ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 9/2020

Asupra contestației de față;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, s-a luat act de retragerea cererii de contopire a pedepselor, formulată de condamnatul A., deținut în Penitenciarul Gherla.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., s-a dispus ca suma de 313 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru condamnat, să fie suportată din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a hotărî astfel, instanța de fond a reținut următoarele:

Condamnatul A., prin cererea formulată și înregistrată la data de 13 august 2019, a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat în Belgia prin Hotărârile nr. 3568/11.12.2017 și nr. 1280/23.04.2018, hotărâri recunoscute de Curtea de Apel Cluj, pe motiv că faptele sunt concurente.

În ședința publică din data de 22.10.2019, după consultarea cu apărătorul din oficiu și după ce i s-a adus la cunoștință de către instanță că pedepsele la care face referire au făcut deja obiectul contopirii în Belgia, condamnatul a arătat că își retrage cererea de contopire formulată.

Curtea de Apel Cluj a constatat că, prin Sentința penală nr. 63/29.03.2019, pronunțată de aceeași instanță în Dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 1820 zile închisoare aplicate de Tribunalul de Primă Instanță din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde din Belgia, prin Sentința penală nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, precum și prin Sentința penală nr. 1280/23.04.2018, definitivă la 03.06.2018, persoanei condamnate A., cetățean român, în prezent deținut în Penitenciarul Dendermonde din Belgia.

S-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România în vederea continuării executării pedepsei închisorii.

S-a dispus emiterea mandatului de executare a pedepsei în acest sens.

S-a dedus din pedeapsă timpul executat conform art. 73 C. pen. român, începând cu data de 27.10.2017, la zi.

S-a stabilit în favoarea Baroului de Avocați Cluj suma de 964 RON, onorariu pentru apărătorul din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiției.

În fapt, s-a reținut că, prin cererea înregistrată la instanță sub nr. x/12 martie 2019, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj a sesizat instanța în legătură cu cererea autorităților judiciare din Belgia, prin care s-a solicitat transferarea din Penitenciarul Dendermonde din Belgia, într-un penitenciar din România, a persoanei condamnate A., cetățean român.

În motivarea cererii, s-a arătat că, prin Hotărârea de condamnare nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 360 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 461, 467 din C. pen. belgian.

Printr-o altă hotărâre de condamnare, respectiv nr. 1280/23.04.2018, definitivă la 03.06.2018, a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 1460 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 66, 461, 468, 471 și 472 din C. pen. belgian.

S-a învederat că numitul are de executat în total pedeapsa de 1820 zile închisoare.

S-a precizat că numitul a început executarea pedepsei în data de 27.10.2017, când a fost arestat.

În cerere s-a mai susținut că executarea hotărârilor judecătorești menționate nu este contrară principiului non bis in idem, deoarece persoana nu a fost condamnată în România pentru faptele comise în Belgia, nu este cercetată penal în România pentru acestea și nu este incident vreunul dintre motivele de nerecunoaștere ori neexecutare prevăzute de art. 151 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 236/2017.

Mai mult, din Certificat a rezultat că persoana a fost prezentă personal la procesul în urma căruia s-au pronunțat hotărâri de condamnare și a fost de acord să fie transferată în România.

În plus, acesta a fost predat autorităților judiciare din Belgia, în baza mandatului european de arestare emis de Curtea de Apel Cluj prin Sentința penală nr. 169/18.10.2017, în Dosarul nr. x/2017.

Predarea s-a dispus cu condiția ca, în cazul în care se va pronunța o pedeapsă privativă de libertate, persoana să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.

În drept, s-au invocat dispozițiile art. 153 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, modificată prin Legea nr. 236/2017.

La sesizare s-au anexat actele necesare soluționării acesteia.

Examinând cauza prin prisma motivelor invocate, Curtea de Apel Cluj a constatat următoarele:

Din Certificatul atașat prevăzut de art. 4 din Decizia-Cadru 2008/909/JAI a Consiliului din data de 27 noiembrie 2008, referitoare la aplicarea principiului de reciprocitate în recunoașterea sentințelor penale care prevăd aplicarea pedepsei cu detenție sau măsuri privative de libertate, în scopul executării acestora în Uniunea Europeană, a rezultat că, prin Hotărârea de condamnare nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a fost condamnat la pedeapsa de 360 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de furt calificat, prev. de art. 461, 467 din C. pen. belgian.

Ca stare de fapt, prin Hotărârea nr. 3568/2017, s-a reținut că A., la data de 24 noiembrie 2015, în Haaltert, prin efracție, cățărare sau folosire de chei false, a sustras în detrimentului B. o cantitate necunoscută de bijuterii cu valoare nedeterminată și suma de 10.200 euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt comis prin pătrundere prin efracție, cățărare sau folosind chei false, prevăzută de art. 467 din C. pen. belgian și pedepsită cu detenție de la 5 ani la 10 ani.

S-a reținut că fapta pentru care a fost condamnat în Belgia constituie infracțiunea de furt calificat prin efracție, prev. de art. 229 alin. (1) din C. pen. român, pedepsită cu închisoare de la 1 la 5 ani.

Prin Hotărârea de condamnare nr. 1280/23.04.2018, definitivă la data de 03.06.2018, a Tribunalului de Primă Instanță din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde, numitul A. a mai fost condamnat la pedeapsa de 1460 zile închisoare, pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie, prev. de art. 66, 461, 468, 471 și 472 din C. pen. belgian.

