ÎCCJ, Secția penală, Decizia nr. 359/2019

Deliberând asupra contestației formulate de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 144/F din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II a Penală, în baza actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin Sentința penală nr. 144/F din 27 iunie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a Penală, s-a admis sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București. În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2019 de judecătorul din cadrul Judecătoriei de Instrucție nr. 5 din Barcelona, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român. S-a dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Spania, cu respectarea regulii specialității și arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 27.06.2019 la 26.07.2019, inclusiv. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării de la data de 18 iunie 2019 la 27 iunie 2019. În baza art. 275 alin. (3) din C. proc. pen. cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului, iar în baza art. 275 alin. (6) din C. proc. pen. cu referire la art. 8 alin. (2) din Protocolul privind stabilirea onorariilor cuvenite avocaților, cheltuielile constând în onorariul avocatului din oficiu pentru persoana solicitată, în cuantum de 1012 RON (Delegație nr. x/19.06.2019), au rămas în sarcina statului și se plătesc conform Protocolului încheiat între Ministerul Justiției și Uniunea Națională a Barourilor din România.

Pentru a dispune astfel, Curtea a reținut că la data de 19.06.2019 a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a II-a penală, sub nr. x/2019, Sesizarea nr. x/2019 din data de 19.06.2019 formulată de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, privind punerea în executare a mandatului european de arestare emis de autoritățile judiciare din Regatul Spaniei față de numita A. (cetățean român) urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane. Prin ordonanța de reținere nr. 80 din 18.06.2019 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București s-a procedat la reținerea persoanei solicitate A., pe o durată de 24 de ore, începând cu data de 18.06.2019, ora 19:45, până la 19.06.2019, ora 19:45, conform art. 100 din Legea nr. 302/2004 republicată, cu modificările și completările ulterioare, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală.

Prin adresa emisă de Biroul SIRENE România și transmisă Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București unde a fost înregistrată sub nr. x/2019, au fost înaintate semnalarea în Sistemul Informatic Schengen și documentele care au stat la baza semnalării introduse de Biroul Sirene din Spania, cu privire la existența unui mandat european de arestare emis la data de 21.05.2019 de către autoritățile judiciare din Regatul Spaniei față de numita A., urmărită internațional pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de ființe umane.

S-a reținut că au fost atașate: Ordonanța de reținere a persoanei solicitate nr. 80/2019 din 18.06.2019 emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel București, procesul-verbal din data de 18.06.2019 de înregistrare a solicitării autoritățile judiciare solicitante, procesul-verbal de depistare, formularele A, B - G și I cu informații generale despre persoana solicitată în limba engleză și tradus în limba română, copie de pe cazierul judiciar al persoanei solicitate, procesul-verbal de verificare a persoanei solicitate în baza de date "Evidența Populației", procesul-verbal de depistare, procesul-verbal de verificare a persoanei solicitate dacă figurează cu semnalarea în baza de date SIS valabilă, fișă de cunoaștere individuală, procesul-verbal de efectuare a verificărilor efectuate în baza de data "B.", procesul-verbal de aducere la cunoștință, fișa urmăritului, Adresa nr. x/SIRENE/CMO emisă de Biroul Sirene din cadrul IGPR privind introducerea în Sistemul de Informații Schengen a semnalării pe numele persoanei solicitate și formularul ID - SIS cu informații generale semnalare.

Prin încheierea din data de 19.06.2019 s-a dispus, în baza semnalării primite, arestarea provizorie a persoanei solicitate pe o perioadă de 15 zile, de la 19.06.2019 la 03.07.2019 inclusiv și s-a fixat termen pentru depunerea la dosar a mandatului european de arestare, însoțit de traducerea în limba română.

La termenul din data de 27.06.2019, în conformitate cu dispozițiile art. 104 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, Curtea a adus la cunoștința persoanei solicitate regula specialității și efectele acesteia, dar și posibilitatea de a consimți la predare, respectiv consecințele juridice ale consimțământului la predare, îndeosebi caracterul irevocabil al acestuia.

Persoana solicitată, în prezența apărătorului desemnat din oficiu, a învederat că nu este de acord cu predarea, întrucât este nevinovată, precizând că bătrânul a mers în Spania de bunăvoie pentru a face rost de bani, întrucât nu avea pensie și nici ajutor social, aspect declarat de acesta și la poliție. Aceasta a mai învederat că a încercat să îl ia de la spital, dar a fost refuzată, spunându-i-se că poate să plece în România și ca va fi trimis și el când se va face bine, însă bătrânul nu a vrut să mai vină, pentru că i s-a oferit acolo o casă și o pensie. Totodată, aceasta a solicitat respingerea sesizării parchetului, având în vedere faptul că nu este de acord cu predarea, arătând că nu se vor administra în mod corect probele pentru a-și demonstra nevinovăția.

