ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 526/2019

Deliberând asupra contestației de față, în baza actelor de la dosar, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 223/F/DL din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 2 octombrie 2019 de către judecătorul de instrucție A. din cadrul Rechtbank van eerste aanleg West-Vlaanderen, secțiunea Bruge, Belgia, privind pe persoana solicitată B., cetățean român .

S-a dispus arestarea persoanei solicitate B. pe o perioadă de 30 de zile, de la data de 17 octombrie 2019 până la data 15 noiembrie 2019 inclusiv, și predarea acesteia, în stare de arest, în vederea efectuării urmăririi penale și judecării de către autoritățile din Belgia cu privire la infracțiunile ce fac obiectul prezentului mandat, cu respectarea regulii specialității și condiția executării pedepsei privative de libertate (în caz de condamnare), pe teritoriul României.

S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată în vederea predării în baza mandatului european de arestare de la data de 3 octombrie 2019 până în prezent.

S-a dispus comunicarea prezentei hotărâri către autoritatea emitentă, Ministerului Justiției și Centrul de Cooperare Polițienească Internațională din cadrul I.G.P.R.

În baza art. 275 alin. (3) C. proc. pen. și art. 16 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.

Onorariul apărătorului din oficiu, în cuantum de 1012 RON, va fi suportat din fondurile Ministerului Justiției.

Pentru a dispune astfel, Curtea de Apel București a reținut următoarele:

La data de 4 octombrie 2019 a fost înregistrată pe rolul acestei instanțe, sub nr. x/2019, sesizarea nr. x/2019 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare belgiene față de numita B. și cererea de luarea măsurii arestării provizorii a persoanei solicitate pentru o perioadă de 15 zile, conform art. 102 la. 4 din Legea nr. 302/2004 rep.

Persoana solicitată a fost prezentată în fața procurorului la data de 3 octombrie 2019, care a dispus măsura reținerii acesteia în cauză, pe o perioadă de 24 de ore, de la data de 3 octombrie 2019 până la data de 4 octombrie 2019, persoanei solicitate fiindu-i aduse la cunoștință existența mandatului și infracțiunile care au determinat emiterea acestuia de către autoritățile din Belgia, și a fost prezentată instanței de judecată la termenul din 4 octombrie 2019.

Prin Încheierea din 4 octombrie 2019, în baza art. 102 alin. (5) lit. a) din Legea nr. 302/2004 (republicată) s-a admis propunerea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București și s-a dispus arestarea provizorie, în vederea predării, a persoanei solicitate B., pe o perioadă de 15 zile, cu începere de la data de 4 octombrie 2019 până la data de 18 octombrie 2019, inclusiv, fixând termen la data de 17 octombrie 2019 ora 10:00, pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

În conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, judecătorul a verificat mai întâi identitatea persoanei solicitate, asigurându-se că acesteia i s-a comunicat, în copie și în limba pe care o înțelege - română -, mandatul european de arestare.

De asemenea, potrivit alin. (3) din același articol, judecătorul a adus la cunoștința persoanei solicitate drepturile prevăzute la art. 106 din Legea nr. 302/2004 republicată (și anume: dreptul de a fi informată cu privire la conținutul mandatului european de arestare, de a fi asistată de un apărător - ales sau numit din oficiu și, respectiv, la interpret - dacă nu vorbește sau nu înțelege limba română), efectele regulii specialității, precum și posibilitatea de a consimți la predarea către autoritatea judiciară emitentă, punându-i în vedere consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

La termenul din 17 octombrie 2019, persoana solicitată B. a declarat că nu este de acord cu predarea sa și că nu renunță la drepturile conferite de regula specialității, poziția sa fiind consemnată separat într-un proces-verbal atașat la dosarul cauzei. De asemenea, a precizat, că în cazul condamnării la o pedeapsă privativă de libertate, dorește să execute pedeapsa pe teritoriul României.

Curtea de Apel București a constatat că împotriva persoanei solicitate a fost emis un mandat european de arestare de autoritățile judiciare din Belgia, respectiv, judecătorul de instrucție A. din cadrul Rechtbank van eerste aanleg West-Vlaanderen, secțiunea Bruge, Belgia, la data de 14 mai 2019, acesta conținând toate informațiile necesare, mandatul fiind emis în lipsa persoanei solicitate în vederea efectuării urmăririi penale.