Prin Hotărârea nr. 1280/2018 s-a reținut că A., la data de 7 aprilie 2017, în Haaltert, a comis pe timp de noapte, în detrimentul lui C. și B., o tâlhărie prin violență sau amenințare sustrăgându-le două portofele cu conținut, un ceas cu valoare nedeterminată și un plic cu aproximativ 20.000 euro, faptă ce întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de furt prin violență sau amenințări, prev. de art. 468 C. pen. belgian, în forma agravată prevăzută de art. 471, dacă a fost comisă în timpul nopții și de două sau mai multe persoane împreună, pedepsită cu recluziune de la 15 la 20 de ani, dacă fapta a fost comisă cu două din circumstanțele agravante prevăzute de art. 471 C. pen. belgian.

Această faptă pentru care a fost condamnat în Belgia constituie infracțiunea de tâlhărie calificată, comisă în timpul nopții, prev. de art. 234 alin. (1) din C. pen. român, pedepsită cu închisoare de la 3 la 10 ani.

Din Certificatul atașat a rezultat că pedepsele sunt definitive și executorii, iar persoana condamnată a fost prezentă personal la procese.

De asemenea, s-a menționat că durata totală a celor două pedepse este de 1820 zile și că persoana condamnată a început executarea pedepsei la data arestării sale, în 27.10.2017.

La dosar se află și cererea acestuia de transfer în România din data de 5 iunie 2018.

Instanța a constatat că sunt îndeplinite condițiile speciale de recunoaștere și executare a sentințelor penale de condamnare străine, prev. de art. 155 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală, și anume: hotărârile de condamnare sunt definitive și executorii, faptele pentru care s-au aplicat pedepsele ar fi constituit infracțiuni și în cazul în care ar fi fost săvârșite pe teritoriul României, iar autorul era sancționabil.

S-a reținut că persoana condamnată este cetățean român, astfel cum rezultă din fișa de evidență a acestuia din baza de date a Ministerului Afacerilor Interne și a fost de acord cu executarea pedepsei în România.

În fine, s-a constatat că nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaștere și neexecutare prevăzute la art. 151 din Legea nr. 302/2004, iar din Certificatul atașat rezultă că persoana condamnată a fost prezentă personal, aflându-se în stare de arest preventiv, la procesele penale în care s-a pronunțat hotărârea de condamnare.

Curtea de apel a apreciat că sesizarea privind transferarea persoanei condamnate este întemeiată și, prin urmare, în baza art. 154 alin. (6) lit. a) din Legea nr. 302/2004, a admis-o și a dispus executarea pedepsei rezultante, contopite prin alipire, așa cum s-a solicitat de către autoritatea statului de condamnare.

Față de poziția petentului condamnat, care și-a retras cererea de contopire a pedepselor, instanța a luat act de această manifestare de voință.

Împotriva Sentinței penale nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019, a formulat contestație condamnatul A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, la data de 8 noiembrie 2019, sub numărul x/33/2019, primul termen fiind stabilit, aleatoriu, la data de 9 ianuarie 2020, termen la care au avut loc dezbaterile.

Cu prilejul concluziilor formulate oral în fața Înaltei Curți, apărătorul desemnat din oficiu pentru contestator a solicitat admiterea căii de atac, susținând că s-ar fi produs o eroare materială constând în aceea că s-ar fi reținut că una dintre pedepsele aplicate în statul belgian este de 1360 zile de închisoare, în realitate fiind de numai 360 zile închisoare și, respectiv, că nu a fost dedusă diferența de 10 zile din pedeapsă, ca urmare a faptului că arestarea contestatorului s-ar fi produs la data de 17.10.2017, iar nu la data de 27.10.2017.

Examinând contestația formulată, Înalta Curte constată că aceasta nu este fondată, pentru următoarele considerente:

Prin Sentința penală nr. 63/29.03.2019, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în Dosarul nr. x/2019, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Cluj și s-a dispus recunoașterea și executarea în România a pedepsei de 1820 zile închisoare, aplicată persoanei condamnate A. de Tribunalul de Primă Instanță din Flandra de Est, Departamentul Dendermonde din Belgia, prin Sentința penală nr. 3568/11.12.2017, definitivă la 21.01.2018, precum și prin Sentința penală nr. 1280/23.04.2018, definitivă la 03.06.2018. Totodată, s-a dispus transferarea persoanei condamnate într-un penitenciar din România, în vederea continuării executării pedepsei închisorii și s-a dedus din pedeapsă timpul executat conform art. 73 din C. pen. român, începând cu data de 27.10.2017, la zi.

Prin cererea formulată și înregistrată la data de 13 august 2019 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, sub nr. x/2019, contestatorul condamnat A. a solicitat contopirea pedepselor cu închisoarea la care a fost condamnat în Belgia prin Hotărârile nr. 3568/11.12.2017 și 1280/23.04.2018, recunoscute de către Curtea de Apel Cluj, prin sentința penală anterior menționată.

La termenul din data de 22 octombrie 2019, când au avut loc dezbaterile în cauză, în ședință publică, condamnatul A. a arătat că își retrage cererea de contopire formulată, instanța luând act de manifestarea sa de voință.

Astfel fiind, contestatorul condamnat nu poate formula critici pe fondul cererii de contopire a pedepselor (care, de altfel, au fost contopite de către autoritățile judiciare belgiene, aspect ce i-a fost adus la cunoștință în fața Curții de Apel Cluj) și nici nu poate formula noi critici cu privire la pedeapsa ce o are de executat, direct în fața instanței de control judiciar, având însă posibilitatea de a formula o nouă cerere în acest sens, la instanța de fond.

Pentru considerentele expuse, în conformitate cu dispozițiile art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte va respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) C. proc. pen., contestatorul condamnat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, conform dispozitivului.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de condamnatul A. împotriva Sentinței penale nr. 213 din 23 octombrie 2019 a Curții de Apel Cluj, secția penală și de minori, pronunțată în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatorul condamnat la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatorul condamnat, în sumă de 313 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 9 ianuarie 2020.

Procesat de GGC - NN