Analizând actele și lucrările dosarului, Curtea a reținut că sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București este întemeiată, în cauză fiind îndeplinite condițiile prevăzute de art. 104 din Legea nr. 302/2004, nefiind incident niciun motiv de neexecutare a mandatului european de arestare dintre cele prevăzute de art. 99 din același act normativ.

Curtea a reținut că mandatul european de arestare a fost emis de un judecător din cadrul Judecătoriei de Instrucție nr. 5 din Barcelona la data de 21 mai 2019 și are la bază o hotărâre de închisoare provizorie din data de 21 mai 2019.

În fapt, din cuprinsul mandatului european de arestare depus la dosarul cauzei, însoțit de traducerea în limba română, s-a reținut că în urma cercetărilor efectuate de autoritățile spaniole au rezultat următoarele:

În luna octombrie a anului 2016, A. și C. l-au racolat în România, în satul Colceag, pe numitul D., în vârstă de 70 de ani, care se afla în niște condiții dure de sănătate, pentru că suferise o înghețare a piciorului stâng, ceea ce îl obliga să se miște cu ajutorul unor cârje și să trăiască din mila vecinilor săi pentru că nu avea familie, deoarece soția sa murise și nu avea copii. Cuplul cercetat l-a convins zicându-i că avea să cerșească în Barcelona și că în felul acesta putea să obțină bani din plin, ducându-l în autocar până în Barcelona și dându-i instrucțiuni în sensul că dacă poliția avea să îl întrebe ceva la intrare în țară trebuia să spună că venea aici ca să o viziteze pe o nepoată de-a sa. După ce a trecut de controlul de la vamă, i-au reținut pașaportul cu scuza că făceau asta ca să nu îl piardă. Odată ajuns în acest oraș, l-au obligat să cerșească toată ziua, lăsându-l într-un loc în care îl duceau în scaun cu rotile și de unde exploatatorii săi îi luau în mod periodic banii pe care îi primea din cerșit, fără să îi lase nici măcar banii necesari pentru a se alimenta, depinzând de alimentele pe care i le ofereau persoanele care treceau prin acel loc în care era lăsat de către aceștia, alături de un anunț al cărui conținut, scris în limba spaniolă, nu era cunoscut de domnul D. pentru că acesta nu vorbea limba spaniolă și dându-i instrucțiuni de genul "să nu te miști de aici" sau "suntem cu ochii pe tine", "dacă vine cineva să te miște de aici să îi spui că nu". Condițiile d-lui D. erau de extremă precaritate pentru că nu dispunea de cârje care să îi permită să se deplaseze, își făcea nevoile pe el sau târându-se până la vreun șanț, trebuind să aștepte ca să urce din nou în scaunul cu rotile abia atunci când exploatatorii săi veneau să îl ia de acolo. De asemenea, atunci când le spunea că era obosit aceștia îi răspundeau că în Barcelona nu era timp de odihnă. După șase luni de trai în condițiile acestea atât de dure, cangrena de la piciorul său stâng s-a agravat, persoanele cercetate ducându-l din nou în România, unde i s-a amputat jumătate din acest picior. De-a lungul celor două luni în care a stat în România a locuit în casa cuplului format din C. și A. în localitatea Fulga, fiind obligat să doarmă pe hol, deși era vorba de o locuință cu tot confortul de care s-a bucurat numai cuplul și care este probabil să se fi finanțat cu banii pe care dl D. îi obținea cerșind și care se puteau ridica la o sumă de între 300 și 500 de euro pe zi. După două luni, în ciuda refuzului inițial al dlui D., l-au convins din nou pe acesta să se întoarcă în Barcelona, insistând că putea să obțină bani ca să își renoveze casa din România, așa că au călătorit toți trei în Barcelona într-un autocar de la firma "E." la data de 14 iunie 2017 și s-a repetat aceeași situație anterioară, i-au refuzat alimentele necesare, l-au obligat să cerșească toată ziua și nu i-au oferit asistența medicală de care avea nevoie din cauza stării sale deteriorate de sănătate, limitându-se să îi ofere o pastilă pentru durere și obligându-l să doarmă pe cartoane și controlând activitatea acestuia, C. de la distanță, iar A. preluând banii pe care aceștia îi obținea, de mai multe ori de-a lungul zilei. La data de 2 octombrie 2018, dl D. a suferit amputarea piciorului său stâng de deasupra genunchiului din cauza infecției pe care a suferit-o la acest picior.

