vreun incident în executarea pedepsei potrivit legii penale române (amnistia, prescripția, dezincriminarea faptei).

Aspectele invocate de apelant, referitoare la faptul că nu dorește să execute pedeapsa în România deoarece ar exista probleme cu cetățeni de etnie rromă din penitenciar, care l-ar constrânge să le furnizeze țigări, ori că ar putea fi agresat de gardienii penitenciarului fără un motiv real, nu se încadrează în motivele de refuz prevăzute de legea specială. Pe de altă parte, aceste susțineri au un caracter subiectiv și nu afectează legalitatea hotărârii pronunțate de autoritățile belgiene, nefiind relevante pentru obiectul prezentei proceduri.

Pe cale de consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție constată legalitatea și temeinicia hotărârii pronunțate de prima instanță.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 166 alin. (11) din Legea nr. 302/2004 republicată rap. la art. 421 alin. (1) lit. b) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondat, apelul formulat de persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 28/F din data de 13 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

În baza art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va fi obligat apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondat, apelul formulat de către persoana condamnată A. împotriva sentinței penale nr. 28/F din data de 13 februarie 2025, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a II-a penală.

Obligă apelantul persoană condamnată la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, în cuantum de 1108 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 02 aprilie 2025.