În sarcina persoanei solicitate s-a reținut săvârșirea a două infracțiuni, respectiv de participare la activitățile unei organizații criminale și de înșelătorie și extrocare, infracțiuni prevăzute de art. 66, 468, 470, 471 partea 1 și 6, 486, 322, 323 partea 1, 324 partea 1 și 2 din C. pen. belgian. Faptele care fac obiectul mandatului european de arestare au constat, în esență, în aceea că persoana solicitată B., împreună cu C. și D. au extorcat suma de 28000 de euro și un vehicul marca x cu nr. de înmatriculare x de la numitul E. în localitatea Jabbeke la data de 27 septembrie 2019 și că face parte dintr-o grupare care s-a constituit în scopul săvârșirii infracțiunilor împotriva persoanelor sau proprietăților, infracțiuni ce sunt pedepsite cu închisoare pe viață sau cu închisoare de la 10 la 15 ani sau mai mult. Conform celor afirmate de E. în timpul raportului și interogatoriului său ulterior, acesta a fost contactat de C. la data de 27 septembrie 201,9 care i-a cerut să se întâlnească. S-au întâlnit într-o parcare de-a lungul autostrăzii din Jebbeke. Acolo se pare că numitul C. s-a așezat pe scaunul șoferului în vehiculul lui E., în timp ce prietenul său s-a așezat pe bancheta din spate. E. a mai declarat că i s-a spus să predea tot ceea ce deținea sub amenințarea că soția și copiii săi vor fi uciși de persoane care se aflau la casa sa. Apoi au mers la mai multe bănci pentru a retrage bani, dar nu au reușit. În continuare, i s-a cerut să utilizeze un laptop pentru a transfera suma de 28000 de euro într-un cont pe numele B., lucru pe care l-a făcut în timp ce era amenințat. În vehicul a fost amenințat cu un cuțit pe care pasagerul de pe bancheta din spate i l-a dat lui C.. E. a mai arătat că a trebuit să semneze un contract în care afirmă că și-a vândut mașina unui prieten al lui C., D., după care C. și prietenul său au părăsit locul cu x lui E., lăsând în urmă autovehiculul x cu nr. de înmatriculare italian x cu care veniseră aceștia. Elementele obținute în urma analizei telefonului mobil al lui E., mai exact a unei conversații din data de 27 septembrie 2019, descoperirea vehiculului marca x cu nr. de înmatriculare italian x în parcarea F. din localitatea Jebbeke, captură a transferului de 28000 de euro pentru care B. este menționată drept beneficiar transferat de E., analiza camerelor ANPR, locația persoanei în cauză în vehiculul x din Franța la 1 octombrie 2019 în compania lui C. și D. sunt conforme cu declarațiile lui E..

Curtea de Apel București a apreciat că în cauză nu este incident niciun impediment la predare.

Faptele reținute în sarcina persoanei solicitate, astfel cum au fost expuse în cuprinsul mandatului european de arestare, care sunt prevăzute în art. 66, 468, 470, 471 partea 1 și 6, 486, 322, 323 partea 1, 324 partea 1, și 2 din C. pen. belgian, se încadrează în două din categoriile de infracțiuni enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată (pct. 1 și 21) și constituie infracțiuni și potrivit legii române, circumscriindu-se infracțiunilor de constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la tâlhărie.

Din examinarea actelor dosarului rezultă că, în raport de aceste infracțiuni, pentru care persoana solicitată este urmărită, nu este incidentă vreuna dintre situațiile care, conform dispozițiilor art. 99 alin. (1) și alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motiv obligatoriu sau opțional de refuz al executării mandatului european, iar persoana solicitată, cetățean român, nu a formulat obiecțiuni la identitate. Aceasta nu a fost de acord cu predarea.

Referitor la susținerile persoanei solicitate, prin avocat, conform cărora nu sunt indicate infracțiunile pe care le-a comis și nici situația de fapt nu este una clară, s-a arătat că mandatul european de arestare emis de autoritățile belgiene precizează că persoana solicitată B. este acuzată de comiterea infracțiunilor de participare la activitățile unei organizații criminale și de înșelătorie și extrocare, prevăzute în art. 66, 468, 470, 471 partea 1 și 6, 486, 322, 323 partea 1, 324 partea 1, și 2 din C. pen. belgian. Mandatul european indică participarea persoanei solicitate împreună cu numitul C. la fapta comisă împotriva numitului E., în sensul că a primit suma de 28000 de euro prin transfer de la persoana vătămată amenințată de concubinul său și l-a însoțit pe concubin și pe celălalt participant, D. pe teritoriul Franței, circulând cu autoturismul marca x sustras prin amenințări de la E..

S-a mai arătat că persoanei solicitate nu i-a fost încălcat dreptul la apărare, deoarece autoritățile belgiene nu aveau obligația să o citeze anterior emiterii mandatului european de arestare. Lipsa citării anterior emiterii mandatului european nu se regăsește printre cazurile de refuz al predării, nici obligatoriu, nici facultativ.

De asemenea, citația primită din partea autorităților franceze de a se prezenta în fața Tribunalului de Mare Instanță din Lyon nu are nicio relevanță juridică în prezentul dosar. Citația a fost emisă la data de 1 octombrie 2019, iar mandatul european de arestare la data de 2 octombrie 2019, astfel că autoritățile franceze ar fi arestat-o pe persoana solicitată după data de 2 octombrie 2019, dacă aceasta nu s-ar fi întors în România.