Fapta astfel descrisă constituie infracțiunea de trafic de persoane, prevăzută de art. 177 bis din C. pen. spaniol.

Curtea a constatat că fapta pentru care este cercetată persoana solicitată se regăsește în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancționată, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de la cinci la opt ani, fiind menționată printre faptele care dau loc la predare fără a fi supuse verificării îndeplinirii condiției dublei incriminări. Curtea a mai constatat că pentru fapta la care se referă mandatul european de arestare persoana solicitată nu a mai fost urmărită ori judecată definitiv și nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă, aspect care rezultă din copia fișei de cazier depuse la dosar.

Din cuprinsul acesteia, Curtea a reținut că persoana solicitată are o condamnare aplicată în România la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de 2 ani, calculat de la 18.12.2018. Împrejurarea menționată nu constituie însă un motiv de refuz pentru punerea în executare a mandatului și nici pentru amânarea predării, nefiind vorba de o condamnare cu executare în regim de detenție.

Instanța a reținut că la soluționarea unei cereri de predare a unei persoane în baza unui mandat european de arestare nu se analizează temeinicia hotărârii instanței străine care a dispus arestarea persoanei solicitate, ci doar condițiile prevăzute la Capitolul III al Legii nr. 302/2004, condiții care, în cauza de față sunt îndeplinite și conduc la admiterea cererii de predare, astfel încât apărările persoanei solicitate, legate în principal de faptul că nu este vinovată de comiterea infracțiunii cercetate, nu pot conduce la refuzarea punerii în executare a mandatului de arestare.

Față de aceste considerente, având în vedere că potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate, respectiv că acesta se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 190/1 din 18 iulie 2002, neexistând niciunul dintre motivele obligatorii sau facultative de refuz al executării, prevăzute de art. 99 din Legea nr. 302/2004 republicată și art. 2 și art. 3 din Decizia-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI, a admis sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel București.

În baza art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 21 mai 2019 de judecătorul din cadrul Judecătoriei de Instrucție nr. 5 din Barcelona, pe numele persoanei solicitate A., cetățean român. A dispus predarea persoanei solicitate către autoritățile din Spania, cu respectarea regulii specialității și arestarea persoanei solicitate, în vederea predării, pe o perioadă de 30 de zile, respectiv de la 27.06.2019 la 26.07.2019, inclusiv, măsura menționată fiind necesară pentru punerea în executare a mandatului european de arestare. S-a constatat că persoana solicitată a fost reținută și arestată provizoriu în vederea predării de la data de 18 iunie 2019 la 27 iunie 2019.

Împotriva Sentinței penale nr. 144/F din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, la data de 27 iunie 2019, a formulat contestație persoana solicitată A., cauza fiind înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 2 iulie 2019, fiind repartizată aleatoriu cu termen de judecată la data de 11 iulie 2019.

În dezbateri, contestatoarea, prin intermediul apărătorului din oficiu, a solicitat, în esență, admiterea contestației, întrucât nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de Legea 302/2004, nu există suficiente probe în dovedirea vinovăției sale, nefiind suficientă o declarație dată de bătrân atunci când era cuprins de emoții puternice de frică să nu fie sancționat penal, nu există alte probe în dovedirea vinovăției sale, are probleme de sănătate și șapte copii în întreținere.

Examinând contestația formulată de persoana solicitată A., Înalta Curte constată că este nefondată pentru considerentele care se vor arăta în cele ce urmează.

Potrivit dispozițiilor art. 84 din Legea nr. 302/2004, republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care o autoritate judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicitată arestarea și predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în scopul efectuării urmăririi penale, judecății sau executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranță privative de libertate. Alin. (2) al acelui text statuează că mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoașterii și încrederii reciproce, în conformitate cu dispozițiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI/13 iunie 2002.

Din dispozițiile art. 85 și următoarele din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală rezultă că rolul instanței române în această procedură se rezumă la verificarea condițiilor de formă ale mandatului, la soluționarea eventualelor obiecțiuni privind identitatea persoanei solicitate, precum și la motivele de refuz al predării pe care aceasta le invocă.

Cât privește conținutul și forma mandatului european de arestare, acestea sunt prevăzute în art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală, mandatul european de arestare trebuind să conțină, pe lângă celelalte elemente stipulate în mod expres, și indicarea existenței unei hotărâri judecătorești definitive, a unui mandat de arestare preventivă sau a oricărei alte hotărâri judecătorești având același efect, care se încadrează în dispozițiile art. 89 și art. 97 din prezenta lege.

Așa cum rezultă și din cuprinsul sentinței penale atacate, fiind analizat mandatul european de arestare, s-a reținut îndeplinirea tuturor condițiilor cerute de Legea nr. 302/2004 în vigoare (precum art. 100 alin. (1) și (2) din Legea 302/2004 republicată, privind cooperarea judiciară internațională în materie penală sau art. 98 din aceeași lege).

Pe de altă parte, potrivit art. 109 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, republicată, cu ocazia pronunțării asupra executării mandatului european de arestare, instanța ține seama de toate împrejurările cauzei și de necesitatea executării mandatului european de arestare.

În acord cu instanța de fond, instanța de control judiciar reține că mandatul european de arestare emis la data de 21.05.2019 de către autoritățile judiciare din Regatul Spaniei față de numita A., dosar instanța de fond, are conținutul și forma prevăzute de art. 87 din Legea nr. 302/2004, republicată, că faptele imputate persoanei solicitate dau loc la predare, conform art. 97 din legea anterior menționată și că nu există motive de refuz dintre cele menționate în art. 99 din aceeași lege.

Înalta Curte reține că mandatul european de arestare a fost emis de Judecătoria de Instrucție nr. 5 din Barcelona la data de 21 mai 2019, iar fapta descrisă constituie infracțiunea de trafic de persoane prevăzută de art. 177 bis din C. pen. spaniol, faptă ce se regăsește în dispozițiile art. 97 alin. (1) pct. 3 din Legea nr. 302/2004, republicată, fiind sancționată, potrivit statului solicitant, cu pedeapsa închisorii de la cinci la opt ani.

Totodată, din fișa de cazier a persoanei solicitate aflată la dosarul cauzei rezultă că persoana solicitată nu fost judecată definitiv și nici nu este supusă unei proceduri penale în România pentru aceeași faptă, având o condamnare aplicată în România la pedeapsa de 1 an închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pe un termen de 2 ani, calculat de la 18.12.2018, nefiind o condamnare în regim de detenție, pentru a fi incident un motivul de refuz pentru punerea în executare a mandatului.

Se reține că persoana solicitată, cu ocazia ascultării sale în fața judecătorului de la Curtea de Apel București, nu a formulat obiecțiuni privind identitatea sa, precizând este persoana indicată în semnalare transmisă la dosarul cauzei ce i-a fost adusă la cunoștință și nu este de acord să fie predată, conform declarației aflată la dosar de fond.

Se constată că instanța de fond a verificat apărările persoanei solicitate prin raportare la motivele de refuz la predare de către autoritatea judiciară română, potrivit art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, apreciind, astfel, că se poate dispune executarea mandatului european de arestare chiar în lipsa acordului persoanei solicitate.

Așadar, în mod just, instanța de fond a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare cu consecința arestării și predării persoanei solicitate către autoritățile judiciare din Spania.

Înalta Curte constată că motivele invocate de persoana solicitată pentru a justifica refuzul la predare (lipsa probelor ce privesc vinovăția acesteia și circumstanțele personale respectiv probleme de sănătate și faptul că are șapte copii în întreținere) nu se încadrează în situațiile prevăzute expres și limitativ de dispozițiile art. 99 din Legea nr. 302/2004, republicată, și, din această perspectivă, criticile apărării nu pot fi primite.

Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 110 din Legea nr. 302/2004, republicată, Înalta Curte, va respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 144/F din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

În temeiul art. 275 alin. (2) din C. proc. pen., va obliga contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

În conformitate cu art. 275 alin. (6) din C. proc. pen., onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge, ca nefondată, contestația declarată de persoana solicitată A. împotriva Sentinței penale nr. 144/F din data de 27 iunie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în Dosarul nr. x/2019.

Obligă contestatoarea persoană solicitată la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu pentru contestatoarea persoană solicitată, în sumă de 1012 RON, se plătește din fondul Ministerului Justiției.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, azi, 11 iulie 2019.

Procesat de GGC - NN