Deși persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea, Curtea de Apel București nu a constatat incidența niciunui motiv de refuz privind punerea în executare a mandatului european de arestare, având în vedere că mandatul cuprinde toate informațiile prevăzute de art. 87 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 și nu se impun alte informații suplimentare.

Curtea de Apel București a apreciat că nu se justifică lăsarea persoanei solicitate sub o măsură preventivă mai ușoară, cum ar fi arestul la domiciliu sau controlul judiciar. Măsura arestării preventive este necesară pentru ca persoana solicitată să fie predată în bune condiții și pentru a o împiedica să se sustragă de la predare.

Împotriva Sentinței penale nr. 223/F/DL din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală, în termen legal, a declarat contestație persoana solicitată B..

Examinând contestația, prin prisma motivelor invocate și sub toate aspectele de fapt și de drept, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că acesta este nefondată, urmând a fi respinsă, pentru considerentele următoare:

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate.

Rațiunea mandatului european de arestare constă în necesitatea de a se asigura garanția că infractorii nu se pot sustrage justiției, el reprezentând instrumentul de aducere a persoanei solicitate în fața justiției statului emitent, pentru instrumentarea procedurilor penale.

În cadrul acestei proceduri, reglementată printr-o lege specială, instanța de judecată, în calitate de autoritate judiciară, nu este abilitată să verifice apărările persoanei solicitate pe fondul cauzei, respectiv, dacă se face sau nu vinovată de comiterea unor fapte penale, după cum nu are nici competența să se pronunțe cu privire la temeinicia urmăririi penale efectuată de autoritatea judiciară emitentă sau cu privire la oportunitatea arestării persoanei solicitate.

Învestit cu executarea unui mandat european de arestare, judecătorul hotărăște asupra arestării și predării persoanei solicitate, după ce, în prealabil, a verificat condițiile referitoare la emiterea mandatului, la identificarea persoanei solicitate, la existența dublei incriminări a faptelor penale ce se impută acesteia sau dacă există situații ce se constituie în motive de refuz. A proceda altfel, ar însemna să se încalce principiul recunoașterii și încrederii reciproce, ce stă la baza executării, de către instanța română, a mandatului european de arestare emis de autoritatea judiciară străină competentă.

Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, rezultă că, la data de 2 octombrie 2019, s-a emis un mandat european de arestare de către autoritățile judiciare din Belgia, respectiv, judecătorul de instrucție A. din cadrul Rechtbank van eerste aanleg West-Vlaanderen, secțiunea Bruge, Belgia, în vederea efectuării urmăririi penale, față de persoana solicitată B., pentru săvârșirea infracțiunilor de participare la activitățile unei organizații criminale și de înșelătorie și extrocare, prevăzute în art. 66, 468, 470, 471 partea 1 și 6, 486, 322, 323 partea 1, 324 partea 1, și 2 din C. pen. belgian, având corespondent în legea penală română, în infracțiunile de constituire a unui grup infracțional organizat și complicitate la tâlhărie, care se încadrează în două din categoriile de infracțiuni enumerate la art. 97 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată (pct. 1 și 21).

Mandatul european indică participarea persoanei solicitate împreună cu numitul C. la fapta comisă împotriva numitului E., în sensul că a primit suma de 28000 de euro prin transfer de la persoana vătămată amenințată de concubinul său și l-a însoțit pe concubin și pe celălalt participant, D., pe teritoriul Franței, circulând cu autoturismul marca x sustras prin amenințări de la E..

Susținerile apărării referitoare la faptul că mandatul european de arestare nu cuprinde toate informațiile necesare sunt neîntemeiate, invocarea prevederilor art. 97 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 302/2004 fiind greșită, întrucât se referă la mandatul european de arestare emis în scopul executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranță privative de libertate aplicate printr-o hotărâre pronunțată în lipsă.

Prin urmare, în acord cu prima instanță, se apreciază că nu există niciunul dintre motivele de refuz obligatorii prevăzute de art. 98 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, sau facultative enumerate la art. 98 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind punerea în executare a mandatului european de arestare, privind pe persoana solicitată B..

Pentru considerentele expuse, Înalta Curte de Casație și Justiție, în baza art. 425

1

alin. (7) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 223/F/DL din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

În conformitate cu dispozițiile art. 275 alin. (2) C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată, la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În temeiul art. 275 alin. (6) C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 250 RON, va rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația formulată de persoana solicitată B. împotriva Sentinței penale nr. 223/F/DL din 17 octombrie 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a Penală.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 250 RON, rămâne în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 octombrie 2019.

Procesat de GGC